„Dumnezeu ne-a lăsat să ne facem de cap”


Ascultând melodia formaţiei Vama veche: Dumnezeu nu apare la ştiri, pe care mulţi aţi ascultat-o încă de când a apărut, m-am gândit că refrenul ei nu e altceva decât o reformulare a lui Romani 1, 28:

(…) Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate (…).

Deşi în versuri am găsit inexactităţi: „Dumnezeu nu topeşte gheţari” – ba chiar topeşte, după cum scrie în Psalmul 147: El Îşi azvârle gheaţa în bucăţi (…) şi le topeşte, am găsit şi neadevăruri strigătoare la cer: „Banii sunt calea, adevărul şi viaţa”, în ciuda efectului lor stilistic de răsturnare ironică, ar trebui să medităm la ce înseamnă voia minţii lor blestemate. E demenţial.

Iată şi versurile:

Dumnezeu nu apare la ştiri
Dumnezeu nu omoară delfini
Dumnezeu n-are vis nuclear
Dumnezeu nu topeşte ghețari

Dumnezeu n-a votat în Senat
Dumnezeu n-a luptat în Irak
Prea ocupați cu distrugerea lumii oamenii sunt
Pe Dumnezeu nu-l ia nimeni în seamă aici pe Pământ

Refren:
Dumnezeu ne-a lăsat…
Ne-a lăsat să ne facem de cap

Pe Iisus l-au făcut Superstar
Pe Dumnezeu l-au tipărit pe dolar
Religia e marketing de război
Oamenii-şi fac cruce dar privesc în gol

Refren:
Dumnezeu ne-a lăsat…
Ne-a lăsat să ne facem de cap

Fără Credință corabia umană rataceşte prin spațiu
Se apropie furtuna, se-ntunecă lumea
Totul se vinde, se cumpără totul
Banii sunt calea adevărul şi viața
Isus nu mai vine….

Dumnezeu se mai uită o dată spre lume
Nu e nimeni să vadă că-ntinde o mână
Nu e nimeni s-audă că şoapta iubirii El încă ne-o spune?

Refren:
Dumnezeu ne-a lăsat…
Ne-a lăsat să ne facem de cap

Am găsit şi aici câte ceva despre piesa aceasta.

Mie, personal, mi-a adus aminte de Psalmul 3, (dez)odiseic.

E acelaşi sentiment că orice se întâmplă nu are legătură cu Voia Lui pentru omul de azi. Pentru absolut orice, explicaţiile sunt ştiinţifice, totul se întâmplă „datorită fenomenelor atmosferice” nu ştiu de care.

Totul e de la Mama Natură, nu de la Dumnezeul lui David care a tunat în ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să-I răsune glasul, cu grindină şi cărbuni de foc (Ps. 18, 13).

Nici măcar zei nu mai există, care să se mânie pe oameni şi să-i pedepsească.

Dumnezeu ne-a lăsat să ne facem de cap sau poate ne-a lăsat doar libertatea de a-L descoperi singuri.

Prea mare libertate!… De speriat…

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în Demenţial și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

24 de răspunsuri la „Dumnezeu ne-a lăsat să ne facem de cap”

  1. Alex zice:

    E cutremurator cantecul! Până la urmă trebuie să recunoaştem că aceasta este cea mai grea pedeapsa divină: să fim lăsaţi de capul nostru… în voia minţii noastre blestemate datorită păcatului. Iar dacă în lumea asta se întâmplă atâtea nedreptăţi, este numai datorită alegerii greşite a omului primordial, cel care a făcut din paradis o lume a păcatului şi a răului. Nu Dumnezeu face cele rele din lume, nici măcar nu le îngăduie. Noi, oamenii, suntem cei care le-am adus în existenţa noastră. Crezându-ne …”dumnezei”! „Gonindu-L” pe Dumnezeu din viaţa noastră!

  2. Camix zice:

    Prima dată am citit versurile şi – neştiindu-le – mi-au atras atenţia. Mi-au plăcut toate inexactităţile, imposibilităţile şi neadevărurile.

    Apoi am ascultat şi piesa. Mi-a plăcut şi mai mult. Mai ales refrenul.
    Am observat o chestiune de construcţie (sau de întâmplare, cine stie?, deşi din partea lor nu mă aştept să nu fie intenţie). Refrenul începe cu „Dumnezeu ne-a lăsat”, care se repetă de câteva ori şi lasă cumva impresia unui abandon din partea Lui (aşa cum consideră, de fapt, unii), iar apoi adaugă „să ne facem de cap”, care răstoarnă tot sensul de până acolo şi loveşte cu adevărul pe care îl strigă direct în indiferenţa omului.

  3. Lia zice:

    Nu-mi place. Pe fondul unor (ne)”adevaruri” cantate si asculate, uitam ca Isus plangea pentru oameni. Nu cred ca am vrea ca mesajul de dincolo de cuvinte sa fie ca inteles ca: „Isus nu mai vine” (sau inca nu vine). Astfel de melodii se vor a fi mesaje bune, dar de fapt sunt demoralizatoare, pline de inexactitati biblice, ca sa nu mai spun ca indemnul la credinta… nici nu exista. Dumnezeu nu intinde o mana! EL tine Universul in Mainile Sale! Cat de comod schimbam intelesul psalmilor!…

  4. Lia zice:

    Inainte de vorbire, inainte de cantec trebuie sa fie trairea CU DUMNEZEU. Fiind CU EL putem rosti si putem canta ceea ce EL doreste cu ADEVARAT.

  5. Camix zice:

    Textul spune nu ceea ce doreşte Dumnezeu pentru om, ci spune realitatea în care trăim. E un semnal de alarmă adresat oamenilor că sunt în păcat prea adânc, că au uitat de Dumnezeu, că văd banii ca fiind calea, adevărul şi viaţa, nu pe El; că Dumnezeu nu apare la ştiri, că ceea ce vedem sunt doar omoruri, violuri şi fuga după bani, că L-am scos pe Dumnezeu din viaţa noastră şi din gândurile noastre.

    E un semnal de alarmă precum Iona a tras semnal de alarmă în Ninive. E vremea să vă aduceţi aminte de Dumnezeu că L-aţi uitat şi El v-a lăsat în voia minţii voastre, dacă aşa aţi vrut.

  6. Lia zice:

    Camix draga, Dumnezeu e peste tot. Doar ca… oamenii nu mai vad. Daca asta e un semnal la fel ca la Ninive, atunci ar trebui sa reprezinte ceea ce doreste Dumnezeu pentru oameni – sau nu? Oricum cred cu tarie ca nu doar „afirmarea realitatilor” ca modalitatea de a-L duce pe Dumnezeu in inimile oamenilor este calea. Doar Afirmand VOIA LUI – este calea corecta prin care putem sa-i facem pe oameni sa se intoarca spre Dumnezeu. Fiecare e liber sa fie cum doreste si sa interpreteze cum doreste – daca tot ne-a lasat Dumnezeu sa ne facem de cap…

  7. Rodica Botan zice:

    Numele Lui Dumnezeu este repetat in atitea fraze neadevarate si nepotrivite. Nu este si asta o forma de a lua Numele Lui in desert?
    Chiar de dragul…”artei”?

  8. Dragă A. Dama,

    Textul seamănă cu stilul protestatar al lui Bob Dylan şi nu face mare gaură în cer. Fiecare vers este fals – în loc de delfini, aş fi scris despre dropii, care au dispărut, fiind mâncate efectiv, de creştinii noştri încă de acum un veac 🙂 -. „Pe Dumnezeu l-au tipărit pe dolar”? aiureală! – dolarul e plin de semne masone, o recunosc şi ei. Bine, ştiu, e metaforă, la rock merge…

    Cînd citeşti Apocalipsa, vezi că are şi vis nuclear – cum va arde pămîntul? Iar versurile „Fără Credință corabia umană rataceşte prin spațiu, Se apropie furtuna”, în afară că sunt răstocite, sunt de un simbolism amintind de Petrarca, despre care fac pariu că Vama Veche habar n-are – deci nu pot fi acuzaţi de plagiat 🙂 -.

  9. Camix zice:

    Este tipărit pe verso
    „in God we trust”

    🙂

  10. A.Dama zice:

    Alex, e-adevărat că există o vină primordială, care se perpetuează în neamurile de oameni cât vor ţine ele! Totuşi, a venit Al Doilea Adam, iar lucrurile s-au schimbat ca de la cer la pământ. Slobozenia în Hristos cum ne-o exercităm? Mă refer la cei care Îl credem. Parcă nu ştii şi tu cum se poartă cei cu numele de creştini şi cu faptele de… În fine, acum nu e cazul de arătat cu degetul, însă ne e foarte comod să dăm vina pe Adam, iar partea noastră de bine tot o ciuntim şi nu facem decât răul care stă lipit de noi…

    Eu cred că Dumnezeu îngăduie răul până la o vreme. Dar numai El ştie ceasul acela!…

  11. A.Dama zice:

    Camix, bine-ai observat figura aceea de stil în care se răstoarnă sensul abandonului din partea Cuiva într-o îngăduinţă a Sa! E un paradox. Şi îmi aminteşte de alte două figuri diferite… În comedie, când un personaj este confundat, se produce o răsturnare a situaţiei, un quiproquo. Iar când într-o frază se continuă cu o altă construcţie decât cea iniţială, avem de-a face cu un anacolut.

    E drept că mie nu mi-a plăcut chiar totul în piesa celor de la Vama veche. Dar mi-am spus părerea în articol. Există exagerări, care nu cred că sunt digerabile nici măcar în registru ironic.

  12. A.Dama zice:

    Lia, nu am prezentat piesa drept un model de discurs întru credinţă. Adică tu reproşezi că nu există îndemnul la credinţă. Păi nu cred că l-am găsi nici în unele tablouri celebre. Dar în faţa lor, ne oprim şi ne gândim că Dumnezeu a îngăduit ca cineva să le picteze, ca noi să fim sensibilizaţi…

    E limpede că aici am prezentat o piesă pe care nu mi-aş imagina-o interpretată într-o biserică, însă Tudor Chirilă zicea că nu voia decât să tragă un semnal de alarmă. Încă unul adică, fiindcă de-astea s-au tot înşirat pe aţa memoriei istorice. E dreptul lui să tragă semnalul în stil personal. Noi cercetăm şi luăm ce e bun. Dacă e ceva bun. 😀

  13. A.Dama zice:

    Camix, m-am uitat atent la reformularea ta. Că oamenii văd banii ca fiind calea, adevărul şi viaţa. Excelent. Când ai pus o comparaţie, e deja altceva. Dacă versul era „banii PAR calea, adevărul şi viaţa”, deci nu o substituire de genul „mănânc, deci exist”, faţă de „cuget, deci exist”, atunci aş fi fost mai „înţelegătoare”. 😛

    Iar faptul că Dumnezeu nu apare la ştiri e o evidenţă care nici măcar nu trebuie afirmată. La ştiri se dă ce se poate filma. Iar pe El, încă n-au reuşit să-L prindă pe pelicule. 😀

  14. un contzopist zice:

    Vamesul : Astia suntem!
    Unii: Ce blasfemie la adresa lui Dumnezeu sa spui asa ceva!
    Vamesul: Astia suntem. Asa arata omenirea in 2009!
    Unii: Ce blasfemie la adresa lui Dumnezeu sa spui asa ceva!
    Vamesul: Astia suntem. Haideti sa realizam cine suntem si ce am ajuns sa facem NOI fara Dumnezeu!
    Unii: Dumnezeu nu este asa cum il descrii tu!

    Voua vi se pare acesta un dialog pe aceeasi idee sau doua perspective diferite?

  15. A.Dama zice:

    Rodica, e plauzibilă întrebarea ta!

    Varianta lui Camix sună aşa: versurile sunt o poezie în fond. Trebuie tratate ca atare şi înţelese figurile de stil. Autorul lor spune cum văd oamenii toate aceste aspecte ale realităţii din care Dumnezeu lipseşte, tocmai pentru ca apoi, în refren, să dea explicaţia lor, într-un discurs adresat direct ascultătorilor.

    În acest caz, n-ar fi vorba de luare în deşert a Numelui Lui, ci de folosirea unei figuri de stil pentru a atrage atenţia – pentru cei care înţeleg – asupra faptului că a-L pune pe Dumnezeu deoparte e greşeala fatală a omenirii.

    Varianta mea este că, totuşi, autorul a exagerat pe ici, pe colo.

  16. A.Dama zice:

    Răsvan, nu mă gândeam defel că ar face gaură în cer. Mai bine să facă gaură în cer strigătele noastre după El şi după neprihănirea Lui!

    Tipul acesta de discurs nu e o noutate, e evident. Şi în avangarda începutului de secol 20, tot texte „răsturnătoare” au ajuns pe piaţă. Iar cu corabia în furtună putem merge chiar mai departe de Petrarca, măcar până la ucenicii care rătăceau în derivă şi s-au înspăimântat faţă cu minunea certării valurilor de către Isus.

    La Apocalipsa şi „visul nuclear”, nu m-am gândit, dar e o chestiune de meditat!

    Tot n-ai zis dacă ţi-a plăcut piesa. 😀

  17. A.Dama zice:

    La faza cu tipăritul pe dolar… în fond, se tipăreşte un nume. E o convenţie lingvistică. Englezii spun God, noi, Dumnezeu, spaniolii Dios etc.

  18. A.Dama zice:

    Un contzopist,

    Aştept să-ţi răspundă şi alţii. 😀 Nu ştiu ce să zic. Unora li se pare, altora li se pare. Unde-i adevărul?

  19. Lia zice:

    Cand in Romania era comunism, ne doream sa ajungem sa avem libertatea de a putea rosti „in God we trust” . Acest text fost scris cand America se dorea
    One nation under God!
    Hai s-o luam si altfel…chiar nu apare Dumnezeu la stiri? Evident nu intr-o forma materiala. dar imaginile de la stiri cu flacarile din Grecia, dar furtunile, dar stirile despre cutremure…oare nu „ne vorbesc” ele despre puterea lui Dumnezeu?

  20. A. Dama, nu mă întreba dacă-mi place… Am ascultat relativ recent top 100 din Marea Britanie. Mi-au plăcut unii, ca să aflu, la cîteva zile, că intr-un sondaj sociologic, ăia sunt apreciaţi mai ales de persoanele inculte 🙂 Parafrazînd o idee de-a ta dintr-o postare, nici să mă iau la trîntă cu rafturile de cărţi nu mai merge la vîrsta mea, aşa încît singura soluţie era să nu mai aleg ce nu se cade. Dar, dacă ţie-ţi place, îmi place şi mie: măcar nu sunt(em) singur(ii).

    Camix- cu voia A. Damei-: habar n-aveam că scrie aşa pe dolar! Eu vedeam doar piramida şi ochiul lui Big Brother 🙂

  21. A.Dama zice:

    Lia, e limpede că Dumnezeu Se arată în toată vreaţia Lui. Şi în creaturile care-I poartă chipul, fie că acceptăm sau nu acest adevăr… Nu trebuie să ne gândim la El doar când constatăm calamităţile şi le măsurăm efectele. Există o Frumuseţe în care El Se descoperă. Doar să fim cu ochii deschişi. Până şi orbii văd această Frumuseţe. Noi nu avem nevoie de altă dovadă că El este. Alţii au nevoie…

    „Dumnezeu nu apare la ştiri” e o piesă care îşi are partea sa de metaforă şi de revoltă. Dar eu n-aş trece cu vederea unele exagerări textuale, numai pentru că e vorba de un discurs artistic.

  22. A.Dama zice:

    Deci, Răsvane, tu nu mai alegi „ce nu se cade”. Dar ce pică? 😀

    În materie de topuri, n-are rost să-ţi mulezi preferinţele după ale altora. Eu ascult topurile, fiindcă mereu port discuţii despre piesele care stârnesc cel mai mare interes. E un soi de „Zeitgeist” pe care-l deduc aşa. Sau un „mal du siècle”, care numai „mal” nu li se pare unora – maneliştilor, de exemplu.

    În orice caz, mi-a fost greu să cred că tu nu ştiai ce scrie pe dolar. Mă gândeam că pe când eram eu în scutece, tu ai avut de-a face cu chestiile astea „tari”. 😀

  23. DanutM zice:

    Draga A.Dama,
    Rareori ma gindesc la felul in care un anume topos ne afecteaza sensibilitatea si hermeneutica.
    Fiind acum aici, in Cetatea (nu chiar asa de) Sfinta, cuvintele acestei piese si comentariile tale au cu totul alta conotatie pentru mine decit cele pe care le-ar fi avut daca eram in Iasi.
    Ma opresc aici. Prefer sa elaborez in privat, la o cafea buna, cindva, cind va gasi Dumnezeu cu cale.
    Pina atunci, shalom/salaam.

  24. A.Dama zice:

    DănuţM,
    Eu mă gândesc tot timpul că receptăm textele diferit, în funcţie de locaţie, în funcţie de lumina care cade pe ele, în funcţie de prezenţele sau absenţele de prin preajmă.
    Eram într-un loc de vis, mângâiam dantelăria din piatră a palatelor regale, şi-am scris instantaneu un text. Peste o vreme, recitindu-l, aş fi vrut să recuperez mai mult din starea aceea care l-a produs. Dar… vorba ta, schimbasem toposul, iar hermeneutica era diferită.
    Dacă tot eşti în Cetatea Sfântă (sau în curs de sfinţire), să zicem că banii pot cumpăra calea într-acolo, pot cumpăra adevărul (uneori) şi viaţa (în anumite circumstanţe), dar Viaţa rămâne tot „fără bani şi fără plată”.
    Shalom! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s