Nu trucaţi, fiţi sinceri! – Willy Ronis


Willy Ronis, unul dintre cei mai în vârstă fotografi ai Parisului, născut în 1910, a devenit o legendă, chiar dacă este încă în viaţă. Evreu, de naţionalitate franceză, a uimit şi a mişcat lumea cu fotografiile sale. 

Într-un amplu reportaj despre Paris, realizat în 2006, Willy Ronis dovedea o vitalitate de invidiat la cei 96 de ani ai săi, în interviul luat de reporter.

Întrebat fiind ce îi sfătuieşte pe cei care îi calcă pe urme în fotografie, răspunsul lui a venit cât se poate de spontan şi de simplu:

Nu trucaţi, fiţi sinceri!

Oricât de amendabil ni se pare azi imperativul lui, oricât de mult ne impresionează trucajele, cărora nu le putem nega impresia estetică puternică, această sinceritate reclamată de Ronis ne trimite cu gândul la da al vostru să fie da, şi nu al vostru să fie nu!

Iată-l pe Willy Ronis vorbind despre fotografia lui preferată – preferată pentru istoria ei. O fotografie care nu a văzut lumina zilei decât după 40 de ani, în care apare Rose Zehner, o sindicalistă de la Citroën, care lua cuvântul la o întrunire a sindicatului. După 40 de ani, Willy Ronis dă viaţă negativului, fotografia este publicată în cartea-album Sur le fil du hasard, în 1980, iar femeia din imagine se recunoaşte în ea. Doi ani mai târziu, în 1982, fotograful şi femeia din imagine se întâlnesc la Paris… Trebuie să fi fost o întâlnire emoţionantă!

Cea mai cunoscută şi răspândită fotografie a lui Willy Ronis cred că rămâne Les amoureux de la Bastille, datând din 1957, însă preferatele mele sunt Rue Muller à Montmartre, fiindcă cine a urcat măcar o dată scările acelea către Sacré-Coeur nu poate privi această imagine fără o tresărire puternică, fără fluturaşi în stomac sau în dreptul inimii şi Fondamente nuove, Venice, fiindcă îmi evocă ritul trecerii, în ciuda titlului său.

*

rue-muller-a-montmartre-willy-ronis*

fondamente-nueve-willy-ronis

*

Iar aici, un grupaj mai amplu cu fotografiile lui Willy Ronis.

Sunt de ochi(t)!  

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De ochi(t) și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Nu trucaţi, fiţi sinceri! – Willy Ronis

  1. Alex zice:

    Ce frumoase poze! Făcute cu multă sensibilitate… adevărată artă. iar fotografiile alb-negru au un farmec aparte.

  2. un pic zice:

    „ochiul nu se mai satură privind” (Eclesiastul 1:8) 🙂

  3. Alexandru zice:

    Frumusetea sta in ochii privitorului.

  4. A.Dama zice:

    Alex, contează şi sufletul cu care faci pozele, nu-i aşa? Nu doar tehnica… Exact ca în poezie. Îţi iese rima, dar sufletul nu răzbate. Când au apărut pozele color, mereu ne doream poze color, nu alb-negru. Acum facem comparaţii şi alegeri. 🙂

  5. A.Dama zice:

    unPic-ule, nu ştiu dacă fac faţă la avalanşa de citate. Şi tu, şi Alexandru, vă întreceţi aici. 😛 Şi cum nu pot inventa citate pe moment, ţie îţi răspund că „inima cere”. 🙂

  6. A.Dama zice:

    Alexandru, cu ce privim? Cu ochii sau cu inima? 🙂 Cu ochii sau cu mintea? 😉

  7. coralia zice:

    bucurie estetica si nostalgie. imi place ca nu vezi in imagine un obiect artistic, ci mai curand un moment proustian – arta rasfranta in tresarirea regasirii cararilor de altadata.

  8. A.Dama zice:

    Coralia, ar trebui să pun aici un rând întreg de zâmbete! Adică madeleines cu gust de camembert. 😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s