Luaţi măgarul – o poveste cu zoohumanoizi


donkeyDupă ce vazusem în inbox subiectul ‘cela de mail al unui animal gânditor, venind de la piaţă, mi se mai întâmplă o întâlnire „animalicească”, cum văzui bine că e de rost de când cu zoohumanoizii ce-s peste tot.

Dincolo de faptul că unii ne invidiază că mai avem piaţă, cu produse organice, cu legume şi fructe netratate cu hormoni de creştere (doar dacă le recunoşti), etc., etc.,

…dincolo, aşadar, de această fericire măruntă,

…la care să o mai adăugăm şi pe aceea că întâlnim oameni zi de zi, nu ca alţii care într-o săptămână, două, o lună, nu văd alte feţe decât pe cele din casele lor sau, în cel mai fericit caz, pe ale vecinilor…,

…la care, să zicem, că mai adăugăm fericirea că am trecut şi prin literatură, unde lumea e (ca) o fermă, chiar dacă scrierile cu dobitoace au o cheie umană de (răs)tălmăcire…

…şi să nu pomenim decât de Struţocămila şi Inorogul etc. din Istoria ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir…,

… sau  de Ferma animalelor a lui Orwell, un fel de republică a animalelor socialiste…,

…dincolo de toate astea, aşadar, trecând eu pe lângă un fel de terasă stradală, unde şedeau oamenii la un pahar de vorbă şi de apă-de-viaţă (distractiv, – sau nu? -, dar în franceză, rachiul, băutura tare este eau-de-vie),

…trecând deci pe lângă aceşti însetaţi de „apă-de-viaţă”,

…un domn care stătea la masă, având ceva nasol de împărţit cu un altul care stătea în picioare,

…şi văzând că trec eu prin apropiere, strigă către mine:

– Luaţi, doamnă, măgarul ăsta şi duceţi-l de-aici!

Iar cel „strigat pe nume” s-o fi recunoscut ca atare, de vreme ce n-a protestat defel împotriva apelativului.

Să ne mire oare că oamenii răspund când îi strigi: Măgarilor!?

*

Morala:

Cine n-are porci cărora să le dea mărgăritare, să-şi ia măgari!

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De toate și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Luaţi măgarul – o poveste cu zoohumanoizi

  1. Oare la ce atitudine (instinct) a măgarului fac apel oamenii când se dezumanizează cu astfel de apelative incitante?

  2. Alex zice:

    Chiar asa, magarul este un animal tare cumsecade, iar noi il „jignim” comparandu-l cu … oamenii! 😀

  3. A.Dama zice:

    Un fir de iarbă, nu am meditat asupra motivaţiilor instinctuale (pe care tu, cu subînţeles, le-ai presupus animalice), asupra motivaţiilor psihologice sau (i)raţionale care-i determină pe oameni să folosească astfel de apelative.

    Dar ştii la ce mă gândesc? Culmea e că oamenii răspund! Chiar şi în învăţământ, am întâlnit profesori care aveau un limbaj colorat, îi strigau pe elevi: boule, măgarule, porcule, vaco, broaştelor, gândacilor, dobitocule etc. Şi elevii/studenţii răspundeau, de bună seamă. 😀

  4. A.Dama zice:

    Alex, eşti pus pe bancuri?

    Mi-am amintit, scriind articolul, de bancul acela cu doamna care îl face „bou” pe un domn. Îl ştii? După ce îi spune pe un ton jignitor: Boule!, omul îi răspunde: Sarutmâna doamnă vacă, boul dumneavoastră pleacă!

    Dar nu l-aş fi scris în articol, desigur! 😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s