De-a dura prin poemele primăverii (1)


pporadea1Despre Primăvara poeţilor orădeană, am să vă spun doar din poemele alese de fiecare întru (re)prezentare.

Dacă un poet îşi alege un poem pentru afiş, sigur îl consideră reprezentativ! Nu e decât un truism că poeţii, scriitorii, artiştii în general nu sunt egali de la un cap la altul, prin urmare, ce îl motivează pe poet să-şi pună cap de afiş un poem anume? O preferinţă personală? Un truc pentru a-şi atrage cititorii? 

Acest poem trebuie că e ales cu grijă, e-un soi de act de identitate, o formulă de legitimare a sinelui la vama cu lumea. Cu ceilalţi.

Chiar dacă poezia nu mai e a cetăţii, ci aparţine unui grup tot mai puţin consistent, chiar dacă poate avea din ce în ce mai puţine pretenţii într-o lume a ecranului – dincolo ori dincoace de el -, faptul că se valorifică banalul, simplitatea în poem, nu ar trebui să însemne o privare totală şi definitivă a lui de profunzime. Căci fără acea deschidere întru mister, poezia nu mai e nimic.

Poezia trebuie să fie mai mult decât joc al suprafeţelor, mai mult decât artificiu. Trebuie să aibă greutate, nu să plutească precum voalul miresei furat de vânt.

Undeva trebuie să scânteieze acel ceva ce să îl schimbe pe lectorul ei. Dacă nu îl schimbă, e ca inexistentă.

Dacă nu prinde măcar cu un colţ absolutul, dacă totul e plat (în ciuda ondulaţiilor de pe margine), dacă nu-i decât o combinare de „vorbe goale ce din coadă au să sune”, atunci şi o discuţie telefonică poate fi poezie, fiindcă brusc şi inspirat am spus la telefon că soarele era de porţelan aurit

Ca simpli consumatori de poezie, să dăm o raită de-a dura prin Primăvara poeţilor… 

(1)

Poemele propuse de Mihai Vieru sunt ca o lamă cu un tăiş. De o parte, în Pod, arată o superficialitate prin apelul excesiv la artificiu, prin violentarea logicii, printr-o supralicitare intertextuală, de altă parte, în Tu, arată că se poate şi cu mai multă logică, şi cu mai puţine cuvinte, şi cu idee. Aici nu agreăm construcţiile de genul „mânca cu…”, dar măcar există unitate ideatică. 

(2)

Din poemul lui Alexandru Naom, ca simplu cititor, îmi reţin atenţia doar „repetentul sacru” şi finalul textului, cu scosul ochiului din ochi ca să văd mai departe de mine. Da, şi ideea de amputare a artistului e un element de intertext, dar ar mai trebui lucrat, eliminat ce e superfluu.

(3)

Cât despre Lirica de stradă a lui Adrian Mălăieş, e posibil să prindă la anumiţi cititori. Cât ne priveşte, nu vedem decât o poleială de cuvinte amestecate într-o ordine şi respectând reguli gramaticale. Sigur că iubirea crescută într-o cutie de plastic denunţă artificialitatea lumii, arată cu degetul către insuficienţa suportului ontic şi arată în final necesitatea ieşirii din decorul iniţial, însă toate acestea parcă prind sinele poetic exact în artificiul pe care îl denunţă.

(4)

În poemul lui Al. I. Ciocan, nu se pune problema de lipsă de dexteritate. Nu! Aici, cuvintele, versurile vin cu o preştiinţă, dar împrăştie orizontul aşteptării în fărâme. După un excurs în derizoriu, există mari şanse ca un astfel de poem să îşi piardă cititorul, mai ales pe cel superficial. Dar, mergând până la capăt, nu poţi să nu selectezi de ici, de colo frânturi pentru a reconstitui ideea poetică. Dacă tot ar fi să ne lăsăm furaţi, manipulaţi de vreun discurs, sigur nu acesta ar fi number one. Şi nu pentru că o adamă ar sancţiona o conspiraţie împotriva femeii ce vieţuieşte „printre noi ca punga din plastic aruncată la tomberoanele pentru gunoi”, şi nici pentru că ar fi prea nesfânt să poemenşti despre sexul îngerilor care nu au sex, cât mai ales pentru că, în poezie, dacă muţi putoarea existenţei, faci din ea cloacă, hazna. Nu-ţi inviţi musafirii direct în hazna de obicei. Sau da? Orientând într-o direcţie anume atenţia cititorului, ea va fugi spre derizoriu, va rămâne doar cu „fredonarea de teleleu”, nu va mai sta să culeagă ceea ce ar transcende datele empirice.

(5)

Dacă poezia ar însemna doar ce ne propune Alex Drăgan, am putea trage storurile de la hipermarketul poetic. Definitiv. Sigur că e uşor. Se ia un cuvânt din căciulă, încă un cuvânt din altă căciulă, şi gata: poezia cu vânt. Suflă de la un cap la altul, de nu rămâne nimic!

(6)

Cu totul alta este atmosfera în poema lui Alexandru Sfârlea. Se (re)cunoaşte abilitatea de a mânui cuvintele, de a le da o funcţie, de a le alinta, de a le forţa să spună ceva în combinaţia impusă lor din afară şi dinăuntru. Aici se trăieşte poemul, nu e doar scuipat de pe vârful limbii. Aici se suferă poemul… Poate nu e de la un cap la altul întreaga poezie a domnului Sfârlea la fel de completă, dar măcar îşi face cititorul curios pe bune. Imaginea se alcătuieşte treptat, ideea se articulează, absolutul e apucat de-un colţ, aşa că ţi se dau motive să sapi mai adânc.

(7)

Şi încheiem deocamdată plimbarea printre poemele primăvăratice cu randomul lui Andrei Pintea, despre care, desigur, nu ne vom lungi, pentru că e suficient de explicit. Şi nu neapărat superfluu.

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De(z)legat și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la De-a dura prin poemele primăverii (1)

  1. Pingback: De-a dura prin poemele primăverii (1) « Cenaclul de la Bibliotecă

  2. Pingback: De-a dura prin poemele primăverii (1) « Primavara Poetilor

  3. A.Dama zice:

    Alex, bine-ai venit! 🙂
    Cam degeaba am scris eu despre sau cam degeaba sunt poemele? 🙂

  4. DanaM zice:

    Analiza ta, A.Dama, îmi reînvie speranţa că, măcar în secolul următor, va fi demolat mitul aberant conform căruia „românul s-a născut poet”.
    Uneori am mai răsfoit în librării câte un volum de versuri al unui autor de care nu mai auzisem şi am rămas, aproape de fiecare dată, cu gustul amar lăsat de un elogiu al prostiei, pentru că autorul, pretins om de litere, îşi permitea să facă aluzii subtile la meşteşugul de a zămisli poezia, asemănându-se cu adevăraţii poeţi, fără a se referi însă şi la truda de „mii de săptămâni” invocată de Arghezi.
    …Mă revoltă numai gândul că cineva se crede poet, alimentat fiind de altcineva care îi citeşte poeziile (fără „a se hrăni” din ele, însă) şi mă întreb cine mai sunt criticii adevăraţi de la porţile editurilor, unde este exclusivista Junime cu deviza lor – descurajatoare pentru aspiranţii la statutul necuvenit de poet – „Intră cine vrea, rămâne cine poate”?
    Unde e bunul-simţ până la urmă ?!
    Dacă vreunul dintre aşa-zişii poeţi ar avea măcar bun-simţ şi dacă ar fi citit măcar o dată în viaţa lor poeziile adevăraţilor poeţi – de ex. „Poezia” lui Nichita – atunci ar şti că ei nu sunt nici pe departe poeţi…
    Păi cum? Oricine e în stare să fredoneze un cântec se crede mare interpret naţional?
    A.Dama, cum ai numi corespondentul cuvântului „afon” în domeniul poeziei?

    Oricum, ne-ai oferit un etalon excelent prin care putem măsura valoarea unei creaţii care se vrea artistică:
    „Undeva trebuie să scânteieze acel ceva care să îl schimbe pe lectorul ei. Dacă nu îl schimbă, e ca inexistentă”.

    Şi, trebuie să subliniez, draga mea, că versurile tale, trecute prin toate filtrele pertinente pe care ni le-ai indicat, rămân curate, acurate şi deosebit de rezonante!

    P.S. Să nu cumva să permiţi modestiei s-o ia înaintea obiectivităţii !

  5. Alex zice:

    Într-o lume tot mai abrutizată, când copiii şi tinerii sunt tot mai mult învăţaţi de către maturi că tot ceea ce contează e doar banul, astfel de preocupări spirituale sunt minunate. Şi e bine că se vorbeşte despre aceste evnimente care trebuie făcute cât mai cunoscute. Oamenii trebuie învăţaţi cu răbdare şi stăruinţă să se hrănească şi cu poezie!

  6. A.Dama zice:

    DanaM,

    Uite, eşti unul dintre puţinii cititori interesaţi de analiză. Nu e un subiect popular. Cel mult îi poate interesa pe cei care au produs texte sau pretenţii de texte. Ei trebuie să fie interesaţi de receptarea lor.

    Însă nu sunt aici pe post de critic literar, ci ziceam că sunt consumator de poezie: asta îmi (ne)spune mie un text. Deci pretenţia de obiectivitate cade şi ea. 😀

    Eu sunt liniştită din punctul de vedere al faptului că posteritatea operează selecţii asupra cărora contemporaneitatea s-a pronunţat nu de puţine ori eronat. Iar în manuale, dacă va fi să mai existe poezie, se va selecta totuşi aceea care poate reprezenta o lecţie. Sper să nu fiu prea optimistă. 😀

    Să ştii că răsfoitul de volume de poezie prin librării a fost o ocupaţie a mea dintotdeauna. Păi, era simplu să dăm gata 30-40 de pagini în 10 minute, răsfoind cu concentrare. Iar ce era de luat acasă, era luat, nu-i vorbă. Dar am văzut şi multă mizerie în broşurile de poezie de pe tejghele. Şi inutilitate.

    Nu ştiu dacă există un termen echivalent pentru „afon”, în ce priveşte poezia. Dar sigur sunt mulţi impotenţi de poezie. Şi tot se cred poeţi…

  7. A.Dama zice:

    Alex, din punctul de vedere al consumatorilor de poezie, numărul lor este în scădere. Din punctul de vedere al poeţilor, iar e valabil că numărul celor ce ar putea fi socotiţi poeţi e în scădere.

    Există şi aici capcane pentru tineri. Poezia a traversat cam toate coclaurile şi, pe ici, pe colo, le-a făcut cu ochiul multora interesaţi doar de suprafaţă. Aşa că, nu poate fi recomandată integral şi necenzurat. A ajuns şi ea să băltească, de parcă scapă ceva de băltire în cloaca asta a lumii noastre…

    Ideea e că e bine să citească tinerii poezie. Dar sub (o minimă) îndrumare. 😛

  8. Alex zice:

    Da, A.Dama, aşa este. Limbajul poetic este…”altceva” şi pentru a fi înţeles trebuie îndrumare, iniţiere. Dar faptul că el ajunge să potenţeze energii spirituale deosebite, ar trebui să ducă la sporirea interesului pentru arta poetică.
    Recunosc că îmi plac foarte mult poeziile tale, A.Dama, dar fără comentariile tale lămuritoare mi-ar scăpa multe sensuri. Încerc să învăţ şi eu! 🙂

  9. A.Dama zice:

    Alex, îţi spun sincer că nu sunt optimistă în ce priveşte poezia. Tinerii, dacă vor citi, vor citi doar poezioarele care sunt bune şi de sms-uri, ca să-şi impresioneze iubitul, iubita. În plus, s-a mers atât de mult pe o poezie sexistă în ultima vreme! Alegând-o pe aceasta, ce-ar mai putea ei vrea de la versul greu, de idee, dens?

    Eu nu scriu poezii, Alex. Eu mă exprim uneori aşa. 😀

  10. Mala zice:

    da, de-acord. degeaba.

  11. Mala zice:

    si daca tot nu scrii poezii(referitor la comment-ul lui Alex), poate ar fi mai bine sa nu te exprimi. e simplu, nu?

  12. A.Dama zice:

    Mala,

    de obicei îi primesc pe comentatorii noi cu „bine-ai venit!” 🙂

    Am putea polemiza pe tema asta, e clar. În orice caz, puteai citi mai atent ce-i spusesem lui Alex. Poezia se poate scrie si programat. Mi se mai întâmplă să mă exprim în versuri, dar nu mi-am făcut din asta un program… Aşa mă exprim uneori. 😀

    Iar dacă am chef să mă pronunţ asupra poeziilor altora, am tot dreptul. Sunt în lumea mea, în lumea adam(a)ică, unde eu fac regulile. Ceva poezie am citit la viaţa mea şi niscaiva stilistică am predat cândva, aşa că nu mă dezic de cele de mai sus. Cui îi place, să citească! Şi cui nu-i place, asemenea. Şi să meargă mai departe, că este informaţie destulă la dispoziţie. Nu trebuie să aleagă informaţia selectată şi prelucrată de mine.

    Cu bine.

  13. Daniel zice:

    Capra mălăieșilor în călcîieți m-a rugat să-ți spun, Mălă, că ești un filfizon: dacă nu știi ce însemnează citește-l-ăi pe Sade! la tine, este limpede că încă ești prins într-o mizeră nevoie sexuală care-ți dirigă cugetul bolnav… Eu cred că ai șanse să devii om, nu acum, din cauza testosteronului prost irigat!:( Și dacă ai chef de polemici, am să-și atrag atenția că mucoșii e bine să poarte batiste la dânșii – să nu-mi dici acum că te pricepi și la fotbalul argentinian, încearcă cu lidocaina!

  14. A.Dama zice:

    Daniel, era evident că astfel de producţii ţin de o anumită vârstă. Dacă le facem radiografia şi le dăm în cap autorilor lor, oare se vor mai uita a doua oară la noi? Sau se vor gândi că am găsit cuvintele Vieţii?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.