(de-)Apus


reflections

*

Apusul luminează bizar ferestrele Seminarului Teologic şi ale Spitalului de nebuni.

Mă opreşte din drum această combinaţie bizară.

Dispunerea geometrică a clădirilor permite luminii solare o anumită reflexie, ispititoare şi respingătoare en même temps.

Am sentimentul că în această dispunere mişcată a luminii pe ferestre se prinde sensul devenirii eterne.

Un astfel de moment de bonheur este sortit exclusiv memoriei mele, fiindcă nu poate fi redat cu niciun fel de mijloace vizuale, oricât de sofisticate ar fi.

Chiar acum, Dumnezeu mă iubeşte, cum îi iubeşte şi pe popi, şi pe nebuni.

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în (De)gustare. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

24 de răspunsuri la (de-)Apus

  1. Alex zice:

    Ce gânduri frumoase ai scris, A.Dama! Din ce au izvorât ele oare? Bucurie, tristeţe, speranţă?

    Da, Dumnezeu ne dă lumina, tocmai pentru ca prin ea să înţelegem şi să vedem „lumina cea neapusă” a Tatălui.

    Dumnezeu ne dă lumina tocmai pentru că ne iubeşte: şi buni, şi răi, şi ne-buni, şi rătăciţi de El, şi următori ai Săi…

  2. angelzori zice:

    nu stiu cum este apusul cel apus. dar stiu ca spre apus pasim cu fiecare zi, ca sa renastem de-o dimineata la vesnica iubire

  3. Camix zice:

    O idee foarte revoltătoare, pe drept cuvânt. Cum să stea pe acelaşi scaun al persoanelor iubite şi acela, şi celălalt, şi uite altul, şi ăsta de unde a mai răsărit?! Este de-a dreptul revoltător şi nedrept ca lumina să răsară la fel peste amândoi. Dar peste greşiţii de noi?!…

  4. Ted zice:

    Adama, personajele din cele două clădiri nu sunt chiar atât de departe unele de celelalte, din punct de vedere al sănătății mintale! Doar că unii sunt nebuni pentru Christos, ceilalți doar nebuni! Mă rog, cel puțin așa ar trebui să fie cei dintâi! Că nu sunt cu toții așa, e o problemă din cauza căreia suferă tot Trupul.

  5. ilef zice:

    oare cati dintre cei aflati in spatele acelor ferestre se opresc sa vada apusul? si oare ce gandesc ei?
    sau noi…de ne-am afla macar pentru o zi de cealalta parte a geamului, am privi in afara cu liniste sau cu tulburare? unde ar fi pacea si unde nelinistea?

  6. Rodica Botan zice:

    Ma gindesc ca pentru unii din cei nebuni, nebunia asta este o binecuvintare…sau cel putin o scuza la unele lucruri pe care le fac.

    Intrebarea mea este…citi din cei ce sint dincoace de ferestre, se poarta mai rau decit cei de dincolo de ferestre…si n-au scuze?

    Iar pentru cei din cladirea cealalta…responsabilitatea este chiar si mai mare…

    Si de cum vad eu ca merge lumea asta…s-ar putea ca cei care sint considerati nebuni…sa aiba parte de mai multe lucruri „normale” in lumea lor , decit cei de dinafara care nu mai stiu care-i dreapta si nu mai stiu sa faca diferenta dintre bine si rau…

    Stiu ca intre cei „normali” si cei nebuni se pun citeodata grilaje de fier care sa apere…dar nu mai stim exact pe cine sa apere de cine…ca-s mai multi pe-aici liberi decit pe-acolo…

    Daca s-ar putea Dumnezeu oglindi in noi… cum se oglindeste in acele ferestre…chiar si acuma la apus de…lume!!!

  7. ciprianmusat zice:

    cumva, in fiecare dintre ei, pamantul a lucrat putrezirea, nebunia… iar peste nebunia fiecaruia se lasa neinteles si greu Harul lui Dumnezeu…

  8. A.Dama zice:

    Alex, gândurile astea s-au sustras şirului obişnuit de gânduri şi s-au „materializat”, fiindcă a fost acolo o trăire importantă, conştientizarea Prezenţei. E sărbătoresc cum Se arată şi ne fură prezentului, ca să gustăm din plin Prezenţa. De-aia am ales categoria (de)gustare. 😉

  9. A.Dama zice:

    Angelzori, ai revenit! 🙂 Să fie pentru mereu dimineţi! Iar apusurile să le păstrăm doar ca încântare…

  10. A.Dama zice:

    Aşa-i, Camix? E revoltător să mai fie în viaţă toţi ucigaşii lui Hristos, care Îl răstignesc nu a doua oară, ci a n’-a oară… Şi totuşi, El alege să dea ploaie la vreme şi peste unii, şi peste alţii. Oare de ce nu îi stoarce de sânge ca pe hainele gata spălate? În faţa acestei Iubiri, unii aleg capitularea. Fericiţi cei ce capitulează, căci a lor e victoria!!!

  11. A.Dama zice:

    Ted, deşi m-am aşteptat să vină cineva şi cu această lectură, în momentul în care am scris textul, nu m-am gândit la nebunia Crucii! Totuşi, ultima parte a comentariului tău sună alarmant. Alarmant de adevărat…

  12. A.Dama zice:

    IleF, poate se-aşază în faţa ferestrelor întru contemplare. Frumosul atrage. Şi-apoi se răsfrânge apusul în ei şi… ai imaginea unei fiinţe sfârşite.

    Neliniştea inimii mele creşte. Unde mă voi duce departe de Duhul Tău?

  13. A.Dama zice:

    Rodica, întrebările tale sunt aşa, ca burghiul care sfredeleşte lemnul tare. Unii nebuni de-aici, din zona „normalităţii” au fani mulţi, aşa că nici nu îşi dau seama că-s nebuni!

    Iar violenţa se poate comite şi fără vărsare de sânge. Dacă limba, un mădular atât de mic, poate ucide, eliberând otrăvuri atât de nimicitoare!…

  14. A.Dama zice:

    Ciprian Muşat, bine-ai venit! Da, tu ai pus în cuvinte „teologice” cuvintele mele „poetice”… 🙂 Mulţumiri! 🙂

  15. ilef zice:

    A.Dama, eu nu ma tem atat de vorbe, ca daca doar limba ar face rau…ti-o poti musca de intelegi ca ai gresit

    gandul poate fi insa mai sfredelitor si mai nimicitor ca vorba; gandul nerostit, ascuns si insotit apoi de fapta. prefer vorba, care macar ma avertizeaza chiar daca ma raneste. rana vorbei se vindeca poate mai repede si se poate obloji la fel de tamaduitor cu alta vorba. dar rana gandului ascuns nu se vindeca cu alt gand ascuns. Mie de-asta mi-a fost mereu frica

  16. Pingback: Articolele interesante pe bloguri, 1- 8 februarie 2009 « Stiri Crestine - Fii un crestin informat!

  17. A.Dama zice:

    Dragă IleF, cine oare n-a păcătuit niciodată cu vorba? Tu te referi la cei ce recunosc că greşesc în vorbire şi „îşi muşcă limba”. Dar ce ne facem cu cei ce intenţionat împrăştie otravă, minciuni, aşază capcane să prindă cu vorba, şi aşa mai departe?

    E drept că gândurile ascunse, gândurile cele rele şi perverse, care se şi concretizează în fapte mârşave sunt de necontrolat, însă trebuie mereu să chemăm peste noi Ocrotirea care nu dă greş niciodată! 🙂

  18. sunnymorning zice:

    Exact!..capacitatea de a intelege beatitudinea este numai un dar rar ,de la Dzeu

    Sau cum spune o vorba uzuala..”fericirea e in lucrurile simple „

  19. A.Dama zice:

    Sunnymorning, în ultima vreme, mi-am pus tot mai des problema acestei simplităţi în care descoperim o fărâmă de dumnezeire! Aici chiar avem un punct comun, dacă poţi înţelege că lucrurile simple nu sunt o piedică în a te bucura de profunzime, ci chiar un culoar către bucuria profundă! 🙂

  20. sunnymorning zice:

    Ma doare ca vad din ce in ce mai putin oameni care inteleg…ai observat cat de bine e cand stai cu cineva drag si nu spui nimic?Cat de frumoasa e tacerea?Sau ce frumosi sunt batranii care vorbesc cu privire senina?Sau cum arata orasul dupa ploaie?S.a.m.D…toate cele bune si o zi frumoasa Adama,caci trebe sa fug inapoi in trainning,insa plec zambind pentru ca desi ploua de doua zile,acum 10 min a iesit soarele….:)

  21. A.Dama zice:

    Sunnymorning,
    Dacă a ieşit soarele de dimineaţă, o fi avut ceva cu numele tău! 🙂

    Sigur că sunt momente în care cuvintele sunt de prisos… dacă e compania de aşa natură. Însă am citit într-o carte că şi atunci când îndrăgostiţii se privesc şi nu îşi spun nimic, ei poartă cu ei amintirea cuvintelor dragi pe care şi le-au spus înainte. 🙂

  22. sunnymorning zice:

    „am citit într-o carte că şi atunci când îndrăgostiţii se privesc şi nu îşi spun nimic, ei poartă cu ei amintirea cuvintelor dragi pe care şi le-au spus înainte.”

    Daca nu as fi trait asta..poate nu as fi inteles semnificatia acestor cuvinte.Dar asa e…e adevarat.Si exista dragoste..pentru cei ce si-au pierdut credinta,sau speranta in iubire adevarata…indiferent cum sau cat,va spun ca ea exista.

  23. A.Dama zice:

    Sunnymorning, am zâmbit citind rândurile tale. E un soi de prospeţime amestecată cu promisiuni! 🙂

  24. sunnymorning zice:

    Aceeasi stare o am si eu cand citesc blogurile tale

    Am mentionat chestia cu iubirea,desi acum nu mai sunt cu acea persoana cu care am descoperit iubirea adevarata si iubirea de Dzeu,insa desi lucrurile s-au asezat,sunt fericita si recunoscatoare ca am avut sansa sa traiesc asta.Esecul nu trebuie sa ne urateasca…Stiu ca sunt multi care fiind dezamagiti nu mai cred in iubire si mai stiu ca multi care nu constientizeaza ca iubirea dintre oameni nu ar fi posibila daca nu ar veni de la Dumnezeu

    Cred ca am luat oportunitatea de a posta pe blogul tau o incurajare pentru acestia din urma 🙂

    O zi frumoasa cu mult,mult soare cum e in Buc acum!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s