De (pe) trecere


Ana se uita pe fereastră, dar nu se gândea la priveliştea stratificată de dinaintea ochilor ei. Şi de-ar fi fost dealurile de ciocolată, ori cine ştie ce forme ciudate de crop circles, ba chiar muntele vrăjit să fi fost, ea se uita în gol, iar gândurile de-a valma jucau rugby în mintea ei. Grămadă, grămadă.

De fapt, era acolo un parc cu multă verdeaţă, încă neamenajat. Urmau să se instaleze în el băncile. În spate, spre stânga, se profila masiv la orizont clopotniţa unei biserici şi, dincolo de ea, furnicarul de magazine, oameni, tramvaie şi maşini. 

Auzi un zgomot infernal, chiar în peretele alăturat. Se mută, rând pe rând, în câteva încăperi, îndepărtându-se labirintic de cea în care zgomotul fusese atât de intens. Nu reuşi să facă abstracţie de el.

Hotărî să coboare şi să pornească pe străzi pentru a-şi pune gândurile în ordine. Da, mai făcuse exerciţiul şi îi reuşise de minune. Strada, cu toate provocările ei auditive şi vizuale, putea fi un bun refugiu. N-aveai nevoie de nicio manta care să te facă invizibil. Acolo, în mulţime, puteai foarte simplu să fii singur.

O bucurie timidă se agăţase de pletele ei negre, fluturând în vânt. Ana fredona ca pentru sine cântece ştiute pe de rost. Nu-şi făcea griji că o auzea cineva. Şi cântecul se continua cu ruga şi reîncepea mereu nou.

Pe partea aceea a drumului şerpuiau liniile de tramvai. Nici uruitul roţilor metalice pe şine nu reuşi să-i distragă atenţia, nici oamenii care se mai înghionteau la urcarea în tramvai. Ana îngăima cântec după cântec.

Acum se afla într-o intersecţie mare, unde vatmanii schimbau macazul. Era periculos de trecut pe cealaltă parte a străzii. Dintr-o dată, nu mai văzu nimic. Se afla ca-ntr-un loc fără culoare, fără să distingă forme de obiecte sau de persoane. Nu erau copaci, nici altă vegetaţie, cer sau pământ, lacuri sau mări, absolut nimic. Un spaţiu interior în plină viermuială urbană.

fire-circle1Brusc şi foarte scurt, îşi dădu seama că trecu printr-un paravan, unul uriaş, ca o folie mată, fără culoare. Fusese crăpat special ca să poată trece prin el.

O fracţiune de secundă îl privi cu o imensă curiozitate, însă nu reuşi să se-apropie cu privirea prea mult, fiindcă paravanul luă foc, pornind chiar de la crăpătura aceea. 

Deschise ochii – deşi nu-i închisese defel – şi zări maşina care frânase cu botul intrat deja pe trecerea de pietoni, chiar lângă picioarele ei.

Nu ştia cum trecuse prin intersecţie, nici cât timp adăstase în locul acela fără culoare, nici cum reuşi să se strecoare prin deschizătura paravanului care era în flăcări de-acum. 

O lumină elizeică i se odihnea pe faţă, iar buzele ei se mişcau întruna fără să se poată distinge măcar un cuvânt sau sunet din cele rostite direct cu inima.

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De probă. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la De (pe) trecere

  1. coralia zice:

    M-a emotionat textul. Nu stiu nimic din arheologia textului, dar asociindu-l cu data imi dau seama ca iese din limitele fictiunii literare si se intalneste cu o nazuinta personala. Privit prin prisma datei, textul scapa oricarei exegeze devenind emotie pura.

    Cu un gand special pentru tine,
    Coralia

  2. un pic zice:

    Stau în faţa tabloului. Rămân impresionat de detalii, culori, umbre…
    Prictorul a transmis ceva:
    E vorba de moartea Anei (o fată creştină)?

  3. Alex zice:

    Un text minunat care te face să doreşti, să ceri continuarea! Ca să înţelegi şi mai mult. Deci? Aşteptăm… 🙂

  4. A.Dama zice:

    Coralia, fii binevenită în lumea adam(a)ică! 🙂 Ai dreptate, e greu de făcut aici disecţie pe text. Importantă e umbrirea Purităţii.

    Şi mă mai gândesc la ceva: „nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de Cel rău. Ei nu sunt din lume…”

  5. A.Dama zice:

    Un pic-ule, şi dacă nu e vorba de ACEA Ana, e tot de un fel de moarte. Atunci când se întâmplă revelaţia, toate definiţiile care până în acel moment erau valabile se schimbă. Un soi de moarte-i când (ţi) se dau definiţii noi! 🙂

  6. A.Dama zice:

    Alex, textul e ratat. Nu există nicio continuare. Dacă nu accepţi ratarea lui, nu se întâmplă revelaţia. Ana, în ciuda zgomotului, viermuielii, mulţimii – ca prezenţă demonică -, trăieşte revelaţia. Ea se (pe) trece prin paravan, cunoaşte lumina şi cuvintele ei ajung de-acum la Dumnezeu direct din inimă, fără să mai treacă prin minte.

  7. un pic zice:

    🙂
    În caz că ar fi fost vorba de moarte, Ana va cânta numai după ce Isus va reveni şi cei credincioşi vor fi înviaţi.

    („cei morţi nu ştiu nimic” – Eclesiastul 9:5
    „Nu morţii laudă pe Domnul” – Psalmul 115:17)

    Dacă e „un fel de moarte”… O fi moartea „Eu”-ului?

    „Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.” (Galateni 2:20)
    🙂

  8. un pic zice:

    Am recitit! Nu a murit Ana! 😀
    Era doar cufundată în gânduri… maşina s-a oprit fără să o lovească. Dar Ana a făcut o descoperire! 🙂

    Ce a descoperit Ana?

  9. A.Dama zice:

    Vezi tu, unPic-ule, prin aproximări progresive se ajunge la miez. 🙂 E bun versetul acela din Galateni. Se potriveşte cu moartea necesară. 🙂

  10. Rodica Botan zice:

    Sint crize in viata noastra carora aproape ca trebuie sa le fim recunoscatoare dupa ce au trecut.

    Ele ne deschid mintea, si ochii si inima la o dimensiune diferita, noua a vietii. Si viata continua…dar parametrii ei se schimba! Si ceea ce aproape ti-a luat viata, iti da intelepciunea sa continui sa traiesti…

  11. A.Dama zice:

    Am zâmbit, Rodica, gândindu-mă că pomenim criza şi în contexte personale, nu doar economice şi generale! 🙂 Da, aşa e, învăţăm mereu din astfel de experienţe-limită.

  12. Pingback: lupta lui annemarie cu îngerul | lumea adam(a)ică

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.