Otrava mamei şi gustul inimii Lui

https://adamaica.files.wordpress.com/2009/03/vitas-mama.pdf

Şi copiii pot deveni modele pentru părinţi. Unii copii ajung să guste inima lui Dumnezeu înainte ca părinţii lor să înţeleagă că inima Lui chiar are cel mai bun gust din lume.

Aşa i s-a întâmplat mamei mele. L-a întâlnit pe Acela care i-a schimbat definitiv inima. Şi definiţia vieţii. Şi definiţia morţii. Mami a gustat din inima lui Dumnezeu şi s-a umplut de lumină până dincolo de marea verde a ochilor.

În acelaşi timp, mama ei, bunica, a început să o urască tot mai tare pentru „ruşinea” pe care i-o făcea în sat. Relaţia dintre mamă şi fiică s-a deteriorat dramatic. Bunica repeta întruna:

– Las’ că-ţi scot io prostiile alea din cap! Nu mai ieşi tu din casă! Nu te mai duci tu la nicio întâlnire cu nebunii ăia de se roagă şi spun prostii.

Presiunile au continuat, vorbele rostite la mânie au sporit în gravitate, ajungând până la ameninţarea ultimă:

– Dacă nu încetezi cu biserica ta cu tot, că m-ai făcut deja de râs la toţi, te omor io cu mâna mea. Io te-am făcut, io te omor!

Însă, pentru mami, totul se schimbase atât de neaşteptat! De-acum povestea cu Dumnezeu ca şi cum ai povesti cu cel mai bun prieten.

**

Mami se întorcea din oraş destul de târziu. Cu inima plină de bucurie, după ce cobora din autobuz, mergea glonţ către biserică, chiar dacă nu era program. Ea îngenunchea la intrare şi se ruga lui Dumnezeu. Nimic nu putea schimba iubirea ei pentru El. Nici măcar ţipetele descreierate ale bunicii, nici ameninţările ei, oricât de grave ar fi fost. Mami se ruga pentru bunica. Se ruga să poată gusta şi ea din inima Lui.

***

Într-o zi, când a venit acasă mai devreme, mami a rămas puţin surprinsă de faptul că nu e luată din prima cu reproşuri, întrebări directe, rostite pe un ton ridicat şi ameninţări. De astă dată, atmosfera din casă părea destul de aşezată, bunica o aştepta cu masa pusă, cum nu se mai întâmplase de mult.

Un gând că s-ar fi putut ca Dumnezeu să-i fi ascultat rugăciunile, să-i fi schimbat inima, îi trecu lui mami ca un fulger prin minte. „Poate mama s-a schimbat!”

Un alt gând fulgerător şi deosebit de intens, care nu ştia de unde vine, a fost: „Roagă-te pentru mâncare!”

Asta era de la sine înţeles. De când se afla atât de aproape de inima lui Dumnezeu, niciodată nu s-a mai aşezat la masă fără să ceară binecuvântarea pentru mâncare. „Dacă cei ce au cules grâul au rostit blesteme în timp ce lucrau? Dacă morarul a suduit că nu-i ieşea bine făina? Dacă brutarii au înjurat când au copt pâinea?”

Întotdeauna înainte de masă, rostea rugăciunea pentru cele puse înainte, chiar dacă protestele mamei ei erau nesuferite.

„Roagă-te pentru mâncare!” – îi fulgeră din nou prin gând, ca o voce din adâncurile ţărânei.

Mami se rugă în mod aparte pentru mâncare şi apoi se aşeză la masă. Bunica se învârtea prin bucătărie, fără să bombăne şi fără să ţipe cum făcea de obicei de când fata ei se pocăise şi-i făcuse ruşine în sat. Din când în când, arunca ocheade spre mami, care mânca în linişte ce-i pusese în farfurie.

****

Peste o jumătate de oră, bunica intră în camera mamei şi o găsi aranjând draperia. Aproape fără cuvinte, ieşi din cameră şi îşi văzu în continuare de treburile gospodăreşti, însă într-o agitaţie bizară, care se deducea din ritmul în care scăpa obiecte pe jos, spărgând din neatenţie farfurii sau căni, călcând din greşeală pe coada pisicii, care scheuna amarnic.

În următoarele două ceasuri, bunica intră în camera mamei de mai multe ori, tot căutându-şi scuze.  Într-un târziu, o întrebă:

– Fă, da’ nu ţi-i rău? Hai, întinde-te pe pat!

Mami îşi lăsă acul şi aţa cu care cosea ceva la perdea şi veni să se aşeze lângă bunica. Îi spuse că nu se simte rău, că vrea să termine de cusut şi apoi merge să o ajute şi pe ea dacă are nevoie la ceva, prin casă sau prin grădină.

Bunica plecă din cameră buimăcită. Îi spuse apoi mamei ce avea de făcut pe lângă casă.

*****

În acea zi, dar şi mai apoi, în zilele şi săptămânile următoare, atmosfera din casă se schimbă radical. Ca prin farmec, reproşurile, ţipetele şi ameninţările bunicii dispărură. În locul lor, se instală o tăcere apăsătoare. Bunica vorbea cu mami doar cât era necesar şi mai ales despre treburile gospodăreşti. Însă nu îi mai reproşa dacă venea seara puţin mai târziu decât ar fi trebuit – cum ştia ea că ajunge cursa de la oraş. Bunica ştia că mami merge să se roage, însă începu să treacă sub tăcere acest aspect.

******

După multă vreme, când bunica a ajuns şi ea să cunoască gustul inimii Lui, i-a mărturisit mamei că în acea zi îşi pusese în aplicare planul de a pune capăt ruşinii pe care fata ei i-o făcuse în sat.

O aşteptase acasă cu mâncarea caldă pe masă, fiindcă în farfurie îi pusese otravă.

*******

Dar pentru aceia care au gustat din inima Lui, există promisiunea: Dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma.

Promisiunea aceasta s-a adeverit atunci pentru mami, iar în ochii bunicii, această minune a fost suficientă să o îngenuncheze, să o facă să-şi dorească şi ea bucuria şi lumina pe care le vedea pe chipul fetei ei, să îşi ceară iertare şi de la odraslă şi, mai ales, de la Dumnezeul împotriva Căruia se ridicase cu toată puterea ei.

Pentru mamă şi fiică, gustul inimii Lui era de-acum acelaşi. Desăvârşit.