de vin
devin
roşii
degetele
din care
căuş
sorb
vin nou
înainte
de vreme
de vin
din cer
care
de foc
care
devreme
în cer
m-or aşterne
deesă
de e să
devin
de (re)ţinut
Exceptând articolele care au precizată o altă sursă, conţinutul articolelor de pe acest blog nu poate fi reprodus fără acordul meu. Vezi pagina De contactat!de (a)mestecat
lumea adam(a)ică 
Ce mult îmi place! 🙂
vin
să plec
să revin
să devin
(cel (mai)) bun
fără vin
niciodată vin
((cel) mai) bun *
de vin(a) cine-o fi? de vin curios ! 🙂 very nice !
Sunt atâtea gânduri concentrate aici. Aştept comentariul autoarei, care lămureşte cel mai bine mesajul poetic! 🙂 Şi pentru neiniţiaţi …
unPic-ule, deci îţi place să te joci cu parantezele! 🙂
să revii!
să devii!
să învii!
Călătorrule,
Îi şiniva di vină c-am scris poiima aşasta.
Good point!
Et merci! 😉
Alex, jocul acesta se poate înţelege relativ uşor.
Vinul nou se va bea în Împărăţie. Dar eu vorbesc despre această luare a lui înainte de vreme. Ca o pre-împărtăşanie cerească, în care vin care de foc. „Deesă” este un calc după franţuzescul „déesse”, însemnând „zeiţă”. Sigur că l-am resemantizat – în calitate de poet, se poate 😛 – pentru mine, înseamnă „mireasa Mirelui divin”.
Foarte frumos, A.Dama! Mulţumesc mult pentru lămurire.
Minunată „lecţie de poezie”. Sărut mâna!
…sa ma joc si eu…fara risete pe-acolo prin spate va rog…( ca n-am habar ce reguli are jocul)…
Deplin
devin
de vin
la Tine…
Sorb
rosu vin
un semn
sublim…
si ma alin,
Parinte
Divin.
Amin!
Superb..
Alex, dacă s-a priceput, e şi câştigul meu. Că mesajul poemei n-a trecut pe lângă cititori, ci a fost asumat. 🙂
Rodica, evident că n-am râs. Am zâmbit, că ţi-a ieşit. La zâmbete ne-ai lăsat mână liberă, nu-i aşa?
Uite, am să îţi propun mici schimbări, de dragul ritmului. 🙂
Deplin
devin
de vin
la Tin’…
Sorb
rosu vin
un semn
sublim…
Si ma alin,
Tata
Divin.
Amin!
Mulţumesc, Sunnymorning! 🙂
să vii
şi sub cer
între fericiţi
să devii
la fel să fii
ca în visul
Lui
divin
pentru tine
wow… suna mult mai bine cind il scrii tu… si cum ii zici tu la ce-ai facut acolo… ca eu sint total pe dinafara. Imi plac cuvintele si jocul lor de idei si forma.
N-am idee ce si cum, insa. Si voi acolo aveti nume pentru orice… sau literatura… sau… ce-ar fi sa ma opresc inainte sa va arat toata ignoranta?
O scurta lectie… please!!!
Hm, Camix, mare lucru ar fi! Mare lucru să fii ca în visul divin! Aş zice Amin! 🙂
Rodica, eşti o figură! Îţi dai seama cum m-aş simţi eu în faţa unei hărţi pentru distribuirea gazului. 😛 Are cineva de prin preajma mea o vorbă: „varză”.
Deci aici nu e nu ştiu ce ştiinţă. E o joacă de-a cuvintele şi de-a sensurile. Textul e poetic, se înţelege, dar am folosit în el câteva figuri de stil pornind de la asemănările sau chiar suprapunerile de formă, un joc al omonimiilor. Aşa se face că l-am folosit pe „care” şi ca substantiv, şi ca pronume relativ. Pe „vin”, l-am folosit şi ca substantiv, şi ca verb. Şi am profitat şi de omofoniile: „de vin”/”devin”, „de vreme”/”devreme” sau „de e să”/”deesă”. 🙂 Tot o apă şi-un pământ. Dar asta a ieşit şi mi-am permis şi mie să zâmbesc. 😀
Thanks…tu esti draguta…de obicei ma simt ca un dinozaur printre voi…
Rodica, pruncilor le plac dinozaurii, aşa că s-ar putea să nu se ştie! 😛
Pingback: Vin de care | lumea adam(a)ică
Pingback: Bilanț | lumea adam(a)ică