Hybris tragi(comi)c sau libertatea impusă


excessÎntre lipsa de măsură a eroului tragic grec şi lipsa de măsură a personajului caragialian, distanţa nu mai pare de netrecut…

Dacă vă deranjează faptul că România Evanghelică nu exagerează, pe mine nu. (Alin Cristea)

Hybris-ul, pentru eroul grec, constă în vina de a căuta să depăşească ceea ce îi fusese hotărât de Soartă, o lipsă a măsurii care atrăgea pedeapsa zeilor, pe când în societatea „fără prinţipuri” descrisă de Caragiale, lipsa de măsură e vizibilă mai mult dinafară, decât dinăuntru, unde scopul scuză toate mijloacele.

Într-un fel, gestul de a posta o corespondenţă personală e un gest caragialesc. Sigur că la Caragiale se face haz de scrisoricile (de amor) pierdute, regăsite, iar pierdute, iar regăsite etc., dar e şi ceva tragic într-o astfel de lume pe dos, în care scrisoricile nu sunt obiecte de… cultură, ci obiecte de şantaj.

Aici: între hybris-ul tragic şi cel comic, aşez eu lucrurile în ce-l priveşte pe Alin Cristea. E o lipsă de măsură, oricum! Mă voi referi doar la partea mea de interacţiune cu Alin Cristea, însă, în ce priveşte libertatea cititorului, am realizat că analiza pe cazuri concrete ar putea fi de folos. Voi folosi termenul hybris ca sinonim pentru „vină” (în general), precizând de la bun început că îmi asum şi eu hybris-ul de a-i răspunde lui Alin Cristea:

Aline, îmi trece prin cap să mai comit o greşeală. Să mai scriu un textuleţ în care să îţi răspund la acest comentariu. Pentru că pe tine nu te deranjează foarte tare dacă eşti dat de (contra)exemplu. (A.Dama)

Altă (scurtă) precizare terminologică: jocul parantetic presupune să se citească ambele variante (cu şi fără paranteză). A fi (contra)exemplu e valabil pentru fiecare. Face parte din condiţia umană.

În articolul cu mal/de-formarea informaţiei, am adus în discuţie două situaţii:

– o informaţie personală care circulă prost (din cauza lipsei de înţelepciune a celui ce o pune în circulaţie) şi

– o informaţie generală, care nu poate fi verificată întocmai, dar e, totuşi, lansată pe orbită.

Cam asta vedeam şi la Alin Cristea. Mai târziu, am revenit cu un articol, în care reclamam să rămână „pre taină” corespondenţa privată.

Protestul lui Alin Cristea (sau unul dintre multele) a fost interogativ: Vă interesează adevărul?

Am răspuns afirmativ. (Păcatele mele! Hybris-ul meu!) Mi s-au pus la dispoziţie două linkuri ce trebuiau să mă lămurească „în adevăr”. Cele două linkuri sunt aici şi aici.

Am citit ce se află acolo, ca omul bine intenţionat să priceapă ce se întâmplă. Concluziile lecturii mele i le-am prezentat lui Alin Cristea într-un comentariu ulterior…

Evident că bunele mele intenţii s-au dovedit a fi greşite. El a sărit ca ars şi a mai adăugat alte etichete… Acum sunt şi mincinoasă, şi pătrăţoasă (cu referire la personajul Pătrăţosu, care a murit cu ceva timp în urmă…)

Nu mă interesează etichetele, nici proprietatea termenilor aşa cum doreşte Alin Cristea! În interacţiunea aceasta cu el, am constatat mai multe hybris-uri care se produc şi am să le enumăr mai jos. Poate spre folosul unor cititori mai „liberi” ca mine.

1. Alin comite hybris-ul libertăţii impuse, când îi dictează cititorului cum să se apropie de un text. Deşi sună paradoxal, aşa stau lucrurile. Am primit linkurile, dar libertatea de a avea o părere mi-a fost limitată. Proprietatea termenilor lui nu coincide cu proprietatea termenilor mei. Prin urmare:

Și văd că tot despre mine continui să-ți defilezi subiectivismul (ia-ți alți ochelari). (Alin Cristea)

Subiectivismul pare un soi de condamnare la moarte, dacă e al altora, câtă vreme omul uită că şi el este subiectiv. (Încă n-a devenit obiect, să fie obiectiv 🙂 .)

2. Un alt hybris este contestarea concluziei celuilalt. Am precizat că tonul lui a fost „răzvrătit”. Să zicem că nu mă pricep la motoare, la avioane (şi la mai câte!), dar când am un text în faţa ochilor – dacă e într-o limbă pe care o cunosc -, pot avea o părere despre el. (De(h))formaţie filologică…

Tonul cu care am scris cele 20 de puncte nu a fost nicidecum răzvrătit. :) )) (Alin Cristea)

N-am dreptul să citesc potrivit propriei scheme, potrivit propriei grile. Dacă lectura mea nu coincide cu a lui, dacă ajung la o altă concluzie, ea nu mai e valabilă… E limpede!

3) Încă un hybris se referă la imposibilitatea coincidenţei adevărurilor personale… Adevărurile noastre nu corespund… Adevărul alincristean este „istoric”. Are o istorie pe care niciun alt cititor şi nimeni altcineva în afară de propria-i persoană nu ar putea-o asuma întocmai. Asta am precizat de la bun început. Că nu voi citi cu încărcătura pe care a acordat-o el textului. Dar eu nu am dreptul la un adevăr al meu. N-am intrat în pielea adevărului lui, merit să fiu pusă la zid:

Cum de afirmi că te interesează adevărul cînd nu citești documentele în care poți afla adevărul (despre anumite chestiuni)? (Alin Cristea)

4) Cât priveşte hybris-ul referitor la context:

Bine ar fi dacă ai răspunde la text (la context nu ești în stare, că nu citești documente) (…) mai trece multă apă pe Criș pînă ți se maturizează discernămîntul. (Alin Cristea)

…îl voi explica aşa: am parcurs nişte texte, mi-am spus părerea. Părerea mea nu a convenit. Prin urmare, nu mă mai interesează a merge pe o pistă pe care se presupune din start că toate răspunsurile adevărate sunt de cealaltă parte. Iar participarea mea e de fentă. Nu, mulţumesc!

5) Hybris-ul timpului nerăscumpărat. Răscumpărarea vremii e o poruncă, nu o vorbă de şagă. Întoarcerea spre trecut poate deveni patologică. Pavel, uitând ce este în urma lui, aleargă spre ce este înainte. Aş vrea să fie o realitate pentru fiecare care se crede angajat în cursa pentru Împărăţie! (Asta în ciuda „discernământului meu lipsă”!)

6) Socotind că despre Alin Cristea s-a scris în termeni nepotriviţi, iar informaţia a circulat între anumite persoane – ceea ce a dus la un protest exprimat în 20 de puncte, lucrurile puteau fi lăsate acolo, iar dreptatea celui năpăstuit de alţii să fie cerută direct de la Dumnezeu. Hybris-ul comis în mod repetat e acela de a-ţi susţine singur dreptatea.

7) Dacă Alin Cristea avea în vedere să dea pe faţă o lucrare de manipulare, de nedreptăţire, de inducere în eroare, care s-ar comite la un alt nivel, iar oameni ca el sunt afectaţi direct, mijloacele alese de el nu sunt tocmai cele mai inspirate, cele care convin situaţiei (asta tot după părerea mea subiectivă). Practica publicării răzbunătoare de informaţie privată sapă adânc prăpastia neîncrederii vizavi de informaţia care circulă pe România Evanghelică. Odată prezentate reproşurile faţă de practicile neortodoxe, omul ar trebui să alerge la Dumnezeu pentru izbăvire. N-am avut ocazia de a constata că, simplu şi creştineşte, omul îşi întoarce faţa de la oameni şi-şi îndreaptă ochii spre Cer, de unde, în fond, ar trebui să-i vină ajutorul. Hybris-ul aici e privirea exclusiv orizontală. Şi e în legătură cu punctul 6.

Din partea mea, am făcut şi acest exerciţiu de exprimare, fiindcă, datorită nu ştiu căror neînţelese mecanisme, m-am socotit datoare să mă exprim.

Însă nu voi merge mai departe, fiindcă nu văd ce s-ar putea schimba în termenii acestei interacţiuni. Oricum s-ar proceda, documentele care conţin „adevărul” sunt selectate de Alin Cristea – un exerciţiu subiectiv. Documentele acelea, dacă le citeşte un cititor neutru, au altă încărcătură pentru el, iar libertatea de a le parcurge îi este impusă, nu lăsată. E o imposibilitate!…

O soluţie (dacă, într-adevăr, Alin Cristea e în situaţia celui nedreptăţit): Când strigă cel nenorocit, Domnul aude şi-l scapă din toate necazurile lui.


Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De vină și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

24 de răspunsuri la Hybris tragi(comi)c sau libertatea impusă

  1. Alin Cristea zice:

    Îți atrag atenția din nou, Adama, că minți:

    Nu te-am făcut mincinoasă, ci am spus că minți. La fel cum nu i-am făcut făcut pe oameni tîmpiți, ci am semnalat tîmpeniile lor.

    Văd, din nou, că scrii cu neatenție despre persoana și activitatea mea.

    De fapt cu rea intenție.

    Pătrățoșii ți-ar spune, în astfel de cazuri:

    Domnul să aibă milă de tine!

  2. A.Dama zice:

    Aline,

    Dacă îţi dau o definiţie din DEX, oare e suficient pentru tine ca să spun că „a minţi” şi „mincinos” sunt din aceeaşi familie lexicală?

    Îmi pare rău că „scriu cu neatenţie” despre activitatea şi persoana ta! Eu aveam impresia că îţi acord atenţie. Şi chiar nu e „rea intenţie”. Articolul este pentru, nu împotriva, chiar dacă tu ai fi tatăl autointitulat al lui Gică Contra.
    Eu sper să-l REciteşti exact cu termenii mei şi cu stările subiective aferente – binevoitoare, în orice caz!

    Sunt absolut surprinsă de ultima ta aserţiune, care preia cuvinte dintr-un limbaj tabu pentru tine! Oare să cred că e un gest de smerenie?

  3. Alin Cristea zice:

    Vorbești prostii, A.Dama. (mă refer la chestiile cu DEX-ul).

    Ultima formulă e, între dinții pătrățoșilor, un fel de blestem-exercițiu de exorcizare.

    Scuti-m-ai de atenția ta!

    (dar e prea tîrziu, ți-ai făcut-o cu mîna ta, precum cealaltă R., americană)

  4. @ La fel cum nu i-am făcut făcut pe oameni tîmpiți, ci am semnalat tîmpeniile lor.

    Mulţumesc, eşti un moncher 🙂

    A.Dama, iartă-mă, mă mănîncă limba: cred că de la hybris 🙂

  5. A.Dama zice:

    Aline, mi-a plăcut că ai scris corect „scuti-m-ai”! Ai fi trecut dictarea de dinainte de examen. La capitolul semantică, ai avea, în schimb, probleme. A minţi înseamnă a spune minciuni. Cel ce spune minciuni este mincinos. În ciuda tuturor înclinaţiilor mele poetice, mi se pare logic ca atunci când îţi spune cineva că minţi, să (sub)înţelegi că te face mincinos.
    Eu nu voi mai scrie pe această temă, însă ţi-am rămas „datoare” cu răspunsurile. Câtă vreme în comentarii intervin tot felul de calificative şi (dez)aprecieri, am şi eu pretenţia că pot să le pun în discuţie şi să-mi „defilez subiectivismele”, vorba clasicului.
    Uite, cu exorcizarea, parcă mi-ai furat cuvântul din gură. Nici n-aveam intenţia să mă gândesc la un act cathartic. Felicitări!

  6. A.Dama zice:

    Răsvane, n-am gustat (hybris-ul), nu ştiu dacă dă mâncărimi. 😀

  7. Alin Cristea zice:

    Nu, NICIODATĂ cînd am scris despre cineva că minte nu am avut intenția să-l etichetez drept mincinos.

    La fel, NICIODATĂ cînd am prezentat tîmpenia cuiva nu am avut intenția să-l etichetez drept tîmpit (în mai multe cazuri era evident că nu e tîmpit).

    Așadar, A.Dama, consider intervențiile tale la adresa mea (în ograda ta) ca fiind insipide.

    Cu cît explicațiile tale se lungesc (inutil și incompetent) cu atît îmi întărești convingerea că vei merita din plin intervențiile mele la adresa ta (în ograda mea).

  8. Rodica Botan zice:

    Pentru cetateanul Alin C.

    „…(dar e prea tîrziu, ți-ai făcut-o cu mîna ta, precum cealaltă R., americană).”

    Daca as crede ca este important ce spui, ti-as cere explicatii.

    Si sa iti raspund cu propria ta expresie… „Scuti-m-ai de atenția ta!”

  9. un trecator zice:

    totusi…nu pot sa nu observ subiectivismul dintre cel „in cauza” si „scriitorul” indreptatirilor personale (adica, faceti cu schimbul la cele doua roluri…)

    daca ar fi sa-mi spun ideea mea rasarita de trecator (dupa ce v-am vizitat ambilor o parte a blogurilor…ca doar totdeauna trebuie sa ai o idee de ansamblu…), sincer mi-as dori ca unul dintre domniile voastre sa aiba macar intelepciunea (si iarasi, poate doar eu vad intelepciunea ca un „altceva” decat raspunsuri incisive…pline de „dragoste” si „Cuvant viu”) si sa ….nici nu stiu care ar fi atitudinea ce mai potrivita de adoptat in acest moment…(ca nu le stim pe toate)

    insa, cu scuzele de rigoare (acceptate sau nu), tin sa acuz terminologii ca „NICIODATA eu nu” … din simplul motiv ca noua „oamenilor de pe planeta Pamant” (cei inca vii) ni se mai intampla sa gresim…sau, sa admitem macar ca, in afirmatiile noastre, avem cu totii lacune(ca nu se probeaza „in instanta” toate cuvintele noastre rostite sau nerostite)…sa nu mai trecem si la capitolul fapte…

    cu citatul: „Dacă vă deranjează faptul că România Evanghelică nu exagerează, pe mine nu. (Alin Cristea)” – poate n-am inteles eu, dar pe mine „nu exagereaza”-ul din (con)text m-ar deranja … sa lasi lucrurile „neexagerate”(nu stiu daca, ideologic, privim la fel acest aspect) intr-o lume intoarsa pe dos, cred ca spune „conformare”…

    altfel…mi-a facut placere lecturarea unor pareri (contradictorii si pe puncte) de sustinere personala a unor principii…

    p.s.: si in ce priveste semantica dintre „a minti” si „mincinos”… in Cuvantul lui Dumnezeu – Biblia (daca tot n-a prea fost pomenita foarte mult) se fac si adresari mult mai evidente si mai grele…gen „nebunule” (nu stiu daca implica si „nebunia” din oameni, poate e doar o chestiune de semantica)… ehh, cuvinte tari pentru noi, cei muritori si cu pacate…

    cu dragoste,
    c.

  10. Rodica Botan zice:

    ce-mi place poza, a.dama!…

  11. Daniel zice:

    Doamne iarta-ma! Aline nu ca ai hi prost, dar vorbesti ca unul! Stiu, vei urla comform normelor UE de aplicatiune a bunului simt, dar stii ceva? stii ce simt eu pentru UE? Nu vrei sa stii! Apropos, vitamina E te poate ajuta cumva, asa cred… cine stie cunoaste!

  12. Rodica Botan zice:

    …Acuma chiar ca mi-o fac cu mina mea… dar tot atita, daca nu mi-ai dat pace…

    Si vorbesc cu tine Alin, direct, si nu despre tine. Ti-as pune comentul pe blogul tau, dar tu selectezi numai ce-ti convine sa publici acolo .

    Ma gindeam eu…la felul cum te porti cu oamenii, sau cunostintele tale, sau vechii prieteni… Asa te porti de o sa ajungi sa ai cu majoritatea oamenilor aceeasi relatie pe care o avem fiecare cu groparii. Fiecare din noi avem nevoie de cel putin unul in viata… doar ca aminam orice contact pina-n clipa in care… nu mai conteaza care-i ala cu lopata.

    Chiar nu te doare sufletul de nimeni in jurul tau? Pare ca nu te jenezi sa pui pe nimeni intr-o situatie proasta, jenanta. Folosesti blogul Romania Evan… ca pe o groapa comuna, unde arunci bucati vii sau moarte luate de peste tot, conversatii vechi, personale – cuvinte care ti-au fost acordate specific si numai tie…

    Cauti pe bloguri sa gasesti ceva gresit sau un comment mai diferit pe care sa-l expui tu pe blogul tau (ca de exemplu cel al lui Viorica). Mi-a scris si mi-a explicat ca de fapt facebookul devine obositor pentru ea, prin numarul mare de oameni care apar acolo si pe care trebuie sa-i intretii ca o gazda buna; si timpul e limitat pentru unii oameni care au slujbe reale. Dar pina sa apuce sa explice ea… tu ai pus-o la panoul tau. Ce rau iti facu tie femeia aia? Comentariul nu era pe blogul tau… Mai lasa-te de rautati!… nu crezi ca ar fi timpul? Toti mai facem greseli… dar ne mai si venim in fire de la o vreme…

    Dea Domnul sa vie si pentru tine vremea aia…

  13. A.Dama zice:

    Aline, eu nu voi mai scrie despre acest subiect. Cum discutam la telefon, am înţeles că nu se poate schimba nimic în privinţa deciziei de a pune pe blog fiecare ce consideră potrivit. Tu vei acţiona cum crezi de cuviinţă, iar ceilalţi la fel.

    În „sfânta mea simplitate”, am crezut că se poate schimba ceva…

  14. A.Dama zice:

    Rodica, am stat de vorbă cu Alin. Recunosc că lucrurile sună diferit când stai de vorbă, faţă de când scriem pe blog. Am înţeles, totuşi, că nu va negocia anumite lucruri. În acest moment, am reacţii negative faţă de blogosferă şi faţă de a fi prezentă aici.

  15. A.Dama zice:

    Un trecător, bine-ai venit!

    Mulţumesc că nu ai trecut doar… cu vederea. Ci şi cu părerea!
    Începând din momentul în care am studiat despre nebunia geniului şi despre asocierea geniului cu copilul (asta prin liceu parcă), m-am gândit altfel la apelativele „prostule” şi „nebunule” din Biblie. O ciudăţenie, polisemantismul cuvintelor! Tot mai puţine şanse să se topească-n Cuvânt…

    Jocul cu exagerarea şi conformarea – şi ăsta-i pentru cei tari de… urechi sau minte?

    Şi mâine e o zi…
    De ce n-ar fi binecuvântată superlativ!?! 🙂

  16. A.Dama zice:

    Daniel, tocmai îi scriam Trecătorului că am reconsiderat aceste apelative: „prost” şi „nebun”. Dacă e să mă gândesc la faza cu mincinos şi a minţi, ar trebui să deduc că dacă spui o prostie, nu eşti prost, iar dacă faci o nebunie, nu eşti nebun. Dacă ucizi o dată, nu eşti ucigaş.

    Cred că m-am pierdut iar în vocabular. Prea e bogat! 😀

  17. Rodica Botan zice:

    Lui Alin nu-i pasa ce spunem…atita vreme cit il discutam. Se supara cind nu mai spune nimeni nimic.

  18. A.Dama zice:

    Rodica, vorbesc acum din „experienţă”. Despre Alin nu se va putea tăcea. Are el grijă…

  19. Alexandru zice:

    Buna Adama
    Rog multa seriozitate in raspunsul acestor doua intrebari.
    Multumesc.

    Ce faci cu un pastor care atunci cand vorbeste intr-un dialog cauta ca Numai el sa (1) aiba dreptate? sau cand vorbeste (2) Numai cuvintele si experientele lui sunt importante?

  20. un trecator zice:

    am revenit…:) observ ca, din nebunia geniului (acolo unde copiii incep sa ne dea lectii), ajungem si la nebunia (unor anumiti) pastori…
    si nu pot sa nu iti dau dreptate, A.dama, cand spui ca prea e bogat vocabularul… nu o data (ba chiar de foarte multe ori) ajung sa ma pierd printre exprimari…
    cat despre contradictii… „copii la minte” sa nu fim in lucrurile de „oameni mari”… :d dar totusi, bine-ar fi sa ramanem toti in Adevar… insa asta e o dilema mai vasta cu diversificate concluzii…

  21. A.Dama zice:

    Alexandru,

    Nu ştiu dacă sunt în măsură să-ţi răspund. Depinde în ce calitate te afli. Dacă eşti un superior de-al lui, un slujitor, la rândul tău, sau un enoriaş din biserică. Dacă eşti bărbat sau femeie. Şi aceste delimitări necesită atitudini diferite.
    În general, pastorii dovedesc că ei au dreptate. Dacă ar recunoaşte că s-au înşelat, că au greşit, autoritatea le-ar fi ştirbită. În general – adică, mă rog, din experienţa „mea”, „generală” -, prea puţini sunt pastorii care să aibă deschidere să recunoască: aici am greşit eu. Dacă trebuie să îi atragi atenţia, fă-o, dar roagă-te mai întâi! Noi nu putem schimba pe nimeni, nici măcar pe noi. Orice schimbare în viaţa noastră spirituală presupune intervenţia Duhului. Prin urmare, dacă simţi că e de datoria ta să intervii, atunci du-te cu Cel ce te-a trimis! El te va învăţa ce să-i spui pastorului. Dacă el îşi susţine în continuare dreptatea, mai roagă-te, mai încearcă împreună cu alţii încă o confruntare de opinii, de argumente. Dacă nu funcţionează nici asta, încredinţează-l lui Dumnezeu. Roagă-te cu cine poţi ca să nu ducă în rătăcire pe prea mulţi!…
    A doua parte, cea cu relevanţa experienţelor personale, e o chestiune cu două tăişuri. Uneori, experienţele sunt ziditoare pentru alţii, dar nu ar trebui să fie considerate exclusive. Alteori, expunerea experienţelor personale şi repetarea lor la nesfârşit dovedesc mândria celui în cauză… Etapele de mai sus ar putea fi urmate şi în acest al doilea caz…
    Nu am dat versete din Biblie, ţi-am răspuns la modul practic, ce-aş face eu în aceste cazuri.

  22. A.Dama zice:

    Un trecător, sper că pierderea ta prin exprimare e şi ea trecătoare! 🙂
    Da, ultima chestiune este bună pentru dezbatere. Şi aşa îi plac cuiva dezbaterile…
    În orice caz, impresia mea e că în această chestiune „vreţi să ştiţi adevărul”, e vorba, totuşi, de adevăr cu literă mică, nu de Adevăr… Iar adevăruri cu literă mică avem multe la îndemână. E adevărat că deschid fereastra dimineaţa să aerisesc. E adevărat că duc gunoiul. E adevărat că merg la piaţă, şcoală, servici. E adevărat că beau apă. ETC. Deci de la acest nivel se pune problema. O serie de lucruri scrise nu corespunde adevărurilor pe care le ştie Alin Cristea. Şi din această nepotrivire a „adevărurilor”, ies „minciuni”. 😀
    În orice caz, dacă am avea o proporţie optimă pentru când să fim copii şi când să fim „oameni destoinici”, am fi de invidiat, nu?
    Aşa, nu ne rămâne decât să ne cerem iertare când greşim. Iar dacă cineva nu-şi cere iertare, înseamnă că nu greşeşte? Nici vorbă… Ţine cu dinţii de adevărul lui.
    Doamne, iartă-ne!

  23. Alexandru zice:

    Mi-ai fost de un real ajutor. Chiar apreciez perceptia(perspectiva) ta din afara. Sa dam dovada cu totii de maturitate spirituala. Eu tocmai am invatat in aceasta seara in Sibiu, la tineret, sa nu ma razvratesc in fata autoritatii puse de Dumnezeu.
    Multumesc de atentie si cuvinte datatoare de viata si duh!

  24. A.Dama zice:

    Alexandru, mulţumeşte Domnului! Eu am răspuns doar ce mi-a trecut prin cap în acel moment, dar…, dacă tu zici că ţi-a folosit, Îi mulţumesc şi eu Lui!… Răzvrătirea îşi are vremea ei, şi ascultarea? Ascultarea ar trebui să fie permanentă… Autoritate mai mare ca El nu este. Dacă alţii intervin între tine şi autoritatea care este El, atunci… trebuie remediate lucrurile. Iar Duhului Îi place să ne călăuzească în tot Adevărul. Numai să fim cu urechea fină la glasul Lui… Doamne-ajută!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s