Choice:
Coadă la bilete la teatru:
de (re)ţinut
Exceptând articolele care au precizată o altă sursă, conţinutul articolelor de pe acest blog nu poate fi reprodus fără acordul meu. Vezi pagina De contactat!de (a)mestecat
De-ale crizei (3) – Shopping vs. Theater
Acest articol a fost publicat în De toate și etichetat criza in imagini haioase si graitoare, teatru sau shopping?. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.
lumea adam(a)ică 
Măcar atâta bun să aducă şi criza asta: o reîntoarcere spre valori, spre cele spirituale. Când erau în comunism, oamenii se plângeau de lipsurile care erau, de greutăţi şi de apăsătoarea dictatură. Dar tocmai în asemenea condiţii căutau mai asiduu cărţile, teatrul, spectacolele de valoare, cultura în general.
Probabil că tot la vreme de greutăţi vom găsi de cuviinţă să-L mai căutăm şi pe Domnul!
Incredibil, dar asa este. Sa apuci un bilet la teatru acum in Buc e un SF de-a dreptul, care trebuie programat meticulos cu 2 sapt mai devreme cel putin. Saptamana trecuta, iesind mai devreme de la lucru, am trecut prin oras sa iau bilete la teatru, la National era aproape tot vandut pe saptamana asta, in final am stat la coada la Odeon si am reusit. Biletele insa sunt destul de scumpe, ajungand la 25-30 ron unul. Satisfactia insa este ca merita, oamenii aia chiar fac un lucru exceptional acolo pe scena…
E drept, Alex, că orientarea culturală era mai intensă înainte de ’89. Dar era o problemă cu două tăişuri. Existau şi programele culturale cu dedicaţie pentru conducătorii de seamă, la care eram forţaţi să participăm, şi exista şi cenzura. Nu ştiam niciodată ce şi cât a fost cenzurat. Însă atitudinea oamenilor faţă de cultură era diferită, era mai potrivită!
Sunnymorning, bine că există alternativă! La noi, dacă nu prindem bilet la teatru, alt teatru nu mai este. Deci avem „sens unic!” 🙂 Dar cozile astea pe care le-am văzut la ştiri mi-au amintit de studenţie, cum eram în stare să mergem grămadă şi rezistam şi în picioare două ore, că de foarte multe ori nu mai prindeam locuri sau intram chiar după ce s-a început spectacolul, când ajungeam de la cursuri. Vremuri!…
Cât despre bilete, e drept că nu sunt chiar la îndemâna oricui, dacă ar fi să meargă cu consecvenţă. Dar îmi amintesc că la Puric, cel mai ieftin bilet era 40. Ca să nu mai vorbim de preţurile la alte manifestări culturale – sau mai puţin culturale – cum ar fi concertele de toate felurile…
Da… ai dreptate Adama, mi-ai trezit un suras, caci imi amintesc ca exact asa am vazut „Tache, Ianche si Cadar” la TNB, in anul 2 de fac… in picioare:))
Imi pare rau ca am ratat „puricele” cu Malaiele, spectacol care nu se mai joaca deloc in Buc cel putin, am inteles ca a fost vandut..(?!)
Pupici si o zi faina plina de soare!
Sunnymorning,
Am să încep să te invidiez prieteneşte. 🙂 Aveţi acolo mult mai multe oportunităţi decât noi, cei de prin alte oraşe… Însă putem trimite la fel de mulţi pupici! Că sunt valabili oricând, indiferent de distanţă, nu le expiră termenul de valabilitate!:)))))
Cred ca era promotie 🙂
Cllod, 🙂 . O nouă promoţie de actori??? 😛