– de la un blogăr R,
cititor consecvent,
către blogărul R –
Vezi R,
Te-am urmărit cu destulă atenţie de o vreme încoace.
Cam de un an de zile ştiu pe ce căi ai umblat, ce oraşe şi ţări ai vizitat, ce te-a lăsat fără replică şi ce te-a frământat, când ai râs… şi de cine, şi de ce.
Câţi oameni răi ţi-au ieşit în cale şi câţi au fost binevoitori cu tine.
Ce evenimente culturale ţi-au atras atenţia, peste ce bibliografie ai mai trecut.
Am aflat ce aventuri au mai avut prietenii tăi, câţi dintre ei s-au sinucis, câţi şi-au dat doctoratele, câţi s-au publicat şi pe unde.
Am aflat cine la ce şi la cine s-a mai convertit.
Am văzut şi că te-ai retras în culise din când în când, că doar nu se stă pe scenă gol-goluţ (cu sufletul), că e indecent. Nici chiar dacă te simţi pe blog ca acasă. Nu poţi fi indecent nicăieri, nici măcar acasă.
E multă dulcegărie pe blogul tău, R, ai grijă să nu dea în diabet.
În rest, e frumos! Păcat că eşti creştin!
R
lumea adam(a)ică 
Si te pomenesti ca lui R îi va pasa? Mai ales ca se afla la coada alfabetului… Dupa ”R” vine ”S” de la sarpe… Baga de seama, uneori veninul scuipat de un sarpe patrunde epiderma fara ajutorul coltilor!
Dancos, probabil vor fi mai mulţi R care vor lua cuvântul, cititorul nu trebuie să urmărească un caracter individual. Poate vor fi mai multe voci ale aceluiaşi R. Cumva, ar trebui să trecem dincolo de tot felul de procese raţionaliste, ca să ajungem într-o zonă în care să aibă omul duhovnicesc ceva de zis. Şi să fie şi înţeles.
Iar despre iniţiale ca R, S etc.? Te provoacă, e drept, dar cu ele sunt numite şi bunele, şi relele… Raiul şi răul, şarpele şi Salvarea.
Încă nu ştiu cum e posibil să stai între şerpi şi să nu existe contaminare. Ca să nu mai zic de înghiţirea definitivă. 😀 (Am revăzut Anaconda. 😛 ) Şi totuşi, printre aceşti şerpi păşim zi de zi!
Pingback: Blogoepistolele ADamei « Persona
Propoziţia finală e năucitoare!”Păcat că eşti creştin!”!!!
Nu ştiu de ce atâţia oameni consideră că a fi creştin este ceva rău… degradant… aiurea… anacronic… şi se mai pot adăuga şi alte „aprecieri” pe care le tot auzim la adresa creştinilor. Cu ce oare derajează convingerile creştine ale unui om? Pur şi simplu este de neînţeles. Atâta intoleranţă şi „alergie” spirituală în faţa la tot ce poate fi mai sublim şi frumos în această lume. Parcă ne-am întoarce în vremurile persecuţiilor!
Alex,
De multe ori, când vine vorba de „deranjat”, ceea ce deranjează este tocmai făţărnicia celor care se dau drept creştini. De altă parte, un blog pe care să apari cu convingerile tale religioase, nu doar cu elemente de cunoaştere dintr-un domeniu sau altul, deci „neutru” religios, va stârni obligatoriu contrareacţii. Pentru că fiecare îşi ia libertatea de a crede ce vrea, dar nu şi acordă libertatea altora de a crede ce vor.
Nu ştiu cât mai e la noi până la alte persecuţii, dar prin alte părţi ale lumii, ele n-au încetat niciodată!