Scrisesem cândva cum e Păşind de-a fereastra.
Acum i-a venit rândul pianului. Vă veţi convinge, dacă urmăriţi youtube-ul. C’est génial!
Pe la 14-15 ani, atracţia era „muzica sferelor”. O vârstă numai bună pentru exerciţii de imaginaţie… Să recunoaştem: astrele, cu muzica lor sau fără…, ne atrag.
Nu numai pe noi. Câinele lui Miro „vorbeşte” cu luna… pre limba lui.
În videoclipul de mai jos, perspectiva e complet inversată. Muzica vine din „sferele” care suntem… 😀
*
*
lumea adam(a)ică 
Hahaha, ce tare! 🙂
Ideea am mai văzut-o undeva. Într-un film cu Tom Hanks, Big. O secvenţă memorabilă. M-am gândit pe atunci ce util frumuseţii auditive ar fi un asemenea pian şi în zona noastră. Delectare plăcută:
Da, Camix, fain că ai găsit youtube-ul!
Ar fi bun un pian de-ăsta şi în sufragerie, la exerciţiile de aerobic. 😀
Supeeerb!
A(h,)ma rose! Ma verte rose! 🙂
Tu vrei să zburăm de-a pianul??? 😛
Buna,
Esti inspirat/a cu un nume? ne poti ajuta? vezi te rog aici: http://cllodvl.wordpress.com/2009/10/14/poti-sa-fii-nashul-nostru/
Multumesc 🙂 !