Verset electoral


*

Omul pus în cinste,

şi fără pricepere,

este ca dobitoacele

pe care le tai.

*

(Ps. 49, 20)

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De vină și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Verset electoral

  1. sandu zice:

    cei fara pricepere nu cred ca in ziua de astazi pot ajunge pe vreun post, ci doar cei care stiu manipula oamenii, cei care stiu sa te minta, facindu-te sa-i si crezi, iar cind afli ca nu mai poti face nimic decit sa-ti plingi vina si pacatul, rabzi pina la capat.

  2. Alin Cristea zice:

    Verset motivațional:

    „Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lîngă împărați, nu lîngă oamenii de rînd.” (Proverbele 22:29)

  3. A.Dama zice:

    Sam,

    Cei care manipulează nu au pricepre, ci antipricepere. Mai devreme sau mai târziu, lucrarea lor este dată pe faţă.
    Sunt convinsă că Dumnezeu nu poate fi surprins de ce ni se întâmplă nouă, în ţara asta frumoasă de altfel, însă noi, oamenii mai putem fi surprinşi de prostia celor în care am investit încredere la un moment dat.

  4. A.Dama zice:

    Aline,

    Încă un verset lucid:

    Romani 13:1 Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt au fost rânduite de Dumnezeu.

  5. Pingback: Verset electoral, verset motivațional « România Evanghelică

  6. Alin Cristea zice:

    Mă tem că acest verset este de obicei unul dintre cele mai nefericit folosite.

    Utilizat astfel, fără alte concepte și exemple din teologie, duce la o gîndire de tip primar, nu elaborat (cum este gîndirea de tip creștin: elaborată – vezi comentariile lui Isus din Predica de pe munte la adresa Legii).

    Dacă avem în fața ochilor DOAR acest verset, atunci ar trebui să privim cu suspiciune revolta consecventă a lui Richard Wurmbrand față de autoritățile comuniste (ceea ce pur și simplu nu ne permitem, decît, eventual, într-un eseu teologic) și tot cu suspiciune ar trebui să privim îndemnul la nesupunere civilă pe care îl generează Declarația de la Manhattan din 20 noiembrie 2009 (semnată deja de 250.000 de oameni).

    Devine foarte important ceea ce înseamnă „supus” din acest verset. Perspectiva amplă teologică vine cu argumente clare referitoare la faptul că Dumnezeu are pentru oamenii care I se închină DIVERSE porunci.

    Supunerea față de stăpîniri nu este un imperativ în sensul citării stricte a versetului.

    Supunerea derivă din ceea ce Pavel scrie în versetul 5:

    „Trebuie să fiți supuși nu numai de frica pedepsei, ci din îndemnul cugetului.”

    Deplîng, ca de fiecare dată, apariția îndemnului de supunere în momente electorale.

    CUGETUL rămîne prioritatea de care este interesat Dumnezeu.

    Și cine știe să facă un bine și nu îl face săvîrșește un păcat – iată dimensiunea subiectivă a conceptului de păcat.

    Deplîng, iarăși, reflexul neo-protestant de a defini păcatul mai degrabă prin dimensiunea lui obiectivă, reflectată în liste de AȘA Da și liste de AȘA NU.

    Viața este dinamică și cu situații complexe, astfel că păcătoșenia noastră sau sfînțoșenia noastră rezidă nu doar din dimensiunea obiectivă, ci și din dimensiunea subiectivă a conceptului de păcat.

    Ca să scurtez: uneori a fi supus stăpînirilor celor mai înalte devine păcat. Stăpînirea CEA MAI ÎNALTĂ pentru un creștin este Dumnezeu.

    Desigur, e mult mai greu de exprimat inefabilul, dar rezultă de aici importanța poeților și a artiștilor pentru complexa existență umană.

    Iarăși am ajuns la un subiect greu de înghițit de subcultura evanghelică…

  7. A.Dama zice:

    Aline,

    Mă bucur că ai contextualizat şi ai trimis cititorul spre alte tipuri de lectură.
    Sigur că intenţia mea a fost de a da versete cu trimitere la stăpâni(re). Nu am făcut analize. Dacă păcatul meu e „scoaterea din context”, asta e!
    Sigur că Stăpânul nostru e Dumnezeu, aşa că niciun stăpân omenesc n-ar trebui să ne poată obliga să comitem acte care sunt împotriva Lui şi a legilor Sale.
    Nesupunerea lui Iosif faţă de soţia lui Potifar, care-i era stăpână, a fost răsplătită de Dumnezeu.
    Iar când li se cere slugilor să fie supuse stăpânilor:

    1 Petru 2:18  Slugilor, fiţi supuse stăpânilor voştri cu toată frica, nu numai celor ce sunt buni şi blînzi, ci şi celor greu de mulţumit.

    această supunere este limitată, fiindcă ea nu poate ignora ascultarea de Dumnezeu.
    Eu n-aş limita interesul lui Dumnezeu doar la CUGETUL omului. Dumnezeu e interesat şi de sufletul, şi de duhul lui. Doar despre trup zice că se va întoarce în ţărână. Şi va pieri odată cu ea.
    Tu ai anticipat o problemă importantă, într-adevăr, pentru evanghelici, aceea a obiectivităţii şi subiectivităţii, atât în citirea şi înţelegerea celor scrise, cât şi în acţiunile propriu-zise pe care le întreprind.
    Găsesc potrivit ca fiecare să se cerceteze ţinând cont de cele scrise mai sus. 🙂

  8. Alin Cristea zice:

    Ca pe sîrmă m-am simțit, de a trebuit să fac echilibristică, temîndu-mă să nu încurajez cumva credința privată (subiectivă), care oricum e la modă la pocăiți… Doamne ferește să ne întrebăm unul pe celălalt despre tonusul spiritual, că sărim în sus… Ne-am îndepărtat destul de mult, în practică, de conceptul de organism eclesial.

    Ce bine ar fi fost ca o biserică să fi organizat întîlniri care să dezbată teme politice, dar din perspectivă creștină (neo-protestantă).

    Ei, na, tocmai acum, în decembrie, cînd s-a spart conducta cu muzică…

    Cred că Pruncul ar fi fost mult mai onorat dacă românii neo-protestanți ar fi fost interesați măcar acum de cultura politică sau de cea CIVICĂ, dacă pocăiții ar fi fost interesați de cartierul lor (în diverse aspecte), dacă și-ar fi depășit idiosincrasiile pentru a acorda ceva din atenția pe care Pruncul a acordat-o spațiului nostru terestru.

    Teofil Stanciu, orădean care scrie bine pe blogul lui „Cu drezina”, ar fi fost un element interesant într-o astfel de… colindă.

  9. A.Dama zice:

    Aline, e bine ştiut că în decembrie se ţin concertele de colinde. Dacă s-ar ţine în mai, lumea ar sta deoparte – că încă mai au vremea lor râsul şi plânsul, colinda şi cântatul greierilor. În ce mă priveşte, n-am nimic împotriva faptului ca aceia care au un cuvânt în organizarea eclesială să îl rostească, însă cu politica… aici am o altă părere…
    Dacă ar fi să ne luăm după Prunc(ul devenit matur), El a făcut o singură politică: cea a Împărăţiei. El făcea doar ce-L vedea pe Tatăl făcând. Că a plătit un bir a fost un semn de supunere. Că i-a vindecat şi pe duşmanii poporului, pe asupritori, a fost semnul că L-a ascultat pe Tatăl. După mine, cu cât stau protestanţii mai aproape de Împărăţie, făcând DOAR ce-L văd pe El făcând, cu atât mai câştigaţi sunt cei din jurul lor. Celelalte împărăţii vin şi pleacă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s