Am să tac


Prayer Wall in Jerusalemam să tac până la bobul de-orez
măreţ între mlaştini
când mâinile umede îl strâng
după secetă
culegătorii se cred la regalul
lui Dumnezeu

am să tac până la
desfrunzirea viitoare
când vom fi decenţi
în faţa sinucigaşilor
– frunzele cad dincoace de filosofie
florile mor frumos
şi nespovedit

am să tac până la harfa
atârnată în sălcii
că nu se pot doini
cântecele Sionului
pe pământ străin

am să tac până la ţipătul pietrelor
când respiră toate rugile
din interstiţii
ca un plămân uriaş
se îmbracă istoria în sac şi cenuşă

este o vreme pentru orice
dar mai ales pentru zidul plângerii

am să tac până la floarea de tei
şoptind laude cu parfumu-i
am să tac
până la vorbirea în alte limbi

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De îngânat. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Am să tac

  1. Camix zice:

    Dacă tăcerea are grade de comparaţie, atunci aceasta ar fi o tăcere la superlativul absolut, cea mai tăcută tăcere posibilă. Sau cea mai „grăitoare” tăcere dintre celelalte tăceri din jur.

    Imaginea e foarte sugestivă.

  2. Alex zice:

    Frumoase gânduri..frumoase versuri..aşa cum ştii să oferi de fiecare data, draga A.Dama…

    Inainte de a le citi admiram poza din header.. E minunata! Si, desi gardul de sârmă pare atat de „îngrăditor”, gingaşul mac nu ţine seama de el şi…”vorbeşte” lumii prin frumuseţea sa fara cuvinte.

    Iar tu alegi să taci…prin cuvinte….atât de sensibile cuvinte…

  3. A.Dama zice:

    Camix, să las tăcerea să grăiască?

    Tac mulţumind cu ochii! 😉

  4. A.Dama zice:

    Alex, poezia asta e o formă de revoltă! Tăcerea poate însemna multe. Inclusiv că dacă taci, rămâi deştept, ca să nu spun filosof. 😀

    Mi-a plăcut macul acela de cum l-am văzut. Nu-mi venea să cred că în 29 iunie voi mai avea ocazia să fotografiez maci. Vremea le era trecuta de mult. Şi totuşi, pentru mine au răsărit special. Chiar în locuri îngrădite! Asta pentru că sunt iubită de Inventatorul lor. 😛

  5. Pingback: Pre păsărească: mierla, cinteza şi pasărea liră « lumea adam(a)ică

  6. Taby zice:

    A.Dama, va urmaresc blogul de ceva timp, fara a indrazni insa, sa scriu vreun comentariu!
    Imi place cum scrieti la general, dar de data aceasta, cu poezia m-ati dat gata…si m-ati provocat suficient sa scriu o poezie si un mesaj!

    „Vreau sa tac
    când năvălesc cuvintele…
    şi să astept
    când Domnul nu răspunde
    când tace.

    Vreau să tac…
    când durerea mă sugrumă
    şi mă face să ţip
    de disperarea nerostirii…
    cuvintelor.

    Vreau sa tac
    când inima plânge amar
    de graba cuvintelor desprinse
    din cupa tăcerilor…
    rostite!

    Vreau să tac
    când paharul, prea plin
    îmi dă imbold, Doamne
    să vorbesc
    nerostirea….

    Vreau să tac
    şi să vorbesc in acelaşi timp, Doamne!
    vrei să îmi arăţi drumul
    spre camera tăcerii
    cuvintelor?”

    Fiti binecuvantata!

    • A.Dama zice:

      Taby, bine făcuși că deschiseși camera tăcerii. Să se-audă până departe…
      E emoționant să știi că ți se-alătură și alții în gând și inimă!
      De mine vorbesc…
      Binecuvântări și ție!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s