Flori de salcâm şi madeleines


Fotografie217Involuntar, am întins mâna şi am rupt o crenguţă proaspătă cu flori de salcâm. Avea ghimpi, ca trandafirul.

Păşeam agale pe o alee străjuită şi de o parte, şi de cealaltă de salcâmi în floare. O feerie de ciorchini albi, contrastând cu verdele frunzelor, de parcă se decupase înaintea ochilor un tărâm de poveste.

Eram soră cu lunganul Meaulnes şi ne uitam amândoi, pitiţi după o sobă veche, cum Proust îşi savura delicioasele madeleines.

S-a apucat atunci să-mi povestească, pe îndelete, cum a decurs întâlnirea. O vreme, am ascultat, apoi, fără să vreau, am început să mestec, una după alta, florile de salcâm pe care le duceam în mână ca pe un trofeu.

Recucerisem copilăria. Florile de salcâm aveau un parfum ameţitor, ca şi cum linghişpirul se învârtea la viteză maximă. Dar aveau şi un parfum real, cât se poate de real. Ascultam relatarea întâlnirii cu jumătate de ureche, în timp ce pe dinaintea ochilor mi se perindau, una câte una, grădinile copilăriei.

Într-una dintre ele se afla dudul acela înalt, în care ne suiam până pe cele mai firave ramuri pentru a culege fructele-i râvnite şi colorate. Nu mai conta că ne rămâneau buzele şi limbile vineţii, mai ceva ca la carnaval. Când coboram, ne căţăram în cârca lui Dudu, unul dintre fraţii mai mari, înalt şi frumos ca un stâlp de la poarta raiului.

Pe Dudu, îl chema de fapt Daniel, dar noi, cei mai mici, mereu găseam prescurtări la numele celor mari. Şi numele în care se afla „r”-ul erau greu de pronunţat. Pe Rodica, cei mai mici o strigau Odi!, Dodi!, Dica! sau Udi! Ehehei!!! Cum se mai supăra ea atunci!… Că „Udi” – adică Woody – era ciocănitoarea aia pe care o ştiau toţi din desenele animate. Şi nu era o mândrie să te strige cineva pe stradă: Udi! Udi!

Mâncam flori de salcâm şi ascultam o poveste despre o întâlnire, care putea fi şi uimitoare, şi neaşteptată, şi plină de subînţelesuri… Însă eu hoinăream prin grădinile copilăriei, ajunsesem acum în aceea în care organizam carnavalurile, străjuită de piersici şi corcoduşi, presărată cu o mulţime de fluturi şi mămăruţe.

Rupeam floare după floare, cu grijă să nu mă înghimp. Mai erau grădinile acelea în care ne jucam de-a indienii. Fetele îşi instalau „tabăra” într-o parte, aşteptând invazia indienilor, adică a băieţilor care îşi „înălţau” cetatea într-o grădină apropiată. La un moment dat, am fugit să le anunţ pe cele din tabăra noastră: Vin indienii! Vin indienii! Trebuia să fugim de ei cât ne ţineau picioarele. „Indienii” erau bine echipaţi cu ramuri de sălcii pe cap şi pe la brâie, erau rapizi şi puternici. Niciuna dintre fete nu voia să fie luată prizonieră.

Am luat-o la sănătoasa cât mă ţineau puterile. M-am împiedicat de un ciot de copac şi m-am rostogolit ca un balot până la capătul grădinii, apoi pe trotuarul asfaltat şi… direct în stradă, unde circulau maşinile. Luasem viteză, aşa că nu mai aveam cum să mă opun mişcării care mă arunca inevitabil între roţile lor.

Dintr-o dată, cineva m-a prins acolo, pe caldarâm. N-am să uit niciodată sunetul infernal făcut de roţile primei maşini care a trecut pe lângă mine în viteză. Eram în siguranţă, cineva mă oprise din rostogolire, dar nu aveam putere să mă ridic şi să stau pe picioarele mele. Am fost dusă pe sus, ca un mototol, la mama.

Acasă, mama avea musafiri. Se adunaseră câţiva oameni la rugăciune. Ea a încercat să mă liniştească cum s-a priceput mai bine, însă durerea mă făcea să urlu ca din gură de şarpe. Jocul de-a indienii m-a costat câteva zeci de zile cu mâna în ghips, imobilizată până la brâu. Dar putea fi şi mai rău. Fusesem oprită pe caldarâm, înainte să se producă altă tragedie.

Mestecam flori de salcâm, cu parfum de madeleine. Şi cât de prezent era lemnul de salcâm în Cortul întâlnirii

Întâlnirea aceea cu lux de amănunte îmi trecea pe lângă ureche. Amânam la nesfârşit momentul în care urma să mă pronunţ asupra ei.

Grădinile copilăriei se absorbiseră, rând pe rând, în Cortul întâlnirii.

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De probă și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Flori de salcâm şi madeleines

  1. Alex zice:

    Tare frumos mai scrii, A.Dama! Fiecare amintire are un farmec aparte. Şi în fiecare amânunt este o bogăţie de semnificaţii. De-asta e bine să ne amintim de copilărie, de adolescenţă, de clipele ce-au fost. Să le „retrăim”, să le înţelegem acum mai bine decât atunci…

    Abia aştept să înflorească salcâmii. Am grădina plină de salcâmi. Întreaga localitate unde stau este „scufundată” într-o pădure de salcâmi. În fiecare curte sunt salcâmi! Când înfloresc, este ca-n cântecul lui Tudor Gheorghe: „Au înebunit salcâmii de atâta primăvară…” Peste tot o mireasmă ce îmbată sufletele şi numai un zumzet de albine. O „nebunie”!

    Mi-a plăcut faza cu „Udi”. Mi-am amintit că fratele meu, când era foarte mic şi abia gângurea, se căznea să-mi zică pe nume, dar nu i-a ieşit decât un „Dedem”!! 😀 El ştie cum a ajuns la această variantă!

    Evocarea copilăriei este minunată… Să mai scrii!

  2. ama zice:

    Frumos…foarte frumos! Am surprins citind un vis-amintire minunat, ademenit in zambet de o coloana sonora remarcabila 🙂

    Pauzele acestea „la gura semineului, cu capul sprijinit in palme” imi tihnesc 🙂

  3. A.Dama zice:

    Alex, copiii au reţetele lor, încă neştiute de cei mari, de a se exprima şi de a se face înţeleşi. Culmea că se şi fac înţeleşi! 🙂

    Mă mir că n-au înflorit la voi salcâmii. La noi sunt plini de flori de câteva zile bune, şi suntem tot în câmpie.

    Ne-am copilărit pe săturate…

  4. A.Dama zice:

    Ama, mulţumesc! 🙂 Sper că n-a luat foc ecranul şi te uitai la el ca la gura şemineului! 😛

    Dar e impresionant cum ai auzit coloana sonoră! Asta da greierire!

  5. Narci zice:

    Ce amintiri ne rascolesti tu „odi”!!! Noi insa culegeam dudele si le tineam in tricou (saraca mama!), le ascundeam sa avem si miine in caz ca fratii mai mari nu vin sa ne ajute sa ne urcam sau ne fugareste d-na… de la capatul strazii…. Ce bine stii tu povesti amintirile noastre, nu am gasit pe aici salcim comestibil, cam arata ca si de-al nostru, dar nu miroase… astept sa ma reintorc ca sa-l gust acasa! Interesant cum ne depanam si noi amintirile aici cu multi ce au copilarit in zone diferite si parca e aceeasi poveste… Ce buna a fost cafeau dimineata asta, cu aroma de aminitiri.

  6. A.Dama zice:

    Vai, Narci, măcar alegeaţi şi voi tricourile colorate, nu pe cele albe, să le pictaţi cu dude?

    Mă bucur că a fost bună cafeaua de dimineaţă! Ar fi tare una la grămadă, când fiecare îşi spune povestea deodată şi, culmea, la sfârşit ştim toate poveştile, deşi n-am dat impresia că ne-am ascultat una pe alta. 😀

  7. Mau zice:

    Ce farmec are tot ce povestesti tu!… eu oare cum iti ziceam? citind, mi se parea totul atat de ireal si colorat in cuvinte. Imi amintesc putin gustul dudelor, cu cat era mai sus creanga de ajuns cu atat ne pareau mai in-dulci-te cu victoria! 🙂
    M-apuca dorul de dude, si de Narci, de cafea si de tine… somn usor mie!

  8. A.Dama zice:

    Mau,

    Mă bucur când vă „văd” pe-aici!
    Îţi spun eu: erai principalul „vinovat”… „Udi” a pornit de la tine. 😀 Dar ştii tu cum era cu „favoriţii”. N-aveam încotro, tot pe lista aceea ai rămas. 😛 Deci tu ne scrii că ţi-e dor de cafea înainte de a merge la nani? Hi, hi! 🙂

  9. Ruben Budău zice:

    mă bucur pentru cei cărora le place salcmul şi florile deosebite ale acestuia,
    vă recomnd o capodoperă a salcamului :
    http://www.trilulilu.ro/ABBAfan/bdade119e899af
    Cu bine,

  10. A.Dama zice:

    Ruben, bine-ai venit! 🙂

    Am reascultat înnebunirea poetică şi melopeică a salcâmilor. Mulţumiri! 🙂

  11. Pingback: 10 lucruri care-mi plac « lumea adam(a)ică

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.