Malpraxis… eclesial?


O definiţie sintetică a malpraxisului este: eroare profesională generatoare de pagube.

Cu toate că întâlnim acest termen îndeosebi în contexte medicale şi economice – există societăţi de asigurare care încheie poliţe de asigurare pentru malpraxis -, o întrebare pe care mi-am pus-o zilele acestea a fost dacă se poate vorbi de malpraxis eclesial şi cum ar fi să se asigure reprezentanţii clerului pentru erorile lor profesionale.

Ştiu că poate suna bizar, nelalocul lui… Dar am pornit de la următoarele versete din Ieremia 6:

13  „Căci de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi Sunt lacomi de câştig; de la prooroc până la preot, toţi înşală.
14  Leagă în chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: „Pace! Pace!” Şi totuşi nu este pace!
15  Sunt daţi de ruşine, căci săvârşesc urîciuni; şi totuşi nu roşuesc, şi nu ştiu de ruşine. De aceea vor cădea împreună cu cei ce cad, vor fi răsturnaţi, când îi voi pedepsi, zice Domnul.”

13  Căci de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi sunt lacomi de câştig; de la proroc până la preot, toţi înşală.

14 Leagă în chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: „Pace! Pace!” Şi totuşi, nu este pace!

15  Sunt daţi de ruşine, căci săvârşesc urâciuni; şi totuşi, nu roşesc, şi nu ştiu de ruşine. De aceea vor cădea împreună cu cei ce cad, vor fi răsturnaţi, când îi voi pedepsi, zice Domnul.

Voi face abstracţie de contextul istoric vizat de mesajul lui Ieremia. Pentru că mă interesează mai mult ideea că cei responsabili – atât de iresponsabili! – îşi permit să înşele cu dezinvoltură, să fie superficiali, aleargă lacomi după câştig, sunt făţarnici, şi nici măcar nu se ruşinează de comportamentul lor.

Textul vorbeşte de reprezentanţi ai clerului, de „proroci” şi „preoţi”, care fac o lucrare de mântuială… nu de mântuire!!!

Leagă în chip uşuratic rana – adică o acţiune neprofesionistă, iresponsabilă, fuşărită, însă cu cu consecinţe. Cu potenţiale cicatrice definitive.

Dacă aţi văzut măcar o dată o cicatrice urâtă, datorată pur şi simplu stângăciei, lipsei de profesionalism cu care a acţionat personalul medical, atunci vă puteţi face o idee despre cum ar arăta o cicatrice urâtă de tot făcută de un reprezentant eclesial, un preot, un pastor, un lider spiritual care n-a trecut pe lângă cel căzut, ci s-a oprit în dreptul lui, dar l-a tratat amuzat, uitându-se în cu totul altă parte când făcea sutura. Sau a strâns garoul cu putere deasupra genunchiului, deşi plaga sângerândă a omului era la încheietura mâinii.

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu parcă am în minte nişte exemple cu reprezentanţi eclesiali de la noi, care s-au comportat / se comportă exact ca prorocii şi preoţii arătaţi cu degetul de Ieremia.

Oare cei care păstoresc turma Lui n-ar trebui să-şi facă asigurare de malpraxis? Că doar errare humanum est (sed perseverare diabolicum). Şi cine să-i asigure? Se pot abona la Dumnezeu cu cereri de iertare, ca Satan să nu-i poată acuza? Şi cicatricele să nu fie… definitive?

*

Sursa foto: aici.

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De gândit. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Malpraxis… eclesial?

  1. Pingback: Twitter Trackbacks for Malpraxis… eclesial? « lumea adam(a)ică [adamaica.wordpress.com] on Topsy.com

  2. laurentiu zice:

    Cata dreptate ai, A.dama!!!
    Tare mult mi-as dori sa te aud predicand astfel de mesaje la „Sfaturile Pastorilor”. Si vorbesc foarte serios. Dar stii ceva? Ei si-au luat masuri de protectie, ca cei care spun ceea ce spui tu sa nu-si ridice glasurile la sfaturile lor.

  3. A.Dama zice:

    Laurenţiu, bun venit! Sau re-venit! 🙂

    Eu îmi ştiu locul, sigur nu aş lua parte la vreo întâlnire de acel gen. Problema a fost că n-am mai putut ţine în lăuntrul fiinţei mele acest gând, de-aia am scris. A fost genul acela de mesaje care îţi bâzâie atât de tare în ureche, că nu poţi face nimic până nu găseşti o rezolvare. 🙂

    Ştii ce mă miră pe mine? Că la articole unde se scrie despre cum se de-mal-formează informaţia, se-adună părerile. Iar la astfel de articole, care ridică nişte semne de întrebare… pauză, pauză! Într-un fel, mă bucur. Am scăpat nelinşată. 😀

  4. sam zice:

    Intre inselatori si inselati exista de obicei o relatie speciala: inselatul este ultimul care sa reclame inselaciunea din motive de orgoliu (sa recunosc ca am fost inselat, un fraier?).
    Ca si la Israel, a fost nevoie de cineva din afara (Dumnezeu prin Ieremia) care sa scoata smecherii la lumina).
    Singura problema e ca sunt putini Ieremii azi.

  5. A.Dama zice:

    Sam,

    Dar uneori înşelatul îl dă în judecată pe înşelător. Chestie de personalitate poate. Tot un fel de orgoliu. 😀

    Problema lucrătorilor puţini – mă refer la cei necorupţi, la cei ce ridică într-adevăr mâini curate spre cer – revine, iată, şi odată cu comentariul tău. Mi s-a întâmplat pentru a 4-a oară în ultimele săptămâni. Iar contextele erau diferite. În general, dacă pentru un lucru există 2 confirmări din surse diferite, mă aplec asupra acelui lucru cu atenţie… De data asta sunt 4 confirmări. 😦

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s