Blogoepistola 5


typing4– de la un blogger R către alt blogger R –

În loc de minuni, se poartă paranormalul, R.

Toţi vracii şi vrăjitorii sunt asaltaţi.

Ies la răspântiile drumurilor şi-i vezi în direct, explodează în aplauze pe toate canalele.

Şi cei mai mulţi Îl iau pe Dumnezeu drept paravan. Sau marionetă. Şi gloata îi urmează. Nu e nevoie decât de o scânteie. Numele lor se propagă cu viteză uimitoare. Şi devine repede brand.

Isus nu Şi-a făcut un brand, dar Şi-a făcut o oaste. Una ciudată, nu cum făceau toţi conducătorii de oşti, care lăsau la vatră bătrânii, femeile şi copiii…

De multe ori vedem cum acţionează Cel Rău în lume, poate chiar ne duce gândul la legiunile de demoni cu care Satan îşi duce la îndeplinire planurile lui. E un organizator de temut. Un războinic care-şi cunoaşte armele şi puterea. Şi care trişează ori de câte ori are ocazia. De fapt, e chiar inventatorul şmecheriilor. Se strecoară peste tot cu ele.

Dar oare avem şi revelaţia armatei lui Isus? Cu El, femeile şi copiii merg împreună la război. Iar dacă bătrânii n-ar fi de faţă, ar trebui abandonată lupta. Sună bizar. Prosteşte. Nelalocul lui.

Şi totuşi, chiar şi în vechime, din câţi bărbaţi erau pe câmpul de luptă în faţa lui Goliat, niciunul n-a avut bărbăţia să-l înfrunte pe uriaş. A venit copilul David, care n-avea prea multe opţiuni. Ştia doar că nu suferă să audă hulit Numele lui Dumnezeu. Şi asta i-a fost de-ajuns. N-a vrut nici zale, nici coif.

Într-un fel, dragă R, credinţa e pentru cei ce cred în… „basme”. Zice Luca ceva despre necredinţa ucenicilor la un moment dat. Când femeile care-au fost la mormânt şi l-au găsit gol le spun celor adunaţi ce s-a întâmplat, ei spun că sunt basme şi că nu cred. Basme, că a înviat!

Dar copiii cred în poveşti. De-aia e bună pentru copii Împărăţia! Mintea lor n-a apucat să se spurce atât cu înţelepciunea lumii.

Şi mai e loc de miracol…

R

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De blog(oslovit). Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Blogoepistola 5

  1. @ Şi mai e loc de miracol…

    Eu cred, A.Dama, că fără miracol, nici rugăciunea nu-şi mai află sens. Pentru că ce altceva a fost întoarcerea mea la El, dacă nu un miracol, în care nu mai credea aproape nimeni? Rugăciunile de mijlocire ce aşteaptă, dacă nu miracole? David nu a avut coif, pentru că mîntuirea ni l-a îndesat pe cap, după Efeseni… 🙂

  2. viorica zice:

    Tot ce ne inconjoara este un miracol, dar nu se vede decit cu ochii spirituali.
    Bine te-am gasit Adama, nu am stiut ca ai revenit. Spor la lucru.

  3. A.Dama zice:

    Răsvan,

    Mulţumesc pentru miracolul rostit aici! 🙂

    Nici eu n-aş mai fi apucat ziua de a scrie, dacă nu s-ar fi întâmplat miracolul şi pentru mine.

    David a fost înţelept după reţeta cerului, a fost înţelept în felul Lui. Aş vrea înţelepciunea lui David!…

  4. A.Dama zice:

    Viorica, mulţumesc de urări! Bine te-am regăsit şi pe tine! 🙂

    Plecările mele sunt la timp şi nelatimp. Adică nu am atâta vreme pentru blog cât ar necesita un dialog constant şi consistent cu cititorii mei… Când nu pot fi pe-aici, îmi lipsiţi. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s