Blogoepistola 2


typing2– de la un blogăr R către alt blogăr R –

R, tu zici: „Păcat că eşti creştin!” Atâta păcat e că sunt creştin, cât e păcat că plouă peste un pământ uscat de arşiţă, vlăguit de orice putere de germinaţie.

Acolo unde există creştini adevăraţi, există viaţă, ba chiar mai mult, Viaţă.

De când colind (bl)ogoarele astea, am văzut culturi şi culturi. Dacă se serveşte la vizetă o chestie deşteaptă, cerebrală, se-nghesuie toţi să „vadă”. Se-adună gloata, se calcă-n picioare, ca viermii la resturile de mâncare.

N-am să-ţi scriu despre (in)culturile soioşilor, scandalagiilor, sexiştilor, sclifosiţilor, sclerozaţilor, supuroşilor, salahorilor infernului, că şi-acolo colcăiesc viermi. De alte forme, lungimi, culori şi miasme.

Mă gândeam doar la câtă deşteptăciune face striptease în public şi e aplaudată frenetic chiar de cei ce-ar trebui să arate Calea. Câţi oameni duhovniceşti au blog? Pe ăştia nu-i găseşti pe bloguri. Sunt, în schimb, cu eticheta „duhovnic(esc)”, iar când te-apropii, ori îs în pat unii cu alţii, ori se mănâncă de vii între ei, ori stau pe uriaşe piedestale umblătoare: adică merg înaintea căderii.

Pe bloguri e ca la piaţă. Care dă mai mult? Adică ce să dea? Minte. Şi ăl de dincoa de tejghea se miră. Sau se cruceşte. După sezon. Aha, e cool! Şi dă, la rându-i: încă un click, şi încă un titlu, şi încă o (sin)teză, şi încă un voiaj. Revelator. Şi se şi târguiesc, că doar e piaţă. Păi, are dreptul să ia cuvântul, are ţidule, a terminat acolo, a dat dincolo, a reuşit peste tot. Omeneşte vorbind, e superlativ.

Nu te-ai întrebat niciodată, R, de ce nu S-a apucat Isus să umple bibliotecile cu scrierile Lui? Nu era destul de deştept să-Şi lase numele pe câteva zeci de volume până la 33 de ani? Asta-i principala preocupare a blogărilor. Să scrie. Aşa „va rămâne ceva”.

Dar de ce nu Şi-a trimis măcar ucenicii să studieze prin academii, să se-ndoape cu nişte literatură contemporană, cu nişte eseuri şi câteva tratate filosofice, etice şi teologice? Apoi, gata echipaţi, să meargă să facă minuni…

Aici voiam să ajung, dragă R. Păcat că suntem creştini, într-adevăr… Că gândurile noastre sunt tot departe de gândurile lui Dumnezeu.

R

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De blog(oslovit). Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Blogoepistola 2

  1. … si totusi! Cel care a pus bazele a buna parte din crestinismul pe care il cunoastem astazi, Apostolul Pavel, a studiat in Academia vremii si a stat mult in inchisoare tocmai pentru ca sa aiba timp suficient de scris.
    … si totusi! Ce ar fi transmis generatiilor cei care, ucenici fiind, nu s-ar fi indeletnicit cu scrisul? Din ce ne-am fi luat noi oare crestinismul daca nimic scris nu ar fi ajuns pana la noi?

  2. A.Dama zice:

    Ciprian, prin Pavel s-au făcut şi semne şi minuni. N-a stat doar să scrie. Plus că, din câte se vede, toţi cei de-aproape care au fost închişi pentru nădejdea şi credinţa lor sunt citiţi până la ultimul cuvinţel. Nu trebuie să-i enumăr aici. Când e vorba de scrieri inspirate de Acelaşi Duh care l-a inspirat şi pe Pavel, n-aş zice decât „la cât mai multe!”

    Să nu mă înţelegi greşit. Eu SCRIU despre astea, deci sunt în aceeaşi oală cu ceilalţi care SCRIU. Pe mine mă frământă faptul că prea ne preocupă tot ce e cerebral şi ne războim la nivelul minţii, cu voluptate chiar, iar inspiraţia Duhului o lăsăm pe tuşă, fiindcă e o chestiune imposibil de cuantificat şi de… obiectivat.

    Eu sunt printre cei care se bucură de Cuvântul scris, iar accesul la el este un har. Generaţii întregi s-au stins fără să aibă harul de a citi. Nu e vorba de a schimba ceva aici. Dar am putea scrie mai mult sub călăuzirea Duhului decât sub călăuzirea Doamnei Minte. Sunt doar chestiuni la care meditez… Mulţumesc că ai meditat împreună cu mine! 🙂

  3. Pingback: Blogoepistolele ADamei « Persona

  4. Ce scriem? De ce scriem ? Care este scopul blogului la care trudim ? Sunt intrebari pe care mi le pun mereu? Am crezut ca pot face ucenicie prin intermediul blogului! Cred ca pot sa ajut cu ceva la schimbarea in bine a celor care din intamplare sau din alte motive ajung sa acceseze blogul meu. Ma intristeaza atunci cand vad ca unii trec superficial peste unele articole fara sa deschida materialele care sunt atasate sau macar sa citeasca articolul in intregime. Dar in acelasi timp sunt multumit ca macar au citit cate ceva care sa mai puna o caramida la edificiul lor spiritual. Am asa o emotie care ma face sa stau cu inima stransa gandindu-ma ca poate macar un suflet care trecand pe la mine am ajuns sa-i fiu de folos.

  5. A.Dama zice:

    Daniel, bine-ai venit! Din punctul de vedere al eficienţei, dacă o singură persoană a suferit o schimbare în bine citindu-te, e un câştig, fiindcă şi în cer e mare bucurie pentru unul singur care se întoarce, chiar dacă acolo dă peste o mare mulţime de închinători…
    Lucrarea lui Dumnezeu nu stagnează, ea continuă folosind instrumentele pe care le oferă progresul tehnologic. Trebuie că blogurile creştine nu sunt în zadar. Căutând altceva, oamenii dau peste Împărăţia din noi. Şi asta ar trebui să fie o provocare importantă.
    Binecuvântări mereu înnoite în activitate!

  6. LeeDee zice:

    A.Dama, ti-am spus ca te apreciez pentru delicatetea si bunul simt cu care pui degetul pe „rani” (dintre care unele chiar supureaza…). Este atat de greu sa spui Adevarul in Dragoste, incat multi dintre noi ori renuntam sa-l mai spunem, ori il spunem cu agresivitate… Iar pierderile sunt lesne vazute si stiute…

    O evaluare (colectiva sau personala) a blogosferei evanghelice este binevenita: se scriu multe lucruri pe care urechile „copiilor” n-ar trebui sa le auda si se tot cauta la fata oamenilor (topuri, trafic)… Sunt bloguri de notorietate care obosesc si incarca de preamulta polemica (ce-i drept, rafinata, dar nu totdeauna) si sunt altele nestiute si putin „calcate”, care spun lucruri interesante si constructive!

    Ai tras un semnal de alarma. Ramane responsabilitatea fiecaruia dintre noi sa-l ia sau nu in seama … cat nu e prea tarziu si se mai poate face ceva … Si nu ma refer doar la blogeri, am vizat si comentatorii !

  7. A.Dama zice:

    LeeDee, sunt de acord cu cele spuse de tine şi mă bucur că ai adus în discuţie acele bloguri anonime, pe care poţi hălădui fără teama avalanşelor. 🙂 Am dat peste câteva. De fiecare dată ziceam un Doamne-Ţi mulţumesc!…

  8. Pingback: Links: ”Desiring God” dă liber comentariilor, Adam(aica) protestează, mărturisirea de la Londra, Paris Redhead – scopul tuturor lucrurilor « Trezire Spirituală

  9. pety zice:

    Pe mina ma ingrijoreaza:

    Aşa “va rămâne ceva”.

    Sunt multe lucruri (scrise) pe care as dori sa le sterg (in ceea ce ma priveste), dar nu se mai poate.

    Ce ramane de facut de acum inainte (tot in ceea ce ma priveste)?

    În sîrguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de rîvnă cu duhul. Slujiţi Domnului.

  10. A.Dama zice:

    În ceea ce te priveşte, să repeţi că vei da socoteală de orice cuvânt nefolositor care a ieşit din gura ta (şi în varianta tastatură) 😀 . Apoi, să ceri iertare pentru ce a fost nefolositor şi pentru cele pe care nu le ştii să fi fost nefolositoare! Iar El le va arunca în marea uitării. Dacă tu continui să îţi aduci aminte, îţi faci singur rău.
    Pety, să ştii că acest „tu” este generic. 🙂

    La îndemnul scris cu bold, nu pot zice decât Amin!

  11. DanutM zice:

    Apreciez din nou, ADama, aceasta serie de mesaje. Mai mult decit necesare pricini de cercetare de sine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s