In/mal/con/de/formatori


Din jocul de cuvinte din titlu lipseşte re-formatorul. Cele de mai jos nu au de-a face cu vreo reformă.

Plus că „malformator” nu există, deşi există malformaţi(i).

Iar conformator înseamnă cu totul altceva decât cel care se conformează sau cel care formează împreună cu un altul. „Conformatorul” este unealta folosită de pălărier pentru a lua forma şi dimensiunile capului cuiva. Alea măcar sunt la vedere. Măsurabile. Cum ar fi să măsori mintea cuiva? Nu creierul. Pur şi simplu mintea?

Am scris articolul De scripca mută, gândindu-mă că mai bună e tăcerea când alţii discută discuţii. Dar, care este, de fapt, miza? Miza e informaţia? Cea care poate fi conform(at)ă, deformată, malformată?

Voi prezenta mai jos două situaţii de informaţie care circulă prost, foarte prost, revoltător de prost… Mi-am amintit de ele pentru că s-a pornit această furtună de nisip cu ce se (poate) scrie şi ce nu pe România evanghelică. Sau pe alte bloguri considerate ochiuri de reţea, de lanţ, de apă, de ce ar fi ele. S-a scris deformat, malformat? Se va scrie în continuare.

Nu cred că seria de articole – pe blogurile PersonaPe gânduri, Perspective creştine şi Vindecătoru ş.a. – despre AC şi activitatea lui va avea urmări deosebite.

Pe România evanghelică, pe care AC o administrează, informaţia circulă. Nu e rău să ştii când are loc un concert, o evanghelizare, un botez etc. AC primeşte informaţiile şi le transmite mai departe. Când i se întâmplă să le comenteze, atmosfera se inflamează. În repetate rânduri. Intervin vendete personale şi mulţi se întreabă ce e cu ele acolo. Problema n-ar fi circulaţia informaţiei, ci răspândirea ei sub formă personalizată. Iar apoi slugărnicia faţă de interese şi interesaţi. Asta la modul general. Unii cunosc valoarea unui sistem rapid şi eficient de răspândire a informaţiei. De ce n-ar profita?

Personal, am avut întâlniri rezonabile cu AC, dar am avut şi contre. Dacă am aprobat la mine un comentariu care era sută la sută contra lui AC, el l-a luat şi l-a pus în ramă. Adică l-a făcut articol pe blogul personal. Dacă am intervenit cu comentariu la el şi mi-am spus părerea, mi s-a adresat cu „muiere”, ceea ce…, până la urmă, e… un apelativ etimologic: latinescul mulier, -eris a dat în română muiere, în spaniolă mujer, în catalană muller, în portugheză mulher, în italiană moglie. Aşa-mi trebuia mie, ca muiere, dacă am decis să urc la tribună, unde era locul cui… ?! Mi-am văzut publicate şi părţi din discuţiile pe messenger cu AC, dar în faţa acestor acte, cum să (re)acţionezi? Am scris că unele vorbe sar, nu sărează, or nouă ni se cere o vorbire dreasă cu sare. Am scris de exagerări şi extreme, când nouă ni se cere cumpătare.

Nu pot să nu mă întreb dacă s-ar încumeta altcineva să facă munca pe care AC o face ca să menţină un puls al blogosferei. Se uită lumea pe statistici? Sigur că se uită. Va înceta AC să fie prezent în spaţiul virtual pentru că unii îl consideră factor poluant? Pentru că alţii îi iau apărarea? Cu articolele lui DM sau fără ele, cu articolele lui RC, TDP, MC, RB sau fără ele, AC va continua să facă acelaşi lucru. Va continua să publice informaţia şi să o comenteze, va face statistici.

Dar noi? Vom continua să dăm gir şi credibilitate informaţiilor parvenite în acest fel: de la un tip (considerat) sărit(or), care face un blog pentru un judeţ sau o ţară şi publică informaţia pe care o prelucrează fără a se consulta cu ceilalţi în numele cărora vorbeşte?

Informaţia circulă oricum, e limpede, însă de unde vine, pe ce căi, cine-i în spatele ei, care interes poartă fesul? Aceste întrebări mi-au amintit de strofa aceea a lui Nicolae Moldoveanu:

Zilnic vin de dimineaţă doi: un înger şi un drac
Ca să-ţi pună-n moara minţii gândurile lor din sac.

Şi apoi urmează imperativul din refren: Păzeşte-ţi mintea!

Da, vorba ceea, de-ar fi un conformator şi pentru minte. Să-i luăm măsura exactă şi să o protejăm pe măsura ei!…

Iată exemplele de care vă spuneam mai sus. Am luat doar două, ar putea fi multe, însă nădăjduiesc să ne facă mai atenţi la felul în care (pre)dăm şi receptăm informaţia. Mie mi se par revoltătoare ambele situaţii.

(1)

În urmă cu mulţi ani, un pastor dintr-o biserică evanghelică primeşte mărturisirea unui tânăr. Dincolo de faptul că mărturisirea este o problemă uriaşă în biserici, şi chiar dacă se ştie că aşa stau lucrurile, nu se face nimic la nivel înalt, iată ce s-a întâmplat cu mărturia tânărului. Fiind încheiată discuţia dintre pastor şi tânăr, omul a mers liniştit acasă. Totul se întâmplase într-o vineri. Duminică, în timpul predicii de dimineaţă, omul îşi aude în amănunt povestea în cele rostite de pastor de la amvon. Chiar dacă nu fusese pomenit numele tânărului în predică, fiind vorba de nişte lucruri cunoscute, loco vorbind, mulţi dintre cei din audienţă au putut face rapid corespondenţa între persoana din realitate şi povestea spusă cu voce tare de la amvon.

Cât de revoltător poate fi să încredinţezi o informaţie, care apoi să circule sub o asemenea formă? Ce libertăţi îşi iau unii, pe care-i considerăm responsabili, modele, deschizători de drumuri, formatori!… Cât de malformator se pot purta?

(2)

A doua situaţie este legată de cum ne parvine informaţia despre oameni aflaţi la distanţă, informaţie pe care nu o putem evalua de nicio culoare. Am citit aici cum prezintă lucrarea de misiune din India un misionar de-al nostru. Una e să întocmeşti rapoarte că s-au predat lui Isus câteva sute de hinduşi, că au făcut botezul, când pentru ei n-a fost decât o baie ca ofrandă adusă încă unui zeu, pe lângă toţi ceilalţi autohtoni, contra unei sume mărunte de bani. Şi cu totul alta e să fii acolo şi să vezi că oamenii nu pot renunţa la zeii personali, fiindcă socotesc drept moarte curată, blestem veşnic dacă se ridică împotriva părinţilor şi a religiei lor. Informaţia circulă, într-adevăr. Cei care i-au trimis pe misionari şi au aflat că s-au botezat sute de hinduşi, s-au şi aşternut probabil pe mulţumiri. Doamne, mulţumim că ai lucrat aşa minunat! Ironic, nu?

Şi totuşi, cât de variabile sunt şansele ca informaţia să fie (a)curată!

Informaţia circulă, se deformează, se conformează sau se malformează… Dacă filtrele noastre sunt sunt îmbâcsite ori găurite, vai de discernământul nostru!

Găsesc incomod să stai aici, în văzul tuturor, cu ceea ce scrii şi gândeşti – în fond, şi AC scrie pe faţă, nu în ascuns, nu-i aşa? -, şi să rămâi tare pe poziţii, să nu ai în cap şi în inimă nimic altceva decât voia Tatălui şi lărgirea Împărăţiei, să nu te creadă unii sau alţii monedă de schimb.

Oricât de neutru ai vrea să fii, te vezi luat pe sus, „taxonomizat” de ceilalţi într-o tabără sau alta. Asta găsesc revoltător… Malformator. Deformator…

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De vină. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

22 de răspunsuri la In/mal/con/de/formatori

  1. A. Dama, parafrazînd vorba ceea, de-o zicea Ghiţă Pristanda: „Malformator, deformator sau nu… da’ umflă-l!”

    Ai şi tu dreptatea ta, bre mulier, aferim postare! 🙂

  2. A.Dama zice:

    Răsvan, am văzut că s-a discutat şi răs-discutat sau stră-discutat „cazul”. Nici nu voiam „dreptate”. Unii au reclamat să se ia atitudine! Eu am tot luat la răstimpuri (sau stră-timpuri). 😛

    Voiam doar să fie clar încotro suflă penele mele (de scris)! 😀

    Şi să precizez că nu suport să fiu într-un partid. Cum ai deschis gura, cum te plasează audienţa într-o tabără. Dacă e să fie una, atunci vreau doar Trupul lui Hristos. Dar Acela Adevărat, nu sosia…

  3. Marius David zice:

    Draga A.Dama, este o exagerare sa spunem articolele lui Marius Cruceru despre Alin Cristea.

    Pot fi scos din listă?
    Te rog sa te uiţi la acest search pe blogul meu.
    http://mariuscruceru.ro/?s=Alin+Cristea

    Nu se compară cu faptul că eu am ajuns TAG, etichetă, în traducere liberă pe blogurile dînsului.
    Deci şi ca să tragem o confuzie 🙂 să păstrăm proporţiunile.

    mc

    PS.
    primul articol îl pomeneşte pe dînsul ca prim reactant la o informaţie apărută în presă
    al doilea este în cheie ludică, o reacţie într-o imagine care mi s-a părut interesantă cu figuri geometrice, un detaliu dintr-un ansamblu
    al treilea este reacţia mea, în termeni relaxaţi la o recepţia mea în lumea twitterilor din parte dînsului.
    Toate pozitive, fără calificări înjositoare, invective, fără niciun fel de analiză a vieţii, muncii şi activătăţii dînsului.

    Asta ca să fie clar, că claritatea este extremissime importantă aici.

  4. A.Dama zice:

    Marius, ai înţeles greşit. Nu era vorba că pe fiecare blog dintre cele enumerate ar fi existat o serie dedicată lui AC, no way! Pluralul se referă la articolele de pe diverse bloguri. Putea fi câte unul pe fiecare. Când te-am trecut pe tine printre ceilalţi, m-am referit doar la Rotunjimile colţuroase: un articol cu trimitere către altul, ştiu, însă şi cu 66 de comentarii până în acest moment. O chestie discutată, în fond, nu neapărat artic/o/lată.

    Sigur că pot să te scot din această enumerare. Eu mi-am susţinut părerea că şi dacă se scrie pozitiv, şi dacă se scrie negativ despre acest „caz”, nu se va schimba mai nimic.

    Şi am reclamat că am putea fi mai atenţi la circulaţia informaţiei…

  5. Marius David zice:

    draga Adamaica,
    1. sper că apelativul muiere a avut mai multe conotaţii pozitive pentru tine decît a avut pentru mine cuvîntul mojic-mitocan.
    2. în Sud niciun bărbat nu are dreptul de a numi o femeie muiere, dacă nu este femeia-soţia lui.
    3. Laud pe Dumnezeu pentru modul în care putem răscumpăra cuvintele. Ce bine că ai văzut partea bună din apelativul tău, aşa cum eu am încercat să văd partea bună din aria semantică neexplorată din apelativul meu.

    http://mariuscruceru.ro/2009/01/28/mojic-si-mitocan/

    Slava Domnului pentru darul de a folosi şi refolosi cuvintele.

  6. A.Dama zice:

    Marius, 🙂

    1. Cu substantivul „muiere” nu m-am prea întâlnit în spaţiul cotidian. Pentru mine era un cuvânt din cărţi, din istoria limbii, din literatură eventual. Poate nici n-am realizat greutatea lui peiorativă. Resemantizarea a fost un exerciţiu făcut din reflex. Pavlovian. Tu, în schimb, ai investigat serios perechea „mojic-mitocan”. Şi cred că a fost reconfortant. Uite ce multe lucruri utile poţi afla în astfel de investigaţii! 🙂

    2. Nu ştiam defel cum se foloseşte cuvântul respectiv în Sud. Atunci bine că suntem în NV, să nu se işte cine ştie ce alte conflicte! 😀

    3. Da, încă un prilej de a vedea cuvintele în ambivalenţa lor: ca balsam şi ca armă mortală.

    Să mulţumim şi să cerem înţelepciune. Încă şi încă. Până la capăt.

  7. Rodica Botan zice:

    Dragostea acopere cit poate… dar as fi curioasa cit o sa stea Alin linistit sub covertura dragostei…

    N-are nimeni nimic cu Romania Evanghelica daca isi face treaba care stie sa o faca si o face bine… informatii!!!

    Dar cind sub coperta acelui nume incepe sa Alin(ieze) pe toata lumea la zid… alta-i treaba, si dragostea trebuie aratata sub alta forma, nu? Dupa cite stiu, „nuiaua ” este uneori un argument convingator. Dumnezeu o foloseste, parintii buni o folosesc… toti avem nevoie de ea din cind in cind…

  8. A.Dama zice:

    Rodica dragă,

    Eu fiind mai mică decât altii şi Alin(taţii), nici măcar nu mi-a trecut prin cap cum ar fi lecţia cu nuiaua. 🙂

    Oricum, eu n-am uitat că am ajuns blogger din cauza lui Alin. El m-a convins. Aşa că toţi cititorii mei – care cred că a meritat să fiu pe-aici – ar trebui să-i fie lui recunoscători! 😀

  9. Alin Cristea zice:

    (nu din cauza, ci datorită)

    Să fie clar că România Evanghelică nu e doar ghișeu de informații.

    Nu Rodica Boțan nu stabilește care e treaba cu România Evanghelică. Și nici alții.

    Ca să nu mai vorbesc că referirea pe-acilea la termenul de informații e tare slăbănoagă.

    Nu ne interesează doar informații despre cîți mor într-un război, ci ne interesează mai ales dacă e adevărat că există cineva responsabil pentru crime.

    Verificați și o să vedeți că multe din polemicile pe care mi le incriminați aud de a face cu chestiunea adevărului.

    Întrebarea pe care o pun din ce în ce mai des este: Vă interesează adevărul?

    Marius Cruceru scria despre faptul că românii au păcatul exagerării.

    Dacă vă deranjează faptul că România Evanghelică nu exagerează, pe mine nu. Sper să vă deranjeze cît mai des faptul că, precum observa cineva, la mine nu se prea cîrcotește.

  10. Rodica Botan zice:

    Alin…tin sa te informez si eu ca…
    Doua negatii = o afirmatie
    (Nu Rodica Botan nu… -vezi mai sus…)

    Si tot respectul pentru jobul cu informatiile in Romania Evanghelica. Este partea care o respect. Lasind ironia la o parte (si se pare ca am luat amindoi ceva lectii de ironie…) motivul pentru care te-am sicanat in ultima vreme a fost ca sa vezi si tu cum se simte cineva caruia i se vineaza greselile tot timpul. Tu esti un perfectionist in felul tau…si asta cred ca este asa o calitate daca stii s-o folosesti bine. Am un astfel de om in grupa mea si este excelent pentru cind trebuie sa verifice hartile electrice… pentru ca ele sint folosite in dirijarea curentului in 8 mari orase, si daca se face o gresala …iese cu scrum undeva… sau moare cineva… sau ramin oamenii fara curent… etc. Dar cind face o alta treaba, care cere flexibilitate, imi vine sa-mi pun unghia in git.

    Tu colectezi greselile tuturor si le expui in fata lumii… ironic si jignitor. Si asta nu este chiar o metoda crestineasca. Daca ai primit si tu inapoi acelasi tratament in ultima vreme, asta a fost “jordita” prietenilor tai, care vor sa-ti arate ca doare… ca si noi avem demnitate… si pe noi ne doare sufletul… si noi am vrea sa aratam bine in public.

    Stii ca de multe ori n-am indraznit sa las un mesaj pe vreun blog unde erai si tu? Si sint sigura ca au fost si altii in situatia asta, dar nu au riscat sa se sacrifice ca sa fie carne de tun… Nu cumva sa atrag atentia lui Alin… pentru ca am vazut ce ai facut cu alti comentatori.

    Mereu spui asa sint eu…”neimblinzit”…sau mai stiu eu ce atribute iti dai… Mare brinza!… Nu stii ca toti sintem madularele aceluiasi trup? Atunci de unde iti vine superioritatea asta cu care ne-ai coplesit? N-ar fi nimic daca ne-ai spune ce gindesti in termeni mai usor de acceptat? Uite, din citi blogari au vorbit acuma recent de situatia asta, pe toti i-ai plesnit cu cite ceva. Common, man!… Nu esti tu ingerul Gavrila cu sabia de foc…

    Realmente regret toata situatia… si nu vorbesc de pe nici un piedestal, ca-mi cunosc viata si necazurile. Fii dragut si lasa-ne si pe noi sa respiram!… (muieri sau vamesi sau… si am inteles toate nuantele). Stiu ca avem vederi politice diferite. Eu nu le am despre Romania, ca nu stiu ce faceti voi acolo… dar nici nu-mi dau cu parerea. Iar tu si Domnul Manastireanu nu traiti in America sa intelegeti si ar trebui sa o slabiti cu liberalismul. Te-am intrebat odata ce inseamna un „liberal” in Romania si nu mi-ai dat un raspuns direct, ci ai trimis intrebarea la D-nul Manastireanu, si el a raspuns iara evaziv… am vrut sa va fac sa intelegeti ca vorbim de doua lucruri diferite.

    Eu zic sa te linistesti si tu ca-i timpul. Nu cistiga nimeni decit cel rau. N-am nimic de impartit cu tine si nici nu tin sa-ti spun ce sa faci pe blogul tau… dar, te rog, abtine-te sa ma mai tai ca pe taitei si sa ma iei la cercetari sau sa-mi iei articolele daca le-am sters si sa le afisezi. Asta chiar este impotriva a ceea ce singur strigi in gura mare… ceva reguli blogaresti… Ca doar nu sintem la piata.

    Uita-te si tu ca toti oamenii cu care ai treaba sint oameni care au reactionat la ceva spus de tine. Pai, asta-i treaba ta, sa ii iei pe toti de guler? Si daca este… cine ti-a dat slujba respectiva? Ca sa ma judece americanii, eu trebuie sa fiu cetatean american, altfel m-ar trimite in tara unde apartin. Ca sa justifici activitatea ta de critica acolo pe blogul tau fara sa iasa scintei, ar trebui sa fim membrii unei organizatii care te-a acceptat in functia de “bagator de sama sef”, nu?

    Numa uita-te cum ai inceput… ”sa fie clar!” …pai ce-ai sa faci daca eu iti spun ca atitudinea asta nu clarifica nimic… De cum incepi sa vorbesti asa, m-ai pierdut de musteriu si nu mai vreau sa aud ce ai de spus mai departe, chiar daca ce ai spune tu ar face sens. “Este clar” acuma cum stau lucrurile?

  11. Alin Cristea zice:

    Alo, mai există moderator pe-aici?

    Ce facem?

    Acum o sa scriu eu 10 pagini?

  12. A.Dama zice:

    Da, Aline, există moderator! Nu ştiu la ce te refereai mai exact. Am trecut toate comentariile la moderare. Sau trebuia să moderez comentariul Rodicăi? Eu voi răspunde mai târziu, că mi-am făcut un obicei din a răspunde seara la comentarii…

  13. A.Dama zice:

    Aline,

    Să mai fac acum jocuri de cuvinte cu „din cauza” şi „datorită”? Sau să te pun să verifici că pot fi sinonime?

    DATORÍTĂ prep. 1) (exprimă un raport instrumental) Cu ajutorul; prin intermediul. 2) (exprimă un raport cauzal) Din cauza; din motivul; mulțumită; grație. / v. a datora

    – „România Evanghelică nu e doar ghişeu de informaţii” – e redundant, pentru că în articol am spus că informaţiile sunt transmise mai departe sub formă personalizată.

    – Cine stabileşte treaba cu România Evanghelică?

    – Referirea la termenul „informaţii” e şi ea „personalizată”. Poate-s slăbănoagă, ergo nerotundă. 😀

    – Arătarea cu degetul a celor responsabili e o treabă creştinească până la urmă. Ea trebuie făcută cu responsabilitate de către cei responsabili de arătarea cu degetul.

    – Cât despre adevăr… chiar e cazul să susţii că tu spui / transmiţi adevărul şi numai adevărul? Tot ce ai dat mai departe a fost verificat? Când ai transmis „personalizat”, oare n-a intervenit o de/malformare inevitabilă?

    – La tine nu se cârcoteşte, nici nu se discută… fiindcă oamenii îşi iau în general bucata servită de tine şi fug acasă la ei să o dumice. Şi se mai autoinvită la masă şi alţii, care-au fost serviţi la rândul lor cândva… sau care-s băgaţi în aceeaşi oală / farfurie / ciorbă.

    – Eu nu zic că nu greşesc în vorbire… „Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit.” Ei, mai este până atunci. Cam la toţi.

  14. A.Dama zice:

    Cât despre comentariul tău, Rodica, nu ştiu dacă Alin se aştepta ca eu să îl moderez. Eu am socotit că i te-ai adresat direct şi public. Dacă e o chestiune prea personală, atunci puteţi merge pe e-mails cu ea. 😀

    Există însă o observaţie în acest comentariu, care nu mi-a dat nici mie pace vizavi de discuţiile pe messenger cu Alin sau de e-mails. Astea din urmă n-au fost decât sporadice, pentru câte-o chestiune concretă, însă nu mai te simţi liber când există posibilitatea ca ele să ajungă sub ochii a mii de cititori. Asta e dureros! 😦

  15. Alin Cristea zice:

    1. A.Dama, Rodica Boțan mi s-a adresat direct FĂRĂ ca eu să mă adresez ei direct. Și nu o voi face aici, că îți stric spațiul tău.

    2. După cum bine știi, consider că e de datoria moderatorului să asigure un spațiu civilizat de conversație. DOAR prin faptul că Rodica Boțan își întinde rufele pe aici (și prin altă parte) face ca eu să nu am posibilitatea să dezbat chestiunile amintite în legătură cu persoana mea în mod inoportun (ca să mă exprim eufemistic).

    3. În ceea ce privește chestiunea discuțiilor pe Messenger care ajung în spațiul public, consider că mai degrabă sînt o victimă, de vreme ce mi se pun în cîrcă fapte pe care nu le-am săvîrșit.

    4. Aceeași întrebare pe care o pun tot mai des:

    Dar adevărul vă interesează?

  16. A.Dama zice:

    Aline, ceea ce a scris Rodica Boţan aici seamănă destul de bine cu ceea ce era în scrisoarea pe care ai publicat-o la tine. Era în aceeaşi notă.

    E drept că tu nu i te-ai adresat ei direct. Ai formulat nişte acuze generale, iar Rodica Boţan s-a considerat numărată printre destinatarii acelor acuzaţii. De exemplu, faptul că treaba cu România Evanghelică nu-i revine ei, nici altora.

    Faptul că adevărul nu s-ar afla altundeva, decât la tine. Că tu ai putea să ni-l dez/văl/uieşti întocmai.

    Eu am întrebat pe cine priveşte treaba cu România Evanghelică, dar nu mi-ai răspuns. (Am o nelămurire cu privire la grafia exactă a numelui blogului. Eu ştiu că adjectivele se scriu cu literă mică, însă dacă e un „patronim” ca atare, să-l scriu şi eu corect…) 😀

    Când ai redat o parte din discuţia noastră pe net, ai scris Interlocutor vs. Alin Cristea. Din câte ţin minte – o fi fost în urmă cu 2-3 ani -, era un subiect „neutru”, deci nu ceva care să fi „răscolit” mulţimea.

    Pentru că ai pus a doua oară întrebarea dacă ne interesează adevărul, eu îţi răspund că DA, mă interesează.

  17. Rodica Botan zice:

    a.dama…am venit sa-mi iau rufele de la uscat…au stat pe fringhia ta, le-a batut un vinticel, dar au dat si citeva raze de soare…asa ca…sint numa bune de …calcat.

    Alte rufe nu mai am…pina nu ma stropeste cineva si iara trec la covata sa spal…

    Buna sa va fie inima …si cred ca e noapte la voi, asa ca va zic…”noapte buna”.

  18. A.Dama zice:

    Rodica, nu ştiu dacă am spălat vreodată la covată. Ştiu că am spălat în pârâu, când eram prin ceva tabere de folclor. 😀

    Dar mă bucur că au fost pe-aici şi raze de soare. Sună încurajator! Data viitoare o să fii mai pregătită! Vei avea un simţ al previziunii, pe care acum nu aveai de unde să-l ai. Se formează în mediul ăsta cu ochiuri multe de reţea. Sau ochi? 😛

  19. Rodica Botan zice:

    Si am venit cu alte noutati…tot la subiect. In California inca e soare…pe duminica se crede ca vor fi 105 grada Faraday…pregatesc limonada…si frappucino la ghiata…si ne mai si hodinim.
    (buna mea avea o troaca de lemn…si mami avea o covatica scobita dintr-o singura bucata in care framinta piine…ce n-as da sa o pot recupera de undeva…)

    http://rodicabotan.blogspot.com/2009/09/corespondenta.html
    http://rodicabotan.blogspot.com/2009/09/raspuns-domnului-manastireanu.html

  20. A.Dama zice:

    Rodica, nu ne mai spune de limonadă şi alte cele că… nu se ştie… cu câţi împarţi până la urmă. 😛

    Cât despre covată şi troacă, sigur se găsesc pe-aici. Se organizează târguri ale meşterilor populari, aşa că ai mari şanse să găseşti! Numa’ să vii! 😀

    Eu am urmărit corespondenţa la care faci referire. Părerea mea e că s-a folosit un ton rezonabil. Şi e bine că a existat o corespondenţă. Dar mai e mult până la un dialog aşa, ca de la om la om. Unele chestii ţin de „political correctness”.

  21. Pingback: Corespondenţii îşi scriu unul altuia “pre taină” « lumea adam(a)ică

  22. Pingback: Hybris tragi(comi)c sau libertatea impusă « lumea adam(a)ică

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s