Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea Sfântă: niciun om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinţi; cei ce vor merge pe ea, chiar şi cei fără minte nu vor putea să se rătăcească. (Is. 35, 8 )
O sumedenie de întrebări se nasc de-aici. Unele şi mor… din faşă.
Există mulţi oameni curaţi şi sfinţi, care merg pe Cale?
Cei fără minte cum o află?
Pot fi curaţi şi sfinţi cei fără minte?
Dacă n-ai minte, eşti prost?
Dacă n-ai minte, eşti nebun?
Versetul din Isaia trimite la o patologie?
Dacă n-ai minte, eşti ca un copil care nu face distincţia dintre o bucată de parchet şi una de ciocolată, ducându-le pe amândouă la gură?
Mintea se referă la ce oferă cunoaşterea umană, iar cunoaşterea lui Dumnezeu se află nu în opoziţie, ci pur şi simplu paralel cu cunoaşterea umană? Ele nu se intersectează niciodată?
Dacă cei fără minte nu se pot rătăci pe Cale, de ce e nevoie de înnoirea minţii? (Rom. 12, 2)
De ce e nevoie de luminarea minţii? Omul Gavriil îi spune lui Daniel: Daniele, am venit acum să-ţi luminez mintea (9, 22).
Pentru că pruncii pot merge pe cale fără să se rătăcească. Şi n-au nevoie de mintea înţelepţilor să o găsească: Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor. (Mt. 11, 25)
Pentru că nebunii aleşi de El sunt deasupra înţelepţilor (în felul) lumii: Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să le facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să le facă de ruşine pe cele tari. (1 Cor. 1, 27)
Alte răspunsuri?
lumea adam(a)ică 
In fenomenul asta ciudat para-suicidar care se numeste nastere din nou este antrenata si logica sau ratiunea umana. Dupa ce trece prin moartea botezului in spirit (nebunie) invie in imparatia edenica cu aproximativ o viata de om in avans.
Hm, Sam! Îmi dai şi referinţe biblice pentru enunţul / enunţurile de mai sus? 🙂
De unde ştii tu cum e după învierea în împărăţia edenică?
„Fenomenul para-suicidar” e prea controversat ca să te mai poţi baza pe vreo logică. 😀
Oricât de criticată a fost, este şi va fi nebunia credinţei / credinciosului, nicio logică ştiută nu o poate desfiinţa.
Dacă nu credem că un corb a putut fi paşnic în deşert, ba chiar a făcut pe ospătarul, la ce ne foloseşte să ne lăudăm cu înţelepciunea în felul lumii?
Cum ai clasifica unele lucruri care ne invata Biblia si care nu par a face sens dupa logica noastra… cum ar fi:
– sa iti iubesti dusmanii;
– sa le faci bine dusmanilor;
– celui ce-ti cere haina, sa-i dai camasa;
– sa-i binecuvintezi pe cei ce te blastama;
– sa crezi in minuni;
…si, de fapt, toate fericirile sint pe lista asta…
– apoi cei dintii vor fi cei de pe urma… care-i logica?
si daca am trai dupa cum ne invata Biblia… am parea nebuni pentru cei din lume…
Sa traiesti prin credinta…ce zici? Fara sa ai resurse decit ce primesti din mina Lui? …
A Dama
Parerea mea este ca, TOATE textele trebuie studiate doar in contextul in care au fost scrise, iar miezul intelegerii trebuie corelat cu textul original din ebraica sau greaca.
Trebuie sa nu uitam ca ceea ce la noi este cu neputinta a fi „logic” este cu putinta la Dumnezeu.
Nu toate metaforele sau comparatiile… sau alte stiluri din scrierile Bibliei sunt redactate „asa ca-n vremea logicii noastre”.
Niciodata nu vom intelege deplin si asta, e Frumusetea Credintei.
M-a inspirat Ioan 3, un text care suporta multiple interpretari pentru ca trateaza esenta crestinismului si nu poate fi confiscat de o grupare religioasa anume.
A mea e interpretarea fantezista, literara daca vrei.
Ce spuneam in stilul meu incalcit e ca odata cu pervertirea materialului din care e facut omul, dupa Eden s-a pervertit si intelectul in sensul ca a pierdut din capacitate. In imaginatia mea Spiritul directioneaza (atentie nu intra cu cizma) si transfigurarea mintii. Logica crestina nu mai este logica in sensul larg acceptat, adica arbitru si judecator, ci este un instrument de observatie. Din lider devine co-autor.
Din punctul asta de vedere, atat agnosticul sau ateul, cat si apologetul triumfant sunt in aceeasi oala pentru ca se supun logicii si ratiunii, in loc sa o supuna, sa o foloseasca.
Rodica,
Eu zic că refuzăm să părem nebuni în ochii altora.
E mai simplă calea logicii decât cea a credinţei. În logică, ştii că fiecare îşi are măsura lui. Nu degeaba există vorba aceea: „atâta-l duce capul”.
În credinţă, unde măsurabilul dispare, ne simţim mult mai nesiguri…
Lia, nu am nimic împotriva studiului în context, nici cu apelarea la resursele oferite de limbile în care au fost scrise Scripturile… Cine are instrumentele la îndemână să le folosească!
Eu ştiu că Duhul Sfânt cunoaşte toate limbile! Aşa că persoanele inspirate de El au autoritate după părerea mea!
Ai dreptate, ADama.
Cei ce traiesc o viata dupa voia lui Dumnezeu sunt inspirati de Duhul lui Dumnezeu.
Eu am spus doar o umila parere.
Sam, din câte ţin eu minte, Ioan 3 e folosit de intelectuali, fiindcă Nicodim era „fruntaş”… 😉 Deci tu zici că născut din Duhul înseamnă o viaţă de om în avans?
.
Şi eu cred că intelectul s-a pervertit după Eden, fiindcă Adam a fost în stare să dea nume tututor vieţuitoarelor, iar această capacitate denominativă, imaginativă şi institutivă nu mai e la îndemâna omului în zilele noastre. Există însă o capacitate de cunoaştere, de inventivitate, potenţată de Cel Rău. Şi, din această capacitate, unii primesc însutit şi înmiit… Cu totul ieşit din comun.
.
Un lucru care m-a frapat pe mine în dialogul acela cu Nicodim a fost cum se pune problema luminii şi a întunericului. Oamenii sunt conştienţi că există Lumină, dar preferă să stea în întuneric, ca să nu fie aduse la lumină faptele lor rele… Asta e o chestie logică în ultimă instanţă, dar inacceptabilă ca adevărată…. nici măcar de către cei ce se pretind a fi urmaşi destoinici ai Lui. Ştiu că sună a judecată din parte-mi, însă e imposibil să faci pe niznaiul când chiar vezi cum acţionează virtuţile spiritului gregar.
.
Nu ştiu cum e cu logica creştină ca instrument de observaţie. Trebuie să meditez la acest aspect. Pentru mine, logica creştină e să faci ce-a făcut Fiul, care la rândul Său a făcut ce L-a văzut pe Tatăl făcând. Dacă ar fi să merg în teoria sărbătorii, aş întoarce lucrurile aşa: a fi în prezenţa Tatălui înseamnă eternă sărbătoare. În sărbătoare nu poţi fi nici pasiv, nici observator. Ar însemna să trădezi sărbătoarea…
Şi m-am îndepărtat cu totul de ultima ta constatare… cea cu posibilitatea supunerii logicii. Alt subiect la care trebuie să mai meditez înainte de a spune ceva. 🙂
Lia, aceeaşi umilă părere din parte-mi… 🙂
Mintea este un organ de simţ pentru suflet. Omul viu (sănătos sau bolnav) are suflet. Cu mintea omul poate să lucreze la mântuirea sufletească. Cel ce nu are minte nu poate lucra prin ea.
Fraza este fără echivoc: chiar şi ei nu vor greşi (greşeală identificată şi de noi cei ce avem minte).
Calea creştinilor, în care orice creştin este sfânt. Atât înţeleptul creştin cât şi pruncul botezat, atât creştinul sănătos la cap cât şi creştinul în comă.
Care este creştin… aici e uşa strâmtă pe scara către Cer.
Sunt nebuni ai Păcii şi nebuni ai furiei.
krabul,
Acum cred că numai mintea înnoită îi e de folos sufletului să-și ducă până la capăt mântuirea. Și-atunci, nebunia sănătoasă e cea a minții înnoite, iară nebunia bolnăvicioasă e cea a minții pur și simplu. Adică a minții educate în sistemul acestei lumi, al cărei tată e diavolul.
Da, e nevoie de înțelepciune să pricepem de ce și nebunul poate umbla pe Cale fără să se rătăcească.
Ferice de tine, dacă înțelepciunea te-a găsit! 🙂
Despre omul înnoit vorbeam (am vrut să scriu mintea, dar consider că la Botez nu mintea se curăţă, ci omul, sufletul şi duhul său). El poate merge dacă îşi ţine mintea curată. Mintea = ochiul minţii. Mintea rea judecă rău, mintea bună judecă bine.
Nu m-a găsit înţelepciunea, ci mândria. Mână în mână cu nevrednicia sunt pietrele pe care le trag după mine. În loc să trag Crucea …
Krabul,
Botezul ar trebui să însemne înnoirea tuturor părților și a întregului. Botez înseamnă moarte și înviere. Adică sărbătoare.
Cred că e mai complicată problema minții, așa că n-o putem rezolva în comentarii. 🙂
Există oameni cu minte bună care fac rău.
Și până și cei fără minte găsesc Calea și pot merge pe ea. Ceva ne dă peste cap raționamentele. Mereu și mereu.
Mândria… Iartă-ne, Doamne, de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste noi și să ne ducă pe-o cale de pe care nu ne-am putea întoarce!
Amin!