Pentru mine, cel puţin, a fost interesant să văd cu ce se mai ocupă unele prime doamne. Acţiunile de caritate sau politica sunt (au fost) la modă, însă mai puţine soţii de preşedinţi sunt… artiste.
Am ascultat – din curiozitate – câteva melodii ale Carlei Bruni, (momentan) prima doamnă a Franţei. Mediul familial, cu un tată compozitor şi o mamă pianistă, a fost, negreşit, propice dezvoltării abilităţilor ei artistice. Carla a ales chitara.
Mult romantism în cântece, note grave, uneori chiar prea puţin feminine. Un stil recitativ, ca şi cum s-ar declama pe o scenă (intim/izat/ă) poveşti. Sau… replici. Piesa Le toi du moi m-a făcut să-mi amintesc de Replicile eminesciene.
Totuşi, cu trei albume ieşite pe piaţă, s-ar putea spune că muzica n-a fost pentru Carla Bruni doar un moft.
Iată melodia care dă şi titlul primului ei album: Quelqu’un m’a dit.
Şi versurile piesei, într-o traducere rapidă, nestilizată:
CINEVA MI-A ZIS
Mi se zice că viaţa n-are mare preţ
Trece într-o clipită, cum se ofilesc trandafirii
Mi se zice că timpul ce-alunecă e un ticălos
Care-şi face din durerile noastre cojoace
Totuşi, cineva mi-a zis…
Refren:
Că tu mă mai iubeşti
Cineva mi-a zis că încă mă iubeşti
E oare cu putinţă?
Mi se zice că destinul îşi râde de noi
Că nu ne dă nimic şi ne promite tot
Fericirea pare a fi la îndemână
Şi când întinzi mâna, te dovedeşti nebun
Totuşi, cineva mi-a zis…
Cine mi-a zis că încă mă iubeşti?
Nu-mi amintesc, era noapte târzie
Aud încă glasul, dar nu-i văd chipul
„Te iubeşte, e secret, nu-i spune că ţi-am spus”
Vezi, cineva mi-a spus…
Că tu mă mai iubeşti
Oare chiar mi-a zis că încă mă iubeşti
E oare cu putinţă?
lumea adam(a)ică 
Iti vine sa crezi ca in SUA nu ne lasa sa ascultam acest clip?
C`est tres male…sau cam asa ceva…
N-am mai fost demult pe-aici si-mi pare rau.
Am descoperit si eu zilele astea (cam tirziu) un cintaret foarte interesant, James Blunt, si sper sa am vreme a scrie ceva despre el.
Postul tau m-a incurajat sa nu renunt.
Iti doresc o zi senina (miine, ca acum e noapte) 🙂
Dragă Rodica, dar oare ce e aşa rău în această piesă, de-ar trebui cenzurată? Mie mi se pare cuminţică, un romantism de secol 21, dacă tot nu ne-a ajuns secolul 19 pentru romantism.
Eventual că persoana care îl cântă este contestată. Asta ar fi altă mâncare de peşte. 😀
DănuţM,
Carla Bruni nu e dintre preferatele mele, dar măcar are texte lucrate. Bine, în general îmi plac versurile pieselor în franceză, deşi au şi francezii „manelele” lor. Cât despre James Blunt, eu am trecut deja de „etapa JB”. Ascult câteodată până la saturaţie ce-mi place. Apoi trec mai departe. Cât despre oportunitatea de a le aduce înaintea cititorilor noştri, aici sunt împărţite părerile, dar mai mulţi sunt cei care consideră inoportun gestul. Mi-am asumat riscul…
E chiar senin pe la noi. 31 de grade la mijlocul lui mai. Vine cuptorul mai devreme… 😀
Nu stiu nici eu de ce…am ascultat alte piese pe care am putut sa le ascult, ca eram curioasa…dar pe asta nici pomeneala…
Mi-am amintit de vremurile lui Ceausescu cind ne punea bruiaj la Europa Libera…ce mai vremi…
Rodica,
Oare de ce ne gândim cu nostalgie la „acele vremuri”? Era mai rău…
Şi bruiajul acela îl recunoşteam rapid când era vorba de radio Europa liberă… Dar uite că nu-l recunoaştem mereu când ne bruiază Cel Rău…