Rumeguş (1) – Oamenii sunt răi sau buni?


Alin Cristea, convingător, la telefon:

Oamenii sunt răi întotdeauna. Lasă-i să te surprindă când sunt buni!…

Eu aleg să merg mai departe…

  • (Adrian Berinde – Mai departe)

About A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De (la) prieteni, De răs-gândit și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

70 de răspunsuri la Rumeguş (1) – Oamenii sunt răi sau buni?

  1. Alin Cristea spune:

    No, acum începem să dăm în public și ce vorbim la telefon?

    (Știam eu că ar fi trebuit să înregistrez convorbirea…)

    Poți să dovedești că ASTA am spus? Că așa, stingheră, formula nu prea pare să-mi aparțină.

    Măcar 2 lucruri ar trebui să menționezi:

    1) Data cînd a avut loc convorbirea noastră și 2) că a durat 3 ore și 20 de minute.

    Desigur, eu mă refeream la faptul că ai obiceiul, naiv, de a aștepta de la oameni lucruri bune, în loc de a avea conștiența lucidă a răutății umane.

  2. A.Dama spune:

    Am să mărturisesc că am urmărit cronometrul de pe telefon când am încheiat convorbirea. La mine indica 201 minute. Şi eram nemâncată. A fost ca un post… împărtăşit.
    De folos din multe puncte de vedere!
    Nu regret.
    Cât priveşte bunătatea şi răutatea oamenilor, eu pretindeam că sunt buni, şi uneori, când greşesc, sunt răi.
    Perspectiva ta inversă a fost educativă!
    Aici nu e nimic de criticat la tine!
    E doar un subiect de meditat.
    .
    P.S.
    Măcar melodia îţi place?🙂

  3. Alin Cristea spune:

    După toate chestiile astea dez-gustătoare, nu îmi mai place nimic… Nici măcar nu am ascultat melodia…

  4. Lia spune:

    🙂 stiam melodiile lui Berinde de ceva vreme. Ma bucur sa vad ca iti plac si tie.

    Cat despre ceea ce a afirmat Cristea Alin, are dreptate pe jumatatea in care spune „Lasa-i sa te surprinda cand sunt buni”.
    Noi am uitat sa lasam pe unii oameni sa actioneze sub legile bunatatii, fiindca deseori le-am spus ca sunt rai. Si chiar sunt de cele mai multe ori.
    Avem o latura mai intunecata in noi „firea aceea veche” de care trebuie sa scapam. Poate ca ne vom surprinde chiar si pe noi insine ca mai stim sa fim si buni in unele circumstante🙂

  5. Alin Cristea spune:

    Ai văzut, Adama, hop și „firea veche”…

  6. @ Știam eu că ar fi trebuit să înregistrez convorbirea…

    Doi şi un sfert? la Matrix?🙂 Înregistraţi cu fi(e)rea veche sau cea nouă?

  7. Lia spune:

    Alin Cristea, doar pentru ca am discutat contradictoriu cu tine, nu inseamna ca nu pot comenta pe blogurile care-mi plac.
    Da, „firea veche”, asa scrie in Biblia mea si scuza-ma domnule, dar modernismul religios degeaba incearca sa scoata din vocabular acele elemente lingvistice existente in Biblie ce descriu, in fapt, „radacina rautatii”.

  8. A.Dama spune:

    Aline, nici eu nu mă dau pe (de)gustat din toate blogurile. Sunt meniuri de care voi rămâne complet străină…
    Nu ştiu ce-aş zice în dreptul lor dacă ar trebui să „cercetez totul”!

  9. A.Dama spune:

    Lia, eu ziceam că merg mai departe, iar versurile de început sunt „mai departe nu mai merg”.😛
    N-am scris că mi-ar plăcea Adrian Berinde. Dar cred că dacă cineva are ceva de zis unei mari mulţimi, ar trebui aruncată o privire asupra lui.
    Cât despre întuneric şi lumină, ele coexistă. N-avem instrumente să le separăm, chiar dacă, fragmentar, reuşim să luminăm un spaţiu şi să ţinem în întuneric un altul. Cu atât mai puţin în oameni am putea separa lumina de întuneric…

  10. A.Dama spune:

    Da, Aline, am văzut „firea veche”. Dar n-am PREvăzut-o!

  11. A.Dama spune:

    Răsvane, înregistrarea convorbirii era o figură de stil. Da’ tu crezi că oamenii sunt răi sau buni?

  12. A.Dama spune:

    Lia, mă gândeam – şi când am pus întrebarea în public – la acel verdict: „nimic bun nu locuieşte în mine”.
    Şi-acum să ne gândim cum e posibil să ne locuiască, totuşi, binele…

  13. Alin Cristea spune:

    Ai văzut, A.Dama, că nu le pasă comentatorilor de intenția ta sau de clarificările mele… Le-ai oferit doar un alt pretext de a-și vîntura arhicunoscutele obsesii (pe blogul tău, pe alte bloguri unde li se permite)…

    Mai reușești, în astfel de condiții, să abordezi chestiunea… educativă despre cît de răi și/sau buni sînt oamenii?

  14. @ Da’ tu crezi că oamenii sunt răi sau buni?

    Eu citez dim memorie ce spunea Oswald Chambers: să nu ai încredere în niciun om care te îndepărtează de Cristos.

  15. Lia spune:

    Alin, vorbeste doar in dreptul tau, te rog! De unde stii tu ca nu ne pasa de intentia ADamei?
    Sau poate ca vorbesti in numele tau si nu am inteles eu…

  16. Lia spune:

    ADama, acel verset chiar se refera la toti oamenii sau doar la autorul pasajului? -aici cred eu ca este marea greseala.
    De foarte multe ori textele sunt scoase din context si atribuite intr-un mod necorespunzator si generalizat.
    Daca scot acel pasaj din contextul lui, atunci, da, asa se intelege, ca nimic bun nu locuieste in mine. Dar daca merg mai departe si analizez situatiile, incep prin a ma gandi ca:
    – Omul a fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.
    – A pacatuit, si astfel greseala si pacatul au intinat fiinta umana.
    – Dumnezeu iubeste oamenii si ii vrea pentru vesnicia LUI, nu pentru iad.
    Deci inseamna ca nu oamenii in esenta, sunt rai, ci pacatul care salasluieste in ei prin neascultare de Dumnezeu, acela este „un rau” ce trebuie scos, ca astfel sa poata lumina Bunatatea pe care a pus-o Dumnezeu inca de la creatie.
    ( asta este ceea ce cred eu )

  17. Alexandru spune:

    Alaturi de Oswald Chambers, sa il punem alaturi si pe A.W.Tozer care spune ” Nu il ascultati pe omul care nu il asculta pe Dumnezeu”.

  18. A.Dama spune:

    Aline, cred că se creează o reacţie în lanţ, ceea ce nu e deloc încurajator. Dacă se greşeşte la un moment dat, se va ţine minte doar greşeala, nu tot ce-a fost înainte şi după ea…
    Într-un fel, e o dovadă că suntem neschimbători. Într-alt fel, e păcat că nu ne putem schimba.
    Partea educativă?
    Momentan e pe butuci.🙂

  19. A.Dama spune:

    Răsvane, e greu de pus în practică îndemnul lui Oswald Chambers! Azi cei mai mulţi au platforme alternative, chiar dacă se laudă că sunt cu Cristos. Sunt şi cu ei înşişi.
    Iar mândria duce tot înaintea căderii, că nu se poate altfel…

  20. Dancos spune:

    Eu alaturea cu „ilustrele” nume de mai sus as adauga mortala nesimtire feminina! Nesimtirea feminina este o buba care nu este cu nimic mai putin infecta decat tarele razvratitului Adam. Muierea, zic si acum, sa taca mai cu seama atunci cand… (…)!

  21. Lia spune:

    @ Dancos – muiere? ??? muierea cui ??? sau altfel : care muiere?

  22. A.Dama spune:

    Lia, e drept că e o problemă când se scoate din context un enunţ. Contextul lui Pavel era că nimic bun nu locuieşte în firea noastră pământească. Însă, pe lângă ea, avem şi natura duhovnicească. De aceea ziceam că nu putem separa întunericul de lumină în oameni… Există în fiecare gândul veşniciei, măcar că omul nu ia seama.
    De multe ori mi-am pus şi eu problema că oamenii care fac fapte urâte sunt conduşi de alte forţe ca să le comită. Totuşi, nu demonii sunt traşi la răspundere pentru faptele săvârşite de oameni, ci oamenii înşişi.
    Aici să medităm iar şi iar!

  23. A.Dama spune:

    Alexandru, citatul din A.W. Tozer se bate cap în cap cu îndemnul de a ne supune stăpânirilor. Faţă de un conducător care nu ascultă de Dumnezeu trebuie să fim supuşi sau răzvrătiţi?

  24. A.Dama spune:

    Dancos, şi de-o parte, şi de cealaltă (bărbaţi şi femei) se găseşte nesimţire mortală. Sau nu?

  25. Dancos spune:

    Nesimtirea feminina, cat si violenta verbala a acesteia, sunt mult mai abjecte, pentru ca sunt cu totul impotriva naturii… frumoase… a omului…

  26. Dancos spune:

    Si inca ceva, iarta-ma ca am mai strigat de mânie pe aici pe la tine… am fost provocat de nesimtirea feminina! Nesimtirea aceasta isi va primi plata! Eu promit sa va las in plata vocabulelor voastre neputincioase! Imi cer iertare pentru ca inca femeile astea reusesc sa ma irite la culme, mai mult decat pe Alin Cristea…

  27. A.Dama spune:

    Lia,

    Dancos are câte-o părere şi ţine de ea până la capăt! Deşi n-aş vrea să existe aici jigniri între comentatori, constat că ele intervin inevitabil. Într-un fel, mai bine să fie la vedere, decât să fie în ascuns… Dar numai într-un fel…

  28. Alex spune:

    Am şi eu o curiozitate: de ce …”rumeguş”? E un titlu mai mult decât interesant.
    Cât priveşte tema din titlu, recunosc că am zile (destule) când zic chiar mai rău decât Alin: oamenii sunt întotdeauna tâmpiţi. Şi numai după ce se comportă astfel, mai dau şi semne „surprinzătoare”.
    Sunt bucuros că sunt şi zile când sunt „surprins” că oamenii mai sunt şi buni.

  29. A.Dama spune:

    Dancos, şi când vezi culturiste profesioniste, care arată ca nişte bărbaţi, îţi pui întrebarea cum e cu „natura frumoasă… a omului”. Vocabulele sunt ele neputincioase, fiindcă aşa putem face diferenţa dintre ele şi cele umplute din Cuvânt cu putinţă. Sau putere.
    Aici ai sesizat un mare neajuns al limbajului!…
    Dacă ţi-ai cerut iertare, eu zic că te iertăm… şi de 70 de ori câte 7 într-o singură zi!🙂

  30. A.Dama spune:

    Alex,

    Aveam un plan pentru articole foarte scurte, de câte-o propoziţie sau frază, pe care să le adun sub această denumire metaforică: rumeguş. De o parte, fiindcă e vorba de părţi mici de… material… lexical, de altă parte, fiindcă sunt chestii „de rumegat”… Fără nicio trimitere la… rumegătoare.😀
    Tu zici că dai peste oameni tâmpiţi, fiindcă lucrezi în şcoală???😛
    Şi pe ăia buni, care te surprind, unde-i găseşti?

  31. Dancos spune:

    Eu cunosc foarte multi tampiti care lucreaza in scoala! De fapt asta e tragedia la romani, cei mai multi dintre tampiti lucreaza in scoala!

  32. Lia spune:

    „Totuşi, nu demonii sunt traşi la răspundere pentru faptele săvârşite de oameni, ci oamenii înşişi.”
    A.Dama, si asta pentru ca Dumnezeu a pus in om Constiinta si puterea de a spune si Da, si Nu? si pentru ca, trebuie sa luptam cu duhurile rele sa fim impotriva raului?

    Despre partea cu.. „alte comentarii”, fii linistita, nu ma mai jignesc de foarte mult timp vorbele unora. Mult mai importante sunt alte lucruri, incat sa ma las coplesita de niste discutii virtualice ce se vor tulburatoare.
    Si cum ziceai si tu iertam, de 70 de ori ca tot nu ne costa nimic🙂

  33. Dancos spune:

    Pentru pagani!
    Exodul 20:4 Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul.

  34. A.Dama spune:

    Dancos, suntem cam mulţi cu obiceiuri de dascăli pe-aici! Hai să nu generalizăm! Să nu zicem că cei mai mulţi tâmpiţi lucrează în şcoală!… Precis ai şi tu nostalgia vreunui dascăl, a vreunei dăscăliţe, care te-a învăţat bine când buchiseai şi tu pe băncile şcolii!!!🙂

  35. A.Dama spune:

    Nu ştiu la ce faci referire cu păgânii, Dancos!😀

  36. A.Dama spune:

    Lia, există această conştiinţă, de când Adam n-a ascultat… E un fel de „cenzură” care-l menţine pe om cu pedala apăsată pe frână… Din păcate, conştiinţa se uzează la unii, aşa că te miri ce fapte pot comite când frâna nu mai este funcţională. Şi dacă aveau viteză mare, cu atât mai grav!😦

  37. Alin Cristea spune:

    Aș vrea să fiu promovat de la stadiul de rumeguș la cel de… fibră! Consistentă! Cereale cu lapte, stafide și cîteva felii de banană, așa… o tentă! Asta da rumegare! Deși dinspre stomac nu pare!

  38. A.Dama spune:

    Aline,
    Nu era vorba de tine!🙂
    „Rumeguşul” e alcătuit din particule mici, dar pe care le simţi… Nu îţi dau pace. Ştii că de fapt se adună şi se presează, apoi se face mobilă.🙂

    Când am pomenit de „rumegat”, era o metaforă. Pentru a medita. Nu era inconsistent, că la ceva inconsistent, ce să meditezi???

  39. rodica botan spune:

    Vorbeati aici de oameni buni…Poate imi da cineva definitia oamenilor buni; cum ar trebui sa fie ca sa ii numim buni? La Domnul Isus s-a dus unul si i-a zis „bunule… invatator” mi se pare…
    Biblia ne mai spune ca ceea ce da frumusete unui om este bunatatea lui si ca ea ar trebui sa fie cunoscuta de toti oamenii. Cunoasteti pe cineva bun? V-ati recomanda singuri ca fiind oameni buni? Cit bine trebuie sa faci sa fii un om bun? Sau daca ai fost bun odata si rau in alta ocazie… oare tot om bun esti? Sau daca te-au apucat rautatile odata… gata… n-o sa mai fii om bun niciodata?

  40. agnusstick spune:

    Pentru evitarea micilor probleme estetico-teologice de genul celor apărute aici (cine nu le-a descoperit încă, să citească integrala Topârceanu), se poate interzice afişarea clipurilor înrudite dacă la sfârşitul referinţei Youtube se adaugă &rel=0, fără spaţiu (e zero, nu o).

  41. Alin Cristea spune:

    Eu nu vorbeam AICI de oameni, ci la telefon…

    Mai exact, NU vorbeam despre oameni buni și oameni răi.

    Ci spuneam că ar trebui să ne așteptăm mai degrabă ca oamenii să acționeze cu răutate decît cu bunătate… Adicătelea, în discuție era o chestiune de evaluare procentuală, nu axiologică.

    În felul acesta vom avea suprize plăcute cînd vom fi tratați cu amabilitate și bunătate.

    Altfel, cum se întîmplă destul de des în blogsfera evanghelică, apar boscorodeli și tînguiri și rareori mărturii despre lucrările minunate ale Dumnezeu în viața oamenilor și a cosmosului.

    Hristos nu a murit pentru că ne scobim în nas.

  42. agnusstick spune:

    La subiect, mă surprinde afirmaţia colţuroasă a unui (îndeobşte) rotund, afirmaţie ce parcă rezumă un recent articol de top, înţepător prin colţurile esenţiale. Deocamdată, comentariile de aici nu au muşcat prea adânc din „nadă”, dar mai e timp… Totuşi, abordarea adamaică&Co. e mult mai postmodernă (poate involuntar). Până la urmă, inconsistenţa omului e permanent sfâşiată între Duh şi duhuri de toate felurile. În afară de câmp de bătaie, ce mare lucru mai rămâne din noi? Când facem ceva bun, nu e de fapt chiar bun (ba chiar se murdăreşte văzând cu ochii, cu cât te uiţi mai atent), şi nici nu vine de la noi. Când facem ceva rău, avem trei posibilităţi. Dăm vina pe responsabilul principal cu cele rele – şi ne-am scos basma „curată”, sau măcar iresponsabilă. Sau ne vedem mai răi decât dânsul, putând eventual să-i dăm meditaţii. În fine, nu suntem nici buni, nici răi, dar e clar că nu avem voinţă nici să facem binele (atunci când îl ştim alege), nici să ne oprim de la rău (pe ăsta s-ar putea presupune că îl recunoaştem întotdeauna, dar nu ne convine să-l dăm deoparte – asta de răi şi pofticioşi ce suntem, deci revenim la varianta a doua).
    Problema cu voinţa e că nu se poate demonstra că fiecare o deţine doar în măsură finită, deci toată lumea este vinovată că nu are toată voinţa posibilă. Dar lipsa voinţei cu greu este răutate, iar păcatul şi răul nu sunt definibile doar prin voinţă, mai trebuie inimă curată şi dragoste. E cam 2 la 1… sau mi se pare mie. Oricum, unde este 2 şi unde 1 e de discutat, dacă admitem că inima se poate curăţa cu ceva voinţă (eventual prin deprivare senzorială, lobotomie etc.).

  43. agnusstick spune:

    Aha, a venit precizarea necesară! Aşa mai merge…

  44. Camix spune:

    Ar fi fost o temă interesantă aceasta, de altfel…
    .
    Ni se spune despre oameni că sunt păcătoşi şi că se nasc în păcat. Că, de la păcatul Evei şi al lui Adam, omenirea a fost condamnată să-l „moştenească” mai departe din generaţie în generaţie. Ni se spune că nu este om care să nu fi păcătuit pentru că este un singur sfânt: Dumnezeu. Dacă ar fi să aleg între bun sau rău, aş spune că omul este păcătos.🙂 Adică nici una, nici alta. Sau: şi una, şi alta.
    .
    Pentru că ni se spune, de asemenea, că „voi, care ştiţi să daţi lucruri bune…” Aşadar, oamenii sunt recunoscuţi ca fiind capabili de lucruri bune (că de lucruri rele ştiam noi deja). Îmi amintesc de „Dumnezeu a pus în noi gândul veşniciei”, la fel cum a pus şi alte atribute ale Sale (calităţi), denaturate apoi (parţial) de păcat.
    .
    Apropo, Hristos nu a murit pentru noi pentru că noi am fi fost ceva (care să fi meritat). Eventual putem spune că a murit pentru noi ca noi să…. Asta da.
    .
    În altă ordine de idei, aşteptarea ca oamenii să acţioneze rău sau urât e o tehnică psihologică interesantă. Care poate da şi rezultate bune. Cele care au fost pomenite. Dar poate avea şi nişte consecinţe dezastruoase: din inerţia de a te aştepta tot timpul la rău, să-l bănuieşti de rău pe un om care a acţionat bine şi bine intenţionat şi să-i atribui gânduri negative când ele nu existau.

  45. A.Dama spune:

    Rodica, nu am dat definiţii ale omului bun sau rău. Noi facem o separare când vedem, citim, auzim despre oameni care aleg să facă fapte reprobabile, aşa că ni se face părul măciucă. Nu înseamnă că această distanţă pe care noi o punem – între cel rău şi cel bun – este şi adevărată. Unii aleg mereu să fure, să atace, să lovească în cel fără apărare, să-şi bată joc etc. Potrivit unui sistem etic care condamnă aceste fapte, îi considerăm răi. Nu înseamnă că toţi ceilalţi care nu comit astfel de fapte rele „la vedere” ar fi… buni. Pot fi buni în raport cu un sistem şi răi în raport cu un altul…
    Nu ştiu dacă cineva şi-ar putea pune eticheta: sunt bun. Însă de multe ori când cineva trece la cele veşnice, îi auzi pe cei care l-au cunoscut: a fost un om bun. Prin urmare, avem obiceiul acestei împărţiri în „buni” şi „răi”, chiar dacă pentru fiecare înseamnă altceva. Sau aproape altceva…
    Dacă oamenii buni pot fi răi sau nu? Sigur că pot fi răi… Şi cei răi pot să te surprindă fiind buni, vorba lui Alin.🙂

  46. A.Dama spune:

    Agnusstick, mulţumesc pentru atenţionare şi pentru pont! N-am ştiut cum se poate interveni, dar, sincer, nici nu m-am uitat până la capăt la imagini. M-am mulţumit cu sonorul, aşa că n-am realizat buba.🙂

  47. Rodica Botan spune:

    Cel mai potrivit ar fi sa spunem ca si apostolul…ca vrem sa facem binele…dar raul se tine de noi. Asta imi este starea cea mai cunoscuta. Si cind iese ceva bine, Ii multumesc Domnului, ca stiu ca de una singura… nici pomeneala n-as ajunge acolo. Si chiar si dorinta de bine din noi… tot de la El vine, ca El a pus-o acolo… asa ca… nimic bun nu locuieste in mine…

  48. A.Dama spune:

    Da, Aline, aşa e! Vorbeai despre înclinaţia înnăscută a oamenilor către răutate.
    Însă, referitor la a doua parte a comentariului tău, observaţia mea este că atunci când se scrie despre lucrările lui Dumnezeu în blogosfera evanghelică, există cam două atitudini: „basme” sau „chestii lacrimogene”, „pietiste”. Ori nu sunt crezute acele lucrări, ori sunt puse pe seama unei atitudini care merge până la bigoterie.
    Hristos a murit înfăptuind CEA MAI MARE LUCRARE, pe care NIMENI din întregul Univers nu a putut-o înfăptui, fiindcă nu îndeplinea condiţiile – fără pată -, de aceea mă tem să bagatelizez în vreun fel această extraordinară Jertfă care leagă lucrurile de la A la Z într-un chip atât de uimitor!
    Dacă toţi credincioşii ar fi în stare să spună: acesta e Dumnezeul meu!, nu al vecinului, nici al colegului, nici măcar al părinţilor, ci Dumnezeul meu, pentru că a schimbat în mine asta, şi asta, şi asta, altfel ar arăta şi ceea ce scriem aici, în văzul tuturor. Sau nu?

  49. A.Dama spune:

    Agnusstick, mie-mi plac cerealele, mai ales alea cu scorţişoară, Cini-Minis! Vrând-nevrând, te fură timpul, că o fi postmodern, că o fi… arhetipal. Despre cât de consistente sunt cerealele, să se pronunţe fiecare pe stomacul lui (nu pe barba lui).
    .
    În afară de câmp de bătaie, pot rămâne, de exemplu, lacrimile, strânse în burduf de cer, inalterabile şi sclipitoare oricând.
    .
    Nu ştiu cum e cu voinţa! Trebuie o adamă să se pronunţe? Dacă „dăm o fugă” până la Schopenhauer, ne-ar spune că „omul comun şi femeia sunt lipsiţi de voinţă”. Doar geniile au voinţă – atunci ar trebui să fie plin cerul de geni(al)i.😀
    .
    Poate, mai degrabă, o voinţă supusă Lui este egală cu toată voinţa posibilă. Cine-a ajuns la asemenea performanţe?
    .
    Curăţarea inimii prin eforturi proprii? Ştii youtube-ul acela în care, la masă cu iubita, tipul îşi scoate inima din piept. Sânge peste tot, peste faţa de masă şi în farfurie, iubita se uită cu groază. De asta mi-a amintit năstruşnica idee de curăţare a inimii. Tăierea împrejur (re)figurată de tine nu a fost nicidecum o operaţie mono-actant/-ţială!
    .
    Eu zic, în concluzie, că omul este preţios în ochii lui Dumnezeu. Că dacă n-ar fi avut preţ, n-ar fi existat jertfă de Iubire. Prin chiar această învestire cu Iubire dinafară (şi dinăuntru), omul este bun (de salvat). Şi omul este rău, fiindcă zi de zi, clipă de clipă, cineva-i întipăreşte în minte şi inimă scheme, imperative, atracţii care n-au nicio legătură cu Iubirea care-l face bun. Şi lor le cedează, iar Iubirii nu.

  50. Alin Cristea spune:

    A.Dama, dă-mi voie să vin iarăși cu clarificări: nu vorbeam în primul rînd despre înclinația oamenilor spre rău (subiectul reflecției tale de acum), ci puneam în discuție așteptările noastre în cadrul interacțiunilor umane.

    Mai bine, spuneam, să avem luciditatea de a nu fi surprinși de răutatea oamenilor decît să scăpăm ocaziile de a fi plăcut surprinși de atitudinile lor binevoitoare.

    Cu alte cuvinte, mai bine să nu ajungem să ne tot plîngem că așteptările noastre (de bine) nu sînt satisfăcute, mai bine să păstrăm apetența pentru surprizele (de bine) pe care ni le fac pînă și cei la care nu ne așteptăm.

    Blogosfera evanghelică? Iarăși avem în minte concepte diferite.

    De exemplu, eu presupun că pe tine te interesează mai puțin știrile din lumea evanghelică, te interesează mai mult jocurile de cuvinte, împachetarea lingvistică a ideilor, chestiunile ieșite din comun etc. Citirea, pentru tine, e o re-citire. Încărcătura metaforică contează mult în ochii tăi.

    În funcție de palierele tale de interes, blogosfera evanghelică înseamnă ceva. Pentru mine înseamnă mult mai mult (că fac efort să văd mai mult). La fel cum bloggingul înseamnă mai mult decît de a avea blog, postări, comentarii (și blogroll).

    Dacă dincolo de „basme” și „chestii lacrimogene”, nu identifici amprenta lui Dumnezeu în lumea oamenilor (evanghelici), atunci e o chestiune de efort.

    Nu vin cu îndemnul de a face mai mult efort (ceea ce n-ar fi rău, desigur), vin doar cu îndemnul de a păstra direcția discuțiilor (alături de celelalte paliere care se multiplică odată cu comentariile la o postare).

  51. A.Dama spune:

    Camix, şi eu aş alege şi una, şi alta, iar partea aceea cu „gândul veşniciei”, cred că am mai pomenit-o într-un comentariu de mai sus.
    .
    La faza cu „ştiţi să daţi daruri bune”, e de înţeles de ce se uimesc unii copii – dacă mai prind din zbor anumite ştiri – şi te întreabă: cum se poate aşa ceva? cum a putut să-şi lovească mama? cum a putut să-şi arunce copilul în hazna? Şi dai din umeri, că nu ştii care răspuns ar fi mai potrivit. Temporar i s-au întunecat minţile? Le-a avut vreodată luminate? Toată vina îi revine Celui Rău (vorba lui Agnusstick)?
    .
    Hristos a murit pentru noi. Dacă n-am fi avut preţ, ar mai fi murit? Nu merite. Ci preţ în ochii Lui.
    .
    Ultima parte e… des întâlnită, nu? Sunt reacţii în lanţ. Cineva a comis o răutate, o pui dinainte şi în cârca altora, apoi a altora, apoi când apare cineva cu totul străin de cauză, este bănuit, la rândul lui de aceeaşi răutate. Lanţul slăbiciunilor!

  52. agnusstick spune:

    Nu, era vorba Evei, prea puţin corectată de Adam… Nu vorba, Eva.

  53. rodica botan spune:

    Vizavi de ce a zis Alin… despre asteptarile noastre – de obicei cind ii faci un bine cuiva, astepti sa-ti raspunda la fel… si daca nu se intimpla, esti frustrat si te simti nedreptatit. Daca am face binele ca pentru Domnul, nu am mai avea reactii de acest gen si am putea continua sa facem bine si celor care ne fac rau… si uneori sa se intimple si ce spune Biblia, sa fie ca si cum le aprindem un foc… in cap…

    Ar trebui sa fim adinc ancorati in El, sa nu bagam de seama reactia oamenilor si sa nu ne afecteze…

  54. Camix spune:

    A, se poate să o fi pomenit tu în alt comentariu anterior, dar cred că mi-a scăpat porţiunea aceea.

    De moartea lui Hristos pentru noi am pomenit ca replică la o frază „Hristos nu a murit pentru noi pentru că ne scobim în nas”.

  55. A.Dama spune:

    Aline, mi se pare inutil să învârtim expresia asta pe atâtea părţi! Aşteptările noastre, ca oamenii să acţioneze cu răutate, sunt pentru că…? Pentru că asta e direcţia generală… Când se-ntâmplă altfel, să ne mirăm!
    E limpede că sintagma „blogosfera evanghelică” înseamnă altceva pentru tine şi pentru oricare alt blogger.
    Noi selectăm, fiindcă nu putem fi cu ochii peste tot! Mie, personal, mi se pare pierdere de vreme să fiu cu ochii pe toate blogurile astea! Data viitoare când voi spune ceva, voi limita cuprinderea sintagmei la blogurile consultate de mine!
    Cât despre blogurile în care am văzut postări cu lucrări concrete ale lui Dumnezeu, reacţiile la acele postări au fost foarte puţine.
    Iar la articolele în care sunt amendate spusele cuiva, opiniile cuiva, faptele cuiva, se adună zeci şi sute de comentarii.
    Sau când au fost postate poezii pe un blog unde lumea abia aştepta câte-un subiect în care să-şi dea cu părerea. La o poezie de laudă, nu se poate zice Amin?

  56. A.Dama spune:

    Agnusstick, nu mă prind în joc că nu vreau („să joc cum niciodată n-am jucat, să nu se simtă Dumnezeu în mine un rob, în temniţă încătuşat”). Nu de alta, dar nu are rost efortul când tot nu ajungem la aceeaşi concluzie. Nu că nu s-ar putea, dar nu-şi dă niciunul interesul.

  57. A.Dama spune:

    Rodica,
    Nu ştiu cum ar fi să ne educăm să nu avem aşteptări, mai ales când facem bine. Cred că am fost învăţaţi să avem aşteptări. Dezvăţarea e neplăcută.🙂

  58. A.Dama spune:

    Camix, vizavi de fraza aceea a lui Alin, eu zic că putea lipsi. Putea fi altfel. Dar el a vrut musai aşa. Cuvintele nu mă sperie, că le-am învăţat şi pe cele cu mucigai, şi pe cele rumene în obraji, dacă tot m-a plasat Alin pe orbita metaforică. Însă în faţa Jertfei, vin cu reverenţă.

  59. agnusstick spune:

    Aşa este, era joc. Dacă devine prea serios şi ne poate răni, nu mai este joc şi căutăm altceva ca să uităm că suntem în toată, toată firea. Eu nu mă mai joc o vreme, două vremi – până n-oi mai putea rezista ispitei. Şi nici de rugby nu prea-mi mai arde să mă apuc la vârsta mea.

  60. A.Dama spune:

    Agnusstick, de ce suntem în toată firea şi nu în Duhul?
    Bine că n-ai zis „o vreme, două vremi şi o jumătate de vreme”. Că erau trei sferturi dintr-o… măsură importantă.
    Rugby?
    Fotbal…
    .
    Îmi amintesc cum ne ziceau nouă, pe când eram mici: o echipă de fotbal cu rezerve cu tot. Hm.

  61. Teo spune:

    …eu sunt un „tampit” care lucreaza intr-o scoala din Romania de 29 de ani si cu majoritatea fostilor mei elevi ma mandresc!

  62. Lia spune:

    Teo esti simpatic si in acelasi timp un vetera!
    29 de ani…? wau! asta da performanta.
    eu doar din ’96, si cu intreruperi, pentru pici si tot mi se pare ca am imbatranit prin sistem. Sau sistemul o fi ruginit, iar eu doar am vopsit pe-deasupra?
    Cea mai mare surpriza a mea a fost asta vara cand o zvelta doamna m-a oprit dupa ce m-a salutat spuandu-mi.
    Nu ma mai recunoasteti asa-i? Nu te recunosc – i-am raspuns.
    Clasa a 8-a, latina, acum 12 ani… acum lucrez la o firma…
    Dupa ce mi-a mai povestit cate ceva despre ea, mi-am spus ca nu degeaba a ingaduit Dumnezeu sa NU intru la Academia Militara.🙂
    DAR 29 de ani??? O viata de om si inca un pic!
    Sa fii sanatos, Teo, si sa te bucuri in continuare de elevii tai!

  63. Dancos spune:

    Tampitii e bine sa nu mai ~care este~ cum zice Vanghelie! Dar tampitii o sa fie mereu, si muierile de-o anumita categorie asijderea!

  64. A.Dama spune:

    Teo, după cum te-ai prins deja, sunt mai mulţi de-aici prin şcoli… Păcatul cu generalizarea îl comitem fiecare. Mai des sau mai rar.🙂
    Dacă şi în şcoală sunt mulţi tâmpiţi, atunci nu mai rămân atât de mulţi pentru politică.

  65. A.Dama spune:

    Dancos, oare ce se câştigă prin aceste jigniri publice? M-am întrebat şi-altădată. Eu zic că oamenii nu se corectează din apostrofări, cu-atât mai puţin din acuzaţii flagrante. O atitudine ostilă mereu va pune distanţă, nu va rezolva nimic.

    Şi, la un moment dat, „prost, „nebun”, „nesimţit”, „tâmpit”, toate o să aibă aceeaşi încărcătură.

  66. adina_munteanu spune:

    Si eu am initiat o mica cercetare sa aflu cam care sunt motivele pe care le au oamenii pentru rautatea lor sub forma unui chestionar. De ce oamenii sunt rai?
    http://adina12.wordpress.com

  67. A.Dama spune:

    Adina, bine-ai venit!🙂 Am văzut sondajul tău! Da, e interesant că mulţi cred că puterea corupe. Alţii spun că banii corup. Chiar şi Biblia zice că iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor. Oare te-ai gândit şi în termenii hipercomuni: cei buni sunt ai lui Dumnezeu, cei răi sunt ai Celui Rău?😀

  68. adina_munteanu spune:

    mersi. acum am terminat de sondat. si iata si rezultatele: http://adina12.wordpress.com/2009/12/10/rezultat-chestionar-de-ce-oamenii-sunt-rai/.

  69. A.Dama spune:

    Adina, mulţumesc!🙂

  70. Pingback: Rumeguş (2) – Cer de praf « lumea adam(a)ică

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s