uite cum ţi-au îngheţat şoaptele
s-au făcut ţurţuri
şi atârnă
în urechile serii
precum cerceii
şi-ar şopti între ele
de la stânga la dreapta
rondele
dar stă crucea paravan
crucea din vârful turlei
pe aici nu se trece-e-e! –
ţipăt lung cu ecou de găvan
lumea adam(a)ică 
Frumoase versuri, A.Dama! Aşa ştii tu mereu să scrii gânduri frumoase.
Mi-a plăcut mult cum ai spus: „au îngheţat şoaptele şi s-au făcut ţurţuri care atârnă la urechile serii”.
Şi poza e frumoasă. Crucea care se înalţă pe firmamentul cerului. Şi munţii…sunt atât de frumoşi… Sunt cumva Alpii?
Intotdeauna mi-au placut poeziile tale. Dar aici ai atata transparenta invelitoare, ca voalul oricarei mirese ar ingalbeni de invidie! Felicitari!
Da, Alex, sunt Alpii francezi, de fapt, undeva la graniţa cu Elveţia. Există o celebră staţiune de ski, Chamonix-Mont Blanc, unde este şi un lac glaciar de toată frumuseţea. Şi un obiectiv turistic: „La mer de glace”, adică „Marea de gheaţă”.
Ionatane, de la tine venind aceste cuvinte, înseamnă mult, fiindcă eu nu scriu poezie decât accidental, pe când tu ţi-ai făcut din asta meserie de suflet. Mulţumesc frumos!