Diferenţa dintre MJ şi Radu Mazăre


dementialCă trăim într-o societate a spectacolului s-a spus demult.

Guy Debord parafraza acumularea de mărfuri pomenită de Marx chiar în deschiderea „Capitalului” cu acumularea de spectacole.

Diagnosticul acestei societăţi este alienarea, vizibilă şi în fetişismul mărfii, dar şi în, iată, fetişismul spectacularului. Păstrăm pentru spectacular un accent peiorativ.

Dacă şi Michael Jackson, şi Radu Mazăre s-au dat în spectacol (nu ignorăm proporţiile, nici că unu-i dus de tot, altul altfel dus), o diferenţă importantă este aceea că Michael Jackson face apel la inconştientul colectiv să creeze isterie, pe când Radu Mazăre provoacă preaconştientul colectiv.

În concertul Dangerous din 1992 de la Bucureşti, sunt traversate, prin jocul scenic, vârstele istorice – societăţile arhaice, prezente prin măşti, Evul Mediu, prin dialogul dintre cavaler şi doamnă, ipostaza romantică, prin ridicarea geniului creator deasupra mulţimii, un fel de turn de fildeş reconvertit, perioada modernă prin avangardism – oamenii legii dansând în uniformă, suprarealism – schelete care învie şi participă la spectacol, simboluri tradiţionale şi religioase – îngerul care te înfăşoară cu aripile-i protectoare, postmodernism şi SF etc. E limpede că o întreagă echipă a participat la punerea în scenă a acestor elemente care sunt sedimentate la modul inconştient în memoria colectivă, iar aducerea lor la suprafaţă, combinată cu charisma artistică, poate explica isteria generată în rândurile mulţimii.

Când l-am ascultat pe Radu Mazăre spunând că la câte acuzaţii are, ce mai contează una în plus şi că uniforma de ofiţer german are legătură exact cu ofiţerul care s-a ridicat împotriva Führer-ului, mi-am amintit de Michael Jackson care spunea cu aceeaşi „inocenţă” că dacă ia copiii în pat să doarmă cu ei, este doar fiindcă aceştia au nevoie ca cineva care să le fie aproape, să-i apere, să-i iubească – fără niciun fel de implicaţie sexuală.

„Inocenţa” unor astfel de declaraţii e o insultă.

Cum ne împăcăm cu gustul exacerbat pentru spectacular:  James Bond, dansatoare brazilience, mafiot înarmat etc. al unui tip care dă tonul unei urbe întregi? Dar cu faptul că îşi implică în stupidul spectacol copilul? Ce diferenţă e între un abuz şi altul?

Dacă MJ apelează, prin scenografia spectacolului, la inconştientul colectiv, Radu Mazăre irită preaconştientul colectiv. Rezultatul e tot isteria.

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în Demenţial și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Diferenţa dintre MJ şi Radu Mazăre

  1. Lia zice:

    In cazul lui M J, abuzul era de factura mondiala. A aflat o planeta intreaga, pe cand Mazare, „joaca” acasa… (Evident fac o gluma nesarata 😦 , dar simt nevoia de a ironiza prostia lui Mazare.)
    http://angelzori.wordpress.com/2009/07/21/in-ce-consta-prostia/
    Mai ales ca unii, „nu vad” nici o prostie…

    AI DREPTATE A DAMA ! nici o diferenta! copiii sunt copii oriunde ar fi si ABUZUL fata de copii, nu este pe categorii! este doar ABUZ!

  2. Pingback: Michel Jacson şi Radu Mazăre, aurul de 24 de K, Ceauşescu textier, disimularea în arhitectura neoprotestantă « Marius Cruceru

  3. A.Dama zice:

    Lia, îţi dai seama că n-a rămas „loco” isprava lui Mazăre. Nici nu avea cum. Presa internaţională a popularizat automat parada. De-aia am vorbit de isterie.
    Mi-am amintit de scandalul cu jucaria care purta zvastica, fluturată tot de români la New York. Facem brand în curând. Şi e trist.

  4. DanH zice:

    „Ce diferenţă e între un abuz şi altul?”
    Chiar niciuna?
    In ultimul caz, in ce anume consta abuzul?
    Tin sa precizez ca nu ma intereseaza personajul in sine, nu-l cunosc si nu vreau sa-mi incarc memoria cu informatii inutile. Daca n-ar fi fost vorba de Mazare ci de un oarecare…un tip decent, sa spunem, care ar fi fost semnificatia gestului sau?
    Ce uniforma ar fi trebuit sa imbrace, ca sa nu ofenseze pe nimeni (raspunsul este, probabil: niciuna; totusi…)

  5. A.Dama zice:

    DanH,
    Încep cu finalul: când e vorba de uniformă, noi am învăţat la şcoală că uniformizarea e o acţiune a ăluia cu corniţe.
    De fapt, Dumnezeu e destul de creativ, de ce să ne dea uni-formă?
    În privinţa abuzului lui RM… îţi spun doar punctul meu de vedere. Într-un reportaj, l-am ascultat pe copil spunând cât de emoţionant a fost să îmbrace uniforma şi să facă ce face tata! Asta e! Acum e mândru să-l imite. Când va realiza toate implicaţiile acestui moment spectacular, sunt două variante: va protesta că a fost implicat sau va călca pe urmele tatălui. Şi „educaţia” de acest fel poate fi abuz.
    Dar dacă ar fi făcut acelaşi gest un tip anonim, reacţii ar fi existat, fără doar şi poate, însă e posibil să nu fi fost atât de mediatizate cât au fost cele legate de o persoană publică.

  6. Dan H. zice:

    „uniformizarea e o acţiune a ăluia cu corniţe”
    uniformizarea si uniforma sunt doua chestiuni diferite.
    La Woodstock nu s-au purtat uniforme.
    Iar al cu coarne a fost deplin prezent.

  7. A.Dama zice:

    DanH, sigur că ai dreptate! 🙂 Eu am sărit de la uniforma SS-istă la uniformizare, cu gândul că Satan şi-a făcut lucrarea…
    Dar, legat de uniformă, ar fi o discuţie de purtat. Cândva… La botez, candidaţii sunt în haine albe…
    Şi dacă am fost obligaţi să devenim „pionieri”, cu uniforme şi acte în regulă, eram în custodia celui rău?
    Cât despre Woodstock, poate au fost travestiţi pe-acolo… Travestiul e tot uniforma diavolilor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s