Despre Anti Valentine’s Day am scris anul trecut. Acum am făcut doar un exerciţiu de comparaţie lirică. Aşa, într-o doară, ca un zâmbet de sfârşit de săptămână.
Am ascultat două cântece de dragoste din 1994. Unul francez, de pe albumul Samedi soir sur la Terre al lui Francis Cabrel şi unul american, de pe albumul II al formaţiei Boys II Men.
Cântecul „Je t’aimais, je t’aime et je t’aimerai” al lui Francis Cabrel n-a făcut atâta vâlvă, însă piesa „I’ll Make Love to You” a formaţiei americane a stat 14 săptămâni în top, pe locul 1.
Am urmărit puţin cum sună cuvintele de la cele două melodii, chiar dacă textul nu e totul într-o piesă. Şi am constatat că e imensă distanţa între versurile cântecului în franceză şi ale celui în engleză.
Totuşi, francezii-s mai romantici!… În versuri măcar. 😀
Faţă de romantismul primului cântec, al doilea vine cu un pragmatism aproape şocant.
Cum se vorbea în poezia lui Eminescu de diferenţa între iubirea pură dintre Luceafăr şi fata de împărat şi amorul dintre Cătălina şi paj, aproape aşa e distanţa dintre versurile cântecului lui Cabrel şi ale celui interpretat de Boys II Men.
Iată aici versurile:
Francis Cabrel – Je t’aimais, je t’aime et je t’aimerai
şi
Boys II Men – I’ll Make Love to You.
Pe când îndrăgostitul francez conjugă verbul a iubi la toate timpurile pentru a-i transmite iubitei ceea ce simte: te-am iubit, te iubesc şi te voi iubi, spunându-i că ea e o primăvară în calea lui, un diamant căzut dintr-o cutie de bijuterii, că orice ar face, dragostea se află oriunde îşi aţinteşte ea privirea, pe când îi promite că va colinda lumea întreagă şi îi va atârna portretul pe tavanul tuturor palatelor din lume, că cerul, care nu prea se apropie de nimeni a fost totuşi prins în mrejele ei, îndrăgostitul american îi spune iubitei să îşi închidă ochii, să toarne vinul şi să aprindă focul (oare nu putea face el operaţiile astea?), să-şi spună dorinţele că i le va îndeplini întocmai, îi spune să-şi scoată hainele, cum şi le va scoate la rândul lui şi că şi-a făcut planuri să o iubească toată noaptea şi îi va îndeplini orice dorinţă. Uf! Ce sec! Direct. Fără poezie… Aproape manelist, isn’t it?
*
*
*
lumea adam(a)ică 
Ai mare dreptate, A.Dama. Şi nu doar in ceea ce priveşte cântecele, dar şi la filme pot spune acelaşi lucru. Am revăzut în ultima vreme mai multe filme franţuzeşti vechi şi mi-au plăcut foarte mult şi mi s-au părut…”altceva” decât cele americane, de care aproape că ne-am intoxicat în ultimii ani. Chiar mi-ar plăcea să fie un canal numai cu filme şi muzică europene. Au un alt „parfum” şi îţi lasă mult loc de gândit în timp ce vizionezi sau asculţi, dar şi pe urmă.
Uite, acum am să ascult melodia atât de frumoasă şi celebră a lui Joe Dassin „Et si Tu n’existais pas”. Cui ar putea să nu-i placă aşa minunăţie?
Mi-am amintit că am văzut nu demult un film rusesc. L-am savurat pur şi simplu. Era o poveste simplă, banală, dar era viaţă adevărată, nu super-mega-eroi. Plus că îmi era dor să repet în gând cuvinte şi expresii pe care nu le-am mai auzit de când le învăţam la şcoală. Uite ce spun şi eu pe-aici! 🙂
E demenţial de amuzant textul americanilor! Şi sincer, de altfel. 😀
Cifre arabe:
1) Din câte bag seama, inteligența ta este net superioară celorlalți bloggeri cunoscuți de mine;
2) Mă miră, sincer, modestia ta uriașă – te manifești ca ultimul dintre umili;
3) Nu am nevoie de răspuns, convingerea mea este cea mai în măsură să tranșeze o eventuală dispută – totuși, să nu uiți niciodată, omul nu este nimic pe lângă Dumnezeu, iar dovada spuselor mele ești și tu…
Deci, fiindcă îndestul de des se zice deci, deci: nu am ce a spune, decât să recunosc că acolo unde Domnul binecuvântă, degeaba latră alții!
Alex, eu sunt mai înţelegătoare. Am luat şi de la americani, şi din filme, şi din muzică, „bunătăţi”. Cele două piese alese aici nu sunt grozave ca muzică, eu am comentat doar versurile. Şi prima intenţie a fost să iau o piesă de dragoste românească mai veche şi una mai nouă, sa facem comparaţia între versuri. Poate am fi ajuns cam la aceeaşi concluzie, că distanţa e imensă.
Totuşi, am ascultat şi piese în care nu prea exista cuvinte în afară de „up” şi „down”. Păi, aşa mă pot face şi eu cântăreaţă, că nu-i greu să cânt 2 cuvinte, mai ales dacă instrumentaţia e de aşa natură, să dărâme blocurile care şi aşa nu prea sunt asigurate contra cutremurelor.
În fine, cât despre „Et si tu n’existais pas”, trebuie să îl traduc la un moment dat, fiindcă l-am văzut de nu ştiu câte ori până acum la subiectele de căutare…
Schwarzmann Skinki, uite, dom’le, lume nouă! 🙂
Hai măi, că nu-i putem scuza pe ăştia pe motiv de „sinceritate”! 😛
Dacă şi-ar pune puţin nervul la contribuţie comitetul vreunei mişcări feministe, ar organiza protest public împotriva acestor versuri. Uite ce absurd sună să închidă ochii şi să-şi spună o dorinţă tipa, după care să toarne vinul şi să aprindă focul. Oare cum? Cu ochii închişi? Dar asta nu-i treabă de bărbat să aprindă focul? Şi săraca de ea, tot singură să se dezbrace, da’ el pe ce post e acolo? Băgător de seamă? Trăgător cu ochiul?
…
Dancos,
Tot cifre…
un) Inteligenţa nu va salva lumea, dar Frumuseţea poate… 🙂
deux) Sunt alţii care au şi ce arăta, şi ce da mult mai mult. Eu doar fac greşeala să spun ce-mi trece prin minte şi inimă. 😀
trois) E drept că omul este nimic, dar, paradoxal, El a hotărât să locuiască în fiecare Chipul şi Asemănarea Lui. Asta înseamnă îndreptăţire, dar nu prostească, egoistă, şi nu comparativă: uite ce bine ştiu eu pe lângă celălalt. Dacă ne îndreptăţim singuri, suntem pleavă în vânt. Dacă ne îndreptăţeşte El, suntem fii de Dumnezeu, ceea ce e MARE lucru!
quatre) Mulţumesc! 🙂
Aprecierile pe care le-ai făcut asupra versurilor merg foarte bine asupra versurilor. Însă fără generalizările care au urmat. Pentru că nu sunt reprezentative (şi nici nu ar putea fi o singură piesă) pentru limbile în care sunt compuse şi cântate. La ele, am putea adăuga multe altele care sunt opusul celor alese, însă noi ştim aceste lucruri, ne-ar contrazice istoria muzicii 😛
Şi până una-alta, las o delectare (pentru mine) şi ca versuri, şi ca muzică:
Sigur, Camix! La versuri m-am referit! Iar „îndrăgostitul francez”, respectiv cel „american”, se referă exact la cei care rostesc textul respectiv, nu la întreaga naţie. Generalizarea poate reieşi din titlul articolului, eventual. Dar pe aceea mi-o asum… Mai ales că excepţiile întăresc regula. 🙂
Mulţumesc pentru videoclip! E mai bun pentru versuri, şi pentru muzică, dar tot sunt foarte repetitive versurile.
Nu exista Valentine’s Day.
mda,ce ma supara pe mine este obiceiul asta al nostru de a comercializa sarbatorile sau sentimentele..de ce e nevoie de o zi anume in care sa ne celebram dragostea,cand ar trebui sa facem asta zilnic?
Pt mine cand iubesc,fiecare zi este un St Valentine’s day…
Bine punctat,A!:)
Alexander, afirmaţia ta (sau negaţia mai degrabă= poate fi luată metaforic. Aşa cum scria Sorescu: „Eminescu n-a existat”.
Sunt milioane de oameni care sărbătoresc „Valentine’s Day”, însă trebuie să vedem aspectul convenţional al sărbătorii. În fond, şi Crăciunul îşi are aspectul său convenţional, fiindcă a fost stabilită o anumită dată pentru celebrarea lui.
Dincolo de acest aspect convenţional, uite că sunt proteste şi împotriva unei sărbători, şi a alteia…
Sunnymorning, aşa este, ar trebui zi de zi să celebrăm dragostea. Şi mai ales Dragostea care Şi-a întins braţele şi a îmbrăţişat întreaga omenire până Şi-a dat suflarea.
Eu am scris împotriva acestor sărbători importate: Halloween şi Valentine’s Day, însă e limpede că ele vor fi în continuare mediatizate, iar protestele mărunte nu vor opri mersul lucrurilor. Important e să adoptăm o atitudine!
ADama, ma bucur ca ai revenit si esti in verva.
Si mie imi plac francezii (si, imi pare rau sa spun, nu prea-mi plac americanii, desi am cunoscut oameni remarcabili intre ei).
Despre romantism, in comparatie, cred ca nici nu incape discutie. Pragmatismul ucide romantismul.
wow…a.dama…eu sint cetateana americana…de multa vreme. Am ramas …”impresionata” citind ultimul comentariu de pe blogul tau. Poate americanii trebuiau sa-i lase pe francezi sa vorbeasca germana …atunci comentariul ar fi sunat altfel…
Ce sa zic…”Vive la liberte”…sau cam asa ceva…
DănuţM, am o colegă care predă engleza, însă ascultă foarte multă muzică franţuzească, pentru că s-a îndrăgostit de versurile „pline”. 🙂 Dar mă aşteptam la proteste din partea celor de peste ocean şi… n-au întârziat să apară. 😀
Rodica dragă, ţie nu ţi se aplică formula din titlul articolului. Tu ai luat de-aici gena romantismului, de pe continentul ăsta bătrân, mai bătrân ca… aşa că, faptul că în actul de identitate scrie „American citizen” nu e revelator în privinţa ta. 🙂
Nu este vorba de romantism, ma cherie…ca aia nu m-a deranjat. Absolut nimic din ce-ai scris tu…
Dar remarca directa la adresa americanilor m-a dus cu mintea la „dragostea de frati si iubirea de oameni”…chiar si cei…americani.
Da, am înţeles, Rodica! E incorectă orice generalizare până la urmă, fiindcă întotdeauna există excepţii. Toată Europa e foarte împotriva românilor, care fură şi cerşesc peste tot, dar în acelaşi timp, există mulţi români care se află în posturi importante, atât în cercetare, cât şi în afaceri… Despre aceia de ce să vorbească? Nu iese scandalul. Şi atunci punem pe tapet tot ce-i rău şi generalizăm… E cât se poate de comună reacţia…
Corect… mi-am adus aminte de Mizerabilii… nu-i asa ca bunatatea unui om cind intilneste foamea altui om, ii poate schimba viata? Tot asa cum rautatea unui om in combinatie cu foamea lui il poate zdrobi.
Dar acum vezi… unii l-au pus pe flamind in inchisoare pentru o piine. Altii cu bunatate i-au redat viata aceluiasi flamind pentru o gresala si mai mare care nu avea scuze…
Intrebarea mea este… cu ce anume au gresit americanii fata de… cei care nu-i plac. Biblia spune sa urim pacatele si sa iubim pe pacatos…
Si nu cer iubire pentru poporul american… dar pe mine m-au primit cind nu aveam nici o cetatenie…si pe mii si mii de romani, si tigani, si vietnamezi, si musulmani si de toate natiile si culorile… politica este politica… vedeti si voi ca presedintii si oamenii de conducere nu prea pot sa va reprezinte… atunci ce au facut americanii Europei sa fie atit de invrajbita impotriva lor?
Ca uite… daca s-ar stinge turismul in Paris, trei sferturi ar fi fara lucru. Stii cine sustine in mare turismul acolo? Uritii de americani…
Eram pe strazile Parisului cu citiva ani in urma… nici ca romani nu eram vazuti de bine, si nici ca americani… In America n-am problema ca sint romanca… astia ma apreciaza pe ce stiu si pe ce pot. Pot sa am exact cit au ei sau mai mult… nu-i intereseaza. Mai degraba romanii s-ar trage unul pe altul in jos. Atunci cum sa nu ma „impresioneze” cite o remarca atit de dragalasa? Credeti voi ca cineva stie ce traiti voi , dar fara sa traiasca o vreme cu voi?…
As putea sa continui… dar la ce? In ziua de astazi nimeni nu vrea sa stie adevarul…la ce bun?
Nu putem să gustăm romantismul francez fără să scăpăm de agresivitatea americană?
🙂
Aline…ce surpriza placuta!!!
Uite tocmai ma dadui jos de pe tank…tu cu ce te mai ocupi?
Pentru fieșce bostan descoperit a nu fi… bostan! 🙂
Bostanule, bostanule ai grijă că ai ieșit din tranșee!
Am iesit din Romania pe vremea lui Ceausescu (1980). Bostanul asta a avut curajul la 24 de ani sa-si puna buletinul intr-un plic si sa explice ce nu-i place in tara aia si sa trimita plicul lui Ceausescu…
Puteam sa sfirsesc in ceva… ce semana a transee…
Muzica ruseasca imi place…imi aduce aminte de corul de rusa de la liceu…si altele sint belelele rusilor, nu muzica.
Mai oameni buni, crestini, frati…noi emigrantii din America ne iubim tara, desi am plecat de acolo unii dintre noi de foarte multi ani.
Nu inteleg repulsia voastra pentru America si pentru romanii de aici. Majoritatea trimit lunar pachete si bani acolo. In Biesricile noastre ne rugam pentru tara noastra…pentru oameni necajiti…sponsorizam evanghelisti si copii la Caminul Felix, si mai tot omul e implicat in ceva…
Ce-ti fi asa de rai… si ce va dati asa atotstiutori, cind stiti si voi ca ce spun ziarele si politicienii este asa de departe de realitate? Credeti ca numai la voi este asa?
Dumnezeu sa ne dea minte tuturora. Este absolut trist… noi romanii sintem chiar un neam de traista …
Semnat… un bostan
Rodica, părerile sunt împărţite, şi nici nu are cum să fie altfel. Faţă de americani, europenii au prejudecăţi care ţin mai ales de cultură. Sigur că nu pot da exemple din punctul de vedere al altora, însă, uite cu ce m-am confruntat eu: au fost o sumedenie de echipe de americani în ţară, iar cu 90% dintre ei nu puteai discuta nimic mai mult în afară de vocabularul de bază: e cald, e frig, mâncarea e gustoasă, peisajul e frumos. Au fost şi echipe mixte, în care erau englezi, danezi, francezi, belgieni, americani şi coreeni, dar în acestea, europenii aveau şi subiecte absolut interesante. Însă e foarte posibil ca acelaşi lucru să se întâmple şi când merg români la grămadă în altă parte, adică să nu poată discuta mai mult decât maşini, fotbal, ascultând manele. Şi am cunoscut şi francezi de la ţară, ţărani adică, dar buni în meseriile lor, şi era absolut senzaţional să-i asculţi cu toate detaliile pe care ţi le dădeau despre un lucru sau altul, chiar dacă nu puteau să lege două cuvinte despre Hugo, poetul lor naţional.
Încă o dată: prejudecata europenilor faţă de americani e din cauza culturii (sau a lipsei de cultură), ceea ce nu înseamnă că toţi americanii sunt la fel, însă n-ar avea rost să ne certăm pe acest subiect, că nu am ajunge la nicio concluzie. Fiecare vorbeşte din punctul lui de vedere şi din punctul de vedere al oamenilor pe care i-a întâlnit. E limpede că americanii sunt mai toleranţi cu diferite popoare, faţă de europeni, pentru că aşa s-a înmulţit populaţia acolo, dintr-un amestec insolit de naţii. Însă intoleranţa de care te loveşti aici, pe continent, are cauze concrete, are îşi are „mesagerii” ei. Din păcate!
Mi se pare normal să preţuieşti un sistem în care te-ai integrat, care ţi-a oferit o şansă de realizare şi în care lucrurile au funcţionat bine, existând apreciere pentru reuşitele tale. Da, americanii sunt mai învăţaţi cu patriotismul decât sunt românii. Păi, după experienţa comunistă, în care a fost supralicitată ideea de patriotism, rămânând fără substanţă, nici nu ştiu cum ar mai putea românii deveni patrioţi. Mai ales că şansele aici sunt… mai bine nu deschid discuţia, că nici asta nu ar avea vreo finalitate.
Dar îţi mai spun ceva. Sigur că nu spun de la faţa locului, ci aşa, simpatetic. Chiar dacă în actul de identitate al cuiva scrie „cetăţean american”, dacă acea persoană a trăit ani buni în altă parte, dacă s-a format în altă parte, nu mai are cum fi 100% ceea ce ar fi fost cu o experienţă exclusivă pe continentul american. Da, există o implicare conştientă, există un sistem de comparaţii care funcţionează, există o serie de factori care ne influenţează într-un fel sau altul, dar adunate toate laolaltă dau o sumă care ne individualizează, aşa încât generalizările rămân cu cântec şi mereu vor fi necesare amendamentele.
De exemplu, e foarte adevărat că românii de-acolo au strâns cât au putut şi au trimis aici să se înalţe biserici una după alta mai ales după decembrie ’89. Ar fi cu totul nedrept să nu se pomenească de aceste sacrificii. Sunt mulţi care cu bune intenţii au trimis, au jertfit. Şi sunt şi alţii care au trimis doar să se fălească. Asta nu e treaba noastră să judecăm, ci mai bine să ne vedem fiecare de ceea ce putem face pentru a fi El mândru de noi când vom sta faţă în faţă.
Aline, eu te ştiu rezistent! Ai făcut tu faţă la agresivităţi şi mai, şi mai! 🙂
Dancos, ei, ei! Ce ne facem? Până n-am văzut răspunsul Rodicăi, nu mi-a trecut prin cap că al tău mesaj îi e destinat. Eu ascultasem melodia aceea şi… în ciuda scenariilor războinice, am păstrat un zâmbet în colţul pleoapei. Dar n-am reuşit să identific destinatarul apelativului „bostan”. Totuşi, oare El ar fi mândru de noi, să ne scoatem ochii, limba unii la alţii, în loc să ne îngăduim, cum ne-nvaţă apostolul?
Rodica, şi alţii au încercat să plece de-aici… Şi n-au reuşit nici pe căi legale, nici pe căi ilegale. Că aşa a fost! În orice caz, m-am mirat unde s-a ajuns cu discuţia, de la un articol care era… cuminte de felul lui! 🙂
a.dama… daca te duci un pic in sus pe poveste… vei vedea unde si de ce a inceput discutia. Eu n-am zis nimic despre francezi… altii au strimbat din nas despre americani… si a fost stropul ala care da peste… ca peste tot cam tot antipatia asta se revarsa.
Acuma, cu sau fara educatie, dolarii americani au fost buni, si cladirile s-au inaltat, precum si tu spui… si pastorii au fost platiti ca sa mearga in cele mai intunecate colturi ale Romaniei sa duca Evanghelia.Pot vorbi de asta, ca nu e fapta mea, ci fapta a multi frati de ai vostri care va iubesc din toata inima.
Voi stiti ca sint grupuri de frati aici care inca n-au biserica lor, dar au considerat mai important sa evanghelizeze Romania? Nu… sigur ca nu stiti…
Si voi vorbiti de cultura lor… Chiar asta-i tot ce-l intereseaza pe credinciosul din Romania?
Educatia este un lucru continuu si uneori vag… daca nu ai cultura care trebuie…
Nu uitati ca pescarii ce au stat in preajma Domnului Isus doar trei ani au scris lucruri pe care noi inca le buchisim… sau mai bine zis voi… ca noi sintem mai inculti…
Ma intreb acuma daca dragostea celor ce au facut ceva pentru tara lor nu poate sa fie suficienta… sau daca trebuie alesi doar cei cu un IQ mai mare de 150 ca sa poata purta discutii de inalta tinuta despre arta si muzica si literatura cu fratii lor romani?
Unii dintre voi ati fost la munca in alte tari… si stiti cum se cistiga banii. Lasind mindria celor care au facut ceva din mindrie, va rog sa credeti ca cei care au facut ceva pentru credinciosii din Romania nu s-au prezentat nimanui sa-i cunoasca si nu s-au batut in piept… dar se uita cu durere si citesc ce scrieti si cum vorbiti despre ei. Unii sint oameni batrini de acuma,, care traiesc inca cu imaginile satului de unde au plecat si a Romaniei pe care au cunoscut-o cindva. In numele lor m-am gasit eu… mare bostan sa vorbesc.
Au fost doctori care au spalat pe jos si au curatat statiile sanitare si profesori care au aspirat noaptea cladiri si parcari… si din ce le-a dat Dumnezeu au trimis… mereu si mai trimit. Asta se numeste sacrificiu.
Ca sa fim trupul Lui Christos, ar trebui sa avem armonie intre noi…sau dupa teoria romaneasca la moda astazi, creierul si ochiul ar trebui sa faca haz de degetul ala mic care umbla pe jos si de calciiele care au bataturi?
Traista…una mare!!!
A.Dama, imi pare rau de intorsatura pe care au luat-o lucrurile, dar vreau sa te asigur ca nu ai nicio vina. O gazda mai atenta si mai prevenitoare ca tine mai rar am vazut prin blogosfera. Ca om de litere, ca iubitoare de cultura (franceza, dar nu numai), tu ne-ai incantat de multe ori cu lucrurile frumoase pe care ni le-ai impartasit. Sunt convinsa ca a fost doar o neintelegere la mijloc (un „malentendu”, n’est-ce pas?):) Tu continua sa scrii cu aceeasi delicatete care te caracterizeaza, iar noi ne vom bucura intotdeauna sa te vizitam! Cu drag, Debora
Rodica, cred că mergem pe un teren minat. Bombele sunt chiar la îndemână sau la „îndepicior”. Eu zic aşa: dacă cineva are duhul lui Dumnezeu, acela nu poate fi prost, şi dacă n-a auzit în viaţa lui de Michelangelo, Goethe, Ceauşescu, Madonna sau Obama.
Draga A.Dama,
Daca modul meu direct de exprimare suna nedelicat pentru doamnele si domnisoarele – de ambe sexe 🙂 care te viziteaza, te rog sa-mi spui si ma fac pe data mai sfios. Ori tac milc, si doar ascult.
Dar, cu atita proamericanism desantat in cercurile evanghelice romanesti, sint nevoia, din principiu, sa trec in opozitie si sa-i critic pe americani, pentru putin echilibru (sau echitate, daca vrei). Si, in definitiv, prefer sa-i apar pe cei slabi. Cei (mai) tari nu au nevoie de aparare. De fapt, noi suntem cei care trebuie sa ne aparam de ei. Caci, vorba unuia dintre ei (citat autentic, dintr-un mare autor evanghelic american – rostit la Cluj in fata unui amic, in anii ’90), ‘we are green, and we are many, and we are going to eat you up’.
Dincolo de toate acestea, fiecare dintre noi, si sper ca si eu, ‘ultimul pe lista, cu voia dumneavoastra’, avem dreptul la propriile noastre simpatii si antipatii.
Sunt de acord insa cu tine ca generalizarile sunt intotdeauna vinovate. Tocmai de aceea am adaugat ca am, totusi, multi prieteni americani pe care ii pretuiesc. Se pare insa ca iritarea iscata de indrazneala mea neobrazata de nu manifesta in cor simpatia mea pentru „marele popor american”, i-a facut pe unii sa nu vada a doua parte a comentariului meu. In definitiv, nimeni nu este mai orb decit cel care nu vrea sa vada.
Ah, iata, am uitat sa spun, il simpatizez pe Obama, dar ma tem ca asta „nu se pune”. Dupa unii, pentru el pot sa-mi iau dispensa de crestinism si sa-l urasc… putin. In scop profilactic 🙂
Dragă Debora, mulţumesc! 🙂 Da, se întâmplă neînţelegeri, însă… Îţi spun eu aşa: lumea adam(a)ică e plictisitoare şi previzibilă, cum se exprima un blogger cândva, pentru că se fereşte de scandaluri. Şi unde nu e scandal, nu se trăieşte intens. Oricine caută adrenalina, emoţiile puternice, trăirea la cote maxime. Deci am ratat şi trenul popularităţii. Nu-i nimic. Doar înaintea Lui trebuie să dau socoteală cu adevărat de ce-am strigat şi de ce n-am strigat de pe acoperişul… reţelei / blogului!
Cu zâmbet de zăpadă plin,
A.Dama
A.Dama, ce frumos ai scris: „cu zâmbet de zăpadă plin”! Mi-am amintit cum ne jucam în copilărie şi ne bucuram de nămeţii impresionanţi. Făceam tuneluri şi adoram să ne aruncăm în zăpadă, până ce deveneam cu totul nişte omuleţi de zăpadă. Ajungeam acasă sloi de gheaţă, cu genele „înţurţurate” şi „zâmbet de zăpadă plin”. 🙂
Dănuţ, mai bine să fim cine suntem şi în comentarii, nu să ne fofilăm pentru a salva aparenţele. Care aparenţe? Oricum, suntem forţaţi la exerciţii de adaptare – şi la zgomote diverse, şi la rău de mare ori de înălţime, şi la diferenţele de temperatură, aşa că… adaptările stilistice şi de tonalitate vin şi ele cu toate celelalte la rând. Iar preferinţe tot vom avea, că şi Isus i-a iubit pe unii ucenici mai mult ca pe alţii.
Atitudinea mea pro versuri franceze era nevinovată. Un zâmbet de week-end, chiar aşa ziceam de la bun început. Dar n-am bănuit ce întorsătură vor lua lucrurile.
Iar în ce-i priveşte pe oamenii verzi… vedem noi că încetul cu încetul se înverzeşte tot, de oriunde ar proveni, nu-i aşa? Avem sărbători importate peste noapte, avem militanţi pentru de toate, avem creşteri importante în cadrul altor religii, de care înainte de ’89 abia dacă auziserăm.
Eu sunt moderată cu criticile, pentru că nu am suficiente informaţii, şi atunci mă abţin, însă de Obama, de exemplu, nu sunt fascinată. Sunt doar curioasă cum se va descurca în continuare.
Alex, am zâmbit, desigur, citindu-ţi amintirile înzăpezite! Pe-atunci, zăpada nu era rece, şi dacă mâinile erau roşii de la bulgăreală, le simţeam tot calde… 🙂
Domnule Manastireanu, am citit si partea a doua unde spuneati ca simpatizati totusi pe unii americani.
Intuisem insa care va sint simpatiile si in cel de-al doilea comment, ati rostit si un nume care mi-a adeverit ca intuitia mea nu m-a mintit. Acel nume este Obama.
De aceea am continuat… ca stiam ca fraza ce o spuseserati era doar jumatate. V-am dat insa sansa sa o spuneti pe toata.
Fiind in America de multa vreme, m-am adaptat si eu mediului… asa ca ma iertati daca gindirea mea e simpla. Ma gindeam ca in Biblie se spune ca pe oameni ii cunosti dupa fapte precum cunosti pomii dupa fructe.
Acuma sa fiu sincera… Am stiut ca discutia va escala si eventual vom spune lucrurilor pe nume. Si il rog pe Dumnezeu sa imi dea intelepciune sa imi expun gindurile.
Sint un om simplu… si n-as fi avut sau n-as avea nici o valoare daca Domnul Isus n-ar fi murit pentru mine. Si spun asta nu ca suna frumos, ci pentru ca asta este adevarul.
N-am scoala, n-am educatie, dar ce am este curajul de a ma pune in situatii dificile… care se pot lasa cu o papara buna de oua clocite in capul meu… dar e ok, daca am sa reusesc in final sa va dau o imagine despre romanul de rind, credinciosul de rind care a emigrat in tara asta si care este viata lui la ora asta si ce inseamna pentru el alegerea ca presedinte a lui Obama.
Noi in America sintem intr-un razboi spiritual. Diavolul a dat mereu tircoale, dar acum este in plina viteza si vrea sa darime, sa inghita, sa rada de pe fata pamintului tot ce este bun, tot ce este drept, tot ce este sfint.
Copiii nostri si nepotii nostri merg la scoli unde liberalii ii invata de-ale lor si parintii isi pierd drepturile de parinti in fata unui guvern liberal care vrea sa le fure copiii, viitorul …si poate asta va aduce aminte de indoctrinarea comunista?
Nimic nu se intimpla fara voia Lui Dumnezeu, asta stim si noi aici si voi acolo.
Dar nu ni s-a spus nicaieri sa stam cu miinile in sin. Noi astia de aici cind am stiut ca voi in Romania treceti prin greutati ne-am rugat, am trimis ajutoare…
Asta este ce dorim si noi de la voi; sa va rugati si sa ne ajutati. Noi n-avem nevoie de ajutoare materiale… dar pozitia voastra, cel putin a unora care va alaturati ca idee unui om care n-are respect de viata creata de Dumnezeu, de copiii care inca nu s-au nascut, un om care n-are respect pentru casatorie ca fiind unirea dintre un barbat si o femeie, si as putea adauga multe alte lucruri care sint impotriva oricarei gindiri crestine… stind alaturi de o asemenea ideologie si un asemenea om, nu poate sa inspire si sa ajute credinciosii din nici o tara si nu o sa ne ajute nici pe noi.
Domnule Manastureanu, dumneavoastra aveti influenta asupra gindirii unor oameni. Gindesc eu ca este o raspundere nemaipomenit de mare.
Ideile gresite se transforma in fapte gresite…
Imi este greu sa cred ca exista credinciosi in Romania care nu vad si nu simt cu majoritatea credinciosilor din tara asta… sau din orice alta tara… mai ales ca aveti ca romani experienta a fi tratati ca ciumati cind vizitati alte tari. Asa este si cu americanii… si ce anume v-au facut atit de rau incit sa hraniti un asemenea pregidism? Ca uite, tocmai ceea ce sintem noi invinuiti a fi, pregidisti pentru ca nu il agream pe Obama, demonstrati dumneavoastra atunci cind ii dispretuiti pe americani. Sau „noi vrem egalitate”, dar numai pentru un grup de oameni?
N-am sa continui, pentru ca intentia mea a fost mai degraba sa mestec in paharul meu si sa las ca si dumneavoastra sa mestecati intr-al dumneavoastra . Astfel ca din plinul acestui pahar a iesit afara ce era inauntru… la amindoi.
Pastorul meu este un negru din Jamaica. Asa ca nu ma puteti invinui de pregidism. Bogata nu sint… Nu apar interesele nici unui grup, ca nu apartin decit copiilor si nepotilor mei.
Imi pare rau sa va spun, Domnule Manastireanu… nici verde nu sint… si nici unul din credinciosii despre care vorbesc nu sint ingrijorati ca se incalzeste sau se raceste planeta. N-om fi noi mari oameni de stiinta, dar stim atit din Biblie ca pamintul se sprijineste pe nimic si ca Dumnezeu este in control… si El are termometrul…
a.dama iti multumesc ca mi-ai dat voie sa spun aici durerea ce-o aveam pe inima. Continui sa spun ca romanii din America ii iubesc pe fratii lor de oriunde ar fi. Sint ore de rugaciune in Biserici facute special pentru voi…
Ce va rog este, cei care cititi, ginditi-va si voi la fratii vostri de dincolo de ocean care asteapta un fel de tsunami spiritual… si rugati-va pentru ei.
Asta-i tot mesajul meu. Si imi cer iertare …nu pentru ce am spus, dar poate pentru cum am spus ca n-am stiut sa fiu suficient de delicata.
Blessings
Dragii mei, am plins cind am citit tot ce se scrie. Nu inteleg de ce sunteti asa de suparati pe noi! De cite ori a venit vorba de America, ati sarit in capul nostru, ne-ati contrazis, ati cautat sa ne jigniti tot timpul. Ma intreb mai sunteti fratii nostri sau nu? Intotdeauna voi de acolo stiti tot… si cautati sa ne dati sfaturi si sa ne contraziceti. Rodica are dreptate, banutul nostru, al vaduvei si al saracului merg in Romania. Bisericile noastre se roaga pentru Romania, inima nostra este acolo in Romania. Avem rude acolo, nu ne uriti, nu ne batjocorti. Dumnezeu ne invata sa iubim chiar si pe dusmanul nostru. Daca noi ca fratii nu ne putem ingadui, ce sa mai zicem de cei de afara.
A.Dama ai dreptate, muzica fracenza este mai romantica nici mie nu imi plac cintecele americane. Noi sintem mult mai romantici ca americanii, cantecele latine suna altfel, plus avem culturi diferite .
„Secretul sanatati mentale si fizice sta in a nu-ti mai plinge trecutul, in a nu te mai preocupa de viitor si in a nu da solutii la probleme viitoare, ci a trai intelept si serios acum”.
Va doresc o viata sanatoasa cu Domnul Isus!
Am uitat sa va redau o discutie a doi frati de corp si de credinta. Cel din America il intreaba pe cel din Romania? Draga, ce sa-ti aduc din America?
Stiti care a fost raspunsul? „Pe Bush mort”. Halal pocaiti! Ce rau a facut Bush Romaniei sau chiar in alta tara din Europa ?
Viorica,
S-au încins aici lucrurile, dar cred că le putem potoli. Nu are nimeni ceva anume cu românii care sunt în America. Mai avem acolo fraţi, surori, rude, prieteni, aşa că nu avea rost să-i băgăm pe toţi într-o oală, că nu e chiar aşa. Ce mi se pare interesant e că ar trebui să fim atenţi la patriotismul de care daţi voi dovadă! Aici s-a dezvăţat lumea de patriotism.
Uite cum de câtăva vreme, toată Italia fierbe împotriva românilor. Nu m-am simţit vizată de concluziile lor general(izat)e asupra românilor care ar fi infractori de felul lor. În plus, şi printre patronii italieni sunt mulţi care au dat peste români muncitori şi serioşi, plus că medicii români sunt căutaţi în Italia. Şi-atunci, generalizările de genul „toţi românii sunt ţigani şi infractori” chiar nu mă fac să-mi sară ţandăra, că nu au legătură cu realitatea.
S-a supralicitat aici varianta că am avea noi ceva împotriva fraţilor noştri români care au devenit americani din diverse motive, dar nu cred că aşa stau lucrurile. Răutatea există peste tot, că diavolul n-are probleme cu spaţiul, iar lucrarea lui va fi întotdeauna îndreptată împotriva binelui. Dacă noi ne lăsăm purtaţi de aceste reacţii răutăcioase, numai el are de câştigat.
Cică o româno-americancă venită în vizită la rude în România a fost întrebată: Ce aţi vrea să găsiţi în SUA cînd vă întoarceţi?
Pe Obama lîngă JFK.
(Din folclorul antiideologic)
La „gluma” asta i-ar sta mai bine pe blogul tau, Aline…
semnat”ideologul de serviciu”
Nu cred draga ,ca un om nascut din nou sa doreasca moartea cuiva.Daca mie nu imi place de tine nu inseamna ca iti doresc „moartea fizica ” dar cea lumeasca „da” chiar ma rog . Stii tu cum e cu „P B”!
Din câte observ, preferinţele personale exprimate sunt luate drept injurii. Preferinţele personale rămân totuşi preferinţe, nu trebuie luate atât de serios ca şi cum ar fi vorba de doctrine sau ameninţări.
Şi apoi, dacă aş scrie – de exemplu – un articol în care i-aş critica pe români, în care le-aş evidenţia părţile negative (că doar fiecare popor le are), ar avea cineva ceva împotrivă? Că români suntem toţi. Dar foarte puţini s-ar supăra şi foarte mulţi ar încuviinţa. Din păcate sau din fericire.
Şi atunci de ce să ne supere lipsa de simpatie faţă de alţii?
Faptul că mie îmi place sau nu un anume popor înseamnă mult mai puţin decât faptul că îi acuzi de ceva. E o diferenţă.
…Camix…inteleg…numai ca dincolo de ce spui tu este exact ceea ce spui…si este evident.
Dincolo de ce s-a spus la inceputul acestui articol era insa ceva mai mult decit atit…si s-a spus si aia. Obama este omul care divizeaza si pe credinciosii de aici. Nu poti sa stai linga el fara sa stai linga principiile lui. Principiile lui sint evidente…si pomul a inceput sa infloreasca si din unele roade s-a inceput degustarea.
Nu poti sa fi si in dreapta si in stinga…tre’ sa te asezi undeva…
Cu cit cunoastem noi, generatia asta despre Biblie si sa acceptam si sa ne aliniem cu ideile cuiva care este chemat Mesia…e de neconceput.
Asa ca discutia era despre un lucru minor…ce-ti place…dar se intindea la mai mult de atita si este evident si se poate citi…
Dragă Rodica,
eu cu siguranţă nu m-am referit la Obama. Am spus pe un alt blog că adulatorii lui se aseamănă prea bine cu suporterii de pe stadioanele de fotbal. Nici o diferenţă. Entuziasmul de nestăpânit care curge pe ecrane e destul de grăitor şi mă ţine departe de el. Unde e atât de multă lume deja, nu mai e nevoie de încă un admirator. 😀
Apoi, cu privire la principiile lui – care au putut fi extrase din ceea ce susţine şi adoptă – nu sunt impresionată. Mai ales că ştiam că este liberal, care în America înseamnă mai mult decât – încă – la noi.
Obama e ultimul la care mă refeream.
Şi dacă tot am intrat în detaliile subiectului, cred ca naţia americană (nu vorbesc despre românii plecaţi acolo, nu are nici o legătură) are şi bune şi rele de-a lungul istoriei. La fel ca orice alt popor. Doar că are (ne)fericirea de a fi adulat (ca preşedintele lui) de poparele de pe restul globului şi i se preiau mai întâi obiceiurile negative, iar mai apoi – dacă mai e timp şi răbdare – şi cele pozitive.
Camix in asta sint cu tine… si am inteles si motivul celor scrise mai sus. N-am facut din Americani un idol sa nu-ti inchipui… fiecare natie cu paduchii ei.
Un lucru insa mai vreau sa explic… Tarile Europei sint acuma aproape la o aruncatura de bat una de alta. Poti sa-ti imprumuti retete de bucatarie cu gospodinele de dincolo.
America este insa un pic diferita. Datorita abundentei, n-a mai fost nevoie sa mearga nimeni sa imprumute o cana de zahar, un pahar de ulei… Poti sa crezi ca nu se imprumuta de bani niciodata? Nu cer si nu dau… Traiesc in gard cu alti trei vecini de 20 de ani si e posibil sa nu se cunoasca.
Asta ca sa explic un pic retinerea ce o au… De pilda, zimbesc tot timpul… e parte din obiceiurile lor… par enervanti daca nu intelegi ca asta e politetea care ti-o arata. In tot ce-am spus mai sus sint si bune, si rele… si sigur sint diferente de cultura…
Europenii sint dornici sa-ti spuna ce stiu… americanii care vin acolo vor sa absoarba ei cine sinteti…
M-am pomenit si eu de citeva ori ca am tras concluzii minata de aparente… si m-am ars. Nu toti sint inculti si nu toti sint fraieri…
Apoi noua ni s-a cerut un soi de cultura. Istoria noastra merge catre inceputuri… a lor un pic inainte de a bea ceai facut direct in apa oceanului…
In Romania comunista, de pilda, singura investitie pe care o puteai si singurul lucru pe care nu ti-l putea lua nimeni era educatia… si acuma chiar, cei care au mai multi bani nu-s asa dornici sa se instruiasca, pe cind cei care n-au vor sa compenseze…
Imi pare bine ce mi-ai zis de Obama… ca asta era gindul care ma sufoca, faptul ca la asa distanta n-apucati sa intelegeti cine este narodul din capu’ satului… Acu-s linistita!!!
🙂