Otrava mamei şi gustul inimii Lui


https://adamaica.files.wordpress.com/2009/03/vitas-mama.pdf

hearts-taste

Şi copiii pot deveni modele pentru părinţi. Unii copii ajung să guste inima lui Dumnezeu înainte ca părinţii lor să înţeleagă că inima Lui chiar are cel mai bun gust din lume.

Aşa i s-a întâmplat mamei mele. L-a întâlnit pe Acela care i-a schimbat definitiv inima. Şi definiţia vieţii. Şi definiţia morţii. Mami a gustat din inima lui Dumnezeu şi s-a umplut de lumină până dincolo de marea verde a ochilor.

În acelaşi timp, mama ei, bunica, a început să o urască tot mai tare pentru „ruşinea” pe care i-o făcea în sat. Relaţia dintre mamă şi fiică s-a deteriorat dramatic. Bunica repeta întruna:

– Las’ că-ţi scot io prostiile alea din cap! Nu mai ieşi tu din casă! Nu te mai duci tu la nicio întâlnire cu nebunii ăia de se roagă şi spun prostii.

Presiunile au continuat, vorbele rostite la mânie au sporit în gravitate, ajungând până la ameninţarea ultimă:

– Dacă nu încetezi cu biserica ta cu tot, că m-ai făcut deja de râs la toţi, te omor io cu mâna mea. Io te-am făcut, io te omor!

Însă, pentru mami, totul se schimbase atât de neaşteptat! De-acum povestea cu Dumnezeu ca şi cum ai povesti cu cel mai bun prieten.

**

Mami se întorcea din oraş destul de târziu. Cu inima plină de bucurie, după ce cobora din autobuz, mergea glonţ către biserică, chiar dacă nu era program. Ea îngenunchea la intrare şi se ruga lui Dumnezeu. Nimic nu putea schimba iubirea ei pentru El. Nici măcar ţipetele descreierate ale bunicii, nici ameninţările ei, oricât de grave ar fi fost. Mami se ruga pentru bunica. Se ruga să poată gusta şi ea din inima Lui.

***

Într-o zi, când a venit acasă mai devreme, mami a rămas puţin surprinsă de faptul că nu e luată din prima cu reproşuri, întrebări directe, rostite pe un ton ridicat şi ameninţări. De astă dată, atmosfera din casă părea destul de aşezată, bunica o aştepta cu masa pusă, cum nu se mai întâmplase de mult.

Un gând că s-ar fi putut ca Dumnezeu să-i fi ascultat rugăciunile, să-i fi schimbat inima, îi trecu lui mami ca un fulger prin minte. „Poate mama s-a schimbat!”

Un alt gând fulgerător şi deosebit de intens, care nu ştia de unde vine, a fost: „Roagă-te pentru mâncare!”

Asta era de la sine înţeles. De când se afla atât de aproape de inima lui Dumnezeu, niciodată nu s-a mai aşezat la masă fără să ceară binecuvântarea pentru mâncare. „Dacă cei ce au cules grâul au rostit blesteme în timp ce lucrau? Dacă morarul a suduit că nu-i ieşea bine făina? Dacă brutarii au înjurat când au copt pâinea?”

Întotdeauna înainte de masă, rostea rugăciunea pentru cele puse înainte, chiar dacă protestele mamei ei erau nesuferite.

„Roagă-te pentru mâncare!” – îi fulgeră din nou prin gând, ca o voce din adâncurile ţărânei.

Mami se rugă în mod aparte pentru mâncare şi apoi se aşeză la masă. Bunica se învârtea prin bucătărie, fără să bombăne şi fără să ţipe cum făcea de obicei de când fata ei se pocăise şi-i făcuse ruşine în sat. Din când în când, arunca ocheade spre mami, care mânca în linişte ce-i pusese în farfurie.

****

Peste o jumătate de oră, bunica intră în camera mamei şi o găsi aranjând draperia. Aproape fără cuvinte, ieşi din cameră şi îşi văzu în continuare de treburile gospodăreşti, însă într-o agitaţie bizară, care se deducea din ritmul în care scăpa obiecte pe jos, spărgând din neatenţie farfurii sau căni, călcând din greşeală pe coada pisicii, care scheuna amarnic.

În următoarele două ceasuri, bunica intră în camera mamei de mai multe ori, tot căutându-şi scuze.  Într-un târziu, o întrebă:

– Fă, da’ nu ţi-i rău? Hai, întinde-te pe pat!

Mami îşi lăsă acul şi aţa cu care cosea ceva la perdea şi veni să se aşeze lângă bunica. Îi spuse că nu se simte rău, că vrea să termine de cusut şi apoi merge să o ajute şi pe ea dacă are nevoie la ceva, prin casă sau prin grădină.

Bunica plecă din cameră buimăcită. Îi spuse apoi mamei ce avea de făcut pe lângă casă.

*****

În acea zi, dar şi mai apoi, în zilele şi săptămânile următoare, atmosfera din casă se schimbă radical. Ca prin farmec, reproşurile, ţipetele şi ameninţările bunicii dispărură. În locul lor, se instală o tăcere apăsătoare. Bunica vorbea cu mami doar cât era necesar şi mai ales despre treburile gospodăreşti. Însă nu îi mai reproşa dacă venea seara puţin mai târziu decât ar fi trebuit – cum ştia ea că ajunge cursa de la oraş. Bunica ştia că mami merge să se roage, însă începu să treacă sub tăcere acest aspect.

******

După multă vreme, când bunica a ajuns şi ea să cunoască gustul inimii Lui, i-a mărturisit mamei că în acea zi îşi pusese în aplicare planul de a pune capăt ruşinii pe care fata ei i-o făcuse în sat.

O aşteptase acasă cu mâncarea caldă pe masă, fiindcă în farfurie îi pusese otravă.

*******

Dar pentru aceia care au gustat din inima Lui, există promisiunea: Dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma.

Promisiunea aceasta s-a adeverit atunci pentru mami, iar în ochii bunicii, această minune a fost suficientă să o îngenuncheze, să o facă să-şi dorească şi ea bucuria şi lumina pe care le vedea pe chipul fetei ei, să îşi ceară iertare şi de la odraslă şi, mai ales, de la Dumnezeul împotriva Căruia se ridicase cu toată puterea ei.

Pentru mamă şi fiică, gustul inimii Lui era de-acum acelaşi. Desăvârşit.

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De miraculis, De probă și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

20 de răspunsuri la Otrava mamei şi gustul inimii Lui

  1. Alex zice:

    Cutremurătoare istorie de viaţă! Şi când mă gândesc că fiecare om îşi are „romanul vieţii lui”, cu bune şi cu rele, cu urcuşuri şi căderi, cu cumpene grele şi lovituri cumplite, cu bucurii imense, dar şi cu dureri ce ne doboară…
    Şi din „romanul” fiecăruia avem atâtea de învăţat… De luat aminte…
    Oricât de „greu” ar fi acest episod, concluzia din ultima frază este ca o rază de soare ce ţâşneşte la răsărit, din întunericul nopţii, aducând lumina zilei..

  2. Rodica Botan zice:

    …Pentru cei ce cred… si pe apa se poate merge, asa cum a facut-o Petru, otrava si serpii nu-i pot vatama si diavolul n-are putere…
    Oh, daca am cunoaste puterea bunatatii Lui…

    Povestea ta este plina de putere si de speranta …A.DAMA nimic nu este imposibil celui ce crede… NIMIC! Si eu am citeva lucruri scumpe in cuptorul rugaciunilor; da-mi Doamne ochii doar pentru Tine, ca nimic sa nu-mi clatine credinta!!!

  3. un pic zice:

    Impresionant!
    Îmi aminteşte de povestirea din 2 Împăraţi 4:39-41.

  4. A.Dama zice:

    E-adevărat, Alex, că fiecare are romanul vieţii lui. Cu întâmplări diverse. Cu provocări diverse. Cândva, toate acestea, ni se vor derula pe dinaintea ochilor şi vom răspunde pentru alegerile şi acţiunile noastre.

    E greu să spun aceste lucruri. Ele pot fi înţelese greşit. Însă şi rostirea lor e o alegere pentru care voi da socoteală. 🙂

    Mă bucur dacă e ceva de luat aminte aici!

  5. A.Dama zice:

    Rodica,

    Mă bucur dacă puetm citi cu ochii credinţei aceste întâmplări adevărate! Am întâmpinat de multe ori rezistenţă când le-am spus celor din jurul meu. Oamenii deconstruiesc tot, mai ales dacă pretinzi că acolo a avut loc o intervenţie supranaturală. Imediat ţi se aduc zeci de contraargumente. M-am obişnuit şi cu opoziţia lor, şi cu batjocura. Însă a trebuit să aleg să tac sau să le dau mai departe cum le-am auzit de la părinţi ori cum le-am trăit pe pielea mea… Aceste lucruri nu le pot pune într-o mare paranteză şi să le dau uitării.

  6. A.Dama zice:

    unPic-ule, 🙂

    Am fost foarte curioasă ce text ţi-a putut evoca întâmplarea relatată de mine. Şi… zic că e interesant. 🙂

  7. Pingback: Articole interesante pe bloguri (2-8 martie) « Stiri Crestine - Fii un crestin informat!

  8. brd zice:

    De-ar dori oamenii sa faca doar o jumatate de pas spre TATAL, ar putea sa vada, ce Fiinta minunata este EL…, dar cei mai multi prefera datinile, superstitiile si o credinta dupa ureche… Fii binecuvantata Adama (si)pt aceasta postare!

  9. Camix zice:

    Eu m-am gândit la credinţa bobului de muştar. Care mută munţii.

  10. sunnymorning zice:

    Speachless…Si sa stii ca asa e,parintii nostrii nu Il cunosc pe Dumnezeu,insa noi putem sa ne rugam pentru ei.Eu fac asta mereu.

  11. Pingback: 12 postări în Top 100 WP (09.03.2009) « România Evanghelică

  12. DanutM zice:

    ADama, am cunoscut o poveste asemanatoare in Mali si ea a dus la convertirea multoir musulmani. Dumnezeu este acelasi, aici si acolo.

  13. cristina zice:

    E trist cind parintii sint mai interesati de ce zice lumea decit de ce e bine pentru copiii lor. E o binecuvintare ca bunica ta s-a intilnit cu Domnul. Nu toti copiii au parte de asa ceva.

  14. A.Dama zice:

    Brd, oamenii nu pot face paşi înspre El dacă nu sunt mişcaţi de credinţă. Credinţa vine în urma auzirii, dar câţi aud? Avem urechi şi nu auzim, avem ochi şi nu vedem. Şi-atunci, sunt despărţiţi frate de frate, mamă de copii ş.a.m.d. Pentru că unii cred, iar ceilalţi nu. Şi pe câtă pace aduce vestea bună, pe-atâta război.

    Mulţumesc pentru binecuvântări! Să îţi fie şi ţie înmulţite!

  15. A.Dama zice:

    Camix, aşa e, căci ceea ce ne e imposibil, e cu putinţă la Tatăl… Mă întreb: oare câţi munţi am văzut mutându-se în mare de când Îl cunosc / Îl cunoaştem? Da, e o metaforă, dar câte experienţe din acestea putem număra pentru noi şi viaţa noastră?

  16. A.Dama zice:

    Sunnymorning, 🙂

    Când citesc ton nom de plume, zâmbesc, indiferent de vreme. 🙂

    Lăudabil că îi aduci mereu pe părinţi înaintea Lui! Aşa e sănătos! E cu totul altceva când se rostesc binecuvântări într-o casă, nu înjurături. Copiii crescuţi sub injurii vor da înapoi tot injurii. Of.

  17. A.Dama zice:

    Dănuţ, aşa e! Dumnezeu e acelaşi, dar şi diavolul nu-şi schimbă năravul, indiferent de geografie. 🙂

    Ştiu că s-au întors şi alţii cu faţa către El în urma acestei întâmplări. Şi mai ştiu că îngerii au cântat în cor pentru fiecare păcătos care a crezut!

  18. A.Dama zice:

    Cristina, e drept că a fost un caz fericit. Părinţii îşi îngroapă şi azi copiii şi nu ştiu unde merg aceştia şi viceversa.

    Violenţa în această lume nu descreşte, ea merge doar către culmi, până Dumnezeu va spune că e de ajuns. Iar religia a fost dintotdeauna un mobil pentru violenţă.

    Dar toate acestea n-ar trebui să ne împiedice pe noi să ne facem partea. Că ştim că dăm socoteală de binele pe care nu l-am făcut…

  19. Tiberiu zice:

    DOMNUL SA VA BINECUVANTEZE!

  20. A.Dama zice:

    Aşa să fie pentru fiecare!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s