Doamne, ai milă de poporul român, cum ai avut milă de locuitorii marii cetăţi, care nu ştiau să deosebească stânga de dreapta!
Şi Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, în afară de o mulţime… de vite?! (Iona 4, 11)
lumea adam(a)ică 
Eu zic asa: poporul roman inca merita mila lui Dumnezeu, si eu rugandu-ma sa primesc Mila Sa!
Aşa să fie, Dancos! Şi pentru popor, şi pentru tine.
Dacă am scris de neputinţa unora de a deosebi stânga de dreapta a fost din durere.
Cantemir a fost genial. Uite cum se combină la noi orientările. Un fel de struţocămilă, vorba cuiva…
nu intotdeauna vrea omul sa recunoasca un lup imbracat in haine de oaie, ci unii prefera lupul, sperind ca va omori si alti lupi, dar din nefericire lupii devin des prieteni pentru atacurile in grup, fiind mult mai eficiente,desi abia asteapta sa se sfisie intre ei.
Sandu, bine-ai venit! Deci chestiunea cu lupul / lupii e valabilă pentru ambii candidaţi care râvnesc la Palat?
Nu pot zice că am studiat foarte mult comportamentul lupilor, însă mi-a povestit cineva – şi era de-a dreptul fascinant povestind -, cum aşteptau la cabană pe munte, în zăpadă ce le trecea peste brâu, să vină lupii, ca să-i filmeze. Erau şi păţanii mai violente printre acele poveşti, aparent artistice, pentru că atunci când lupii erau flămânzi, nu iertau nimic, nimic.
Deci cred că o cheie a comportamentului este foamea. Unii şi-au făcut plinul. Alţii abia acum vin să mănânce. 😦