Unde-s doi, puterea creşte!


Imaginea de mai jos a circulat pe bloguri, iar la mine a ajuns pe mail. O dau şi eu mai departe, alături de mulţumirile adam(a)ice adresate expeditorului!

Pe lângă zâmbetul la pachet, în momentul receptării, să ne gândim că toţi am fost întocmiţi să-I dăm sau să-I oglindim slava! Şi păsările, şi animalele, şi florile…

Unde-s doi, puterea creşte! Şi slava se intensifică…

*

boyanddogpraying

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în (D)evenimenţial, De (la) prieteni și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

23 de răspunsuri la Unde-s doi, puterea creşte!

  1. different zice:

    haidem sa-L slavim cu totii impreuna!:)

  2. A.Dama zice:

    Different, aşa să fie! Oricum, sunt referinţe numeroase despre păsările care-I dau slavă, despre toată creaţia Lui care Îi cântă zi şi noapte. Numai omul se mai opreşte din cântat! 🙂

  3. Alex zice:

    Dacă aş putea, aş dau un premiu celui ce a făcut această minunată poză! Copil şi animal, împreună rugându-se Tatălui. Copilul – atât de pătruns la inimă de cuvintele rugii sale, dar nici animalul nu pare departe de aceleaşi simţăminte. Fiecare după darurile cu care a fost înzestrat şi după puterea sa.
    Un copil când se roagă este atât de frumos. Te face să te ruşinezi ca matur de lipsa ta de inocenţă. De macularea fiinţei tale. Pentru că el o face cu toată convingerea şi din tot sufletul său de copil.
    Chipul câinelui m-a mişcat profund. Când mă uit la această poză, mă întreb cum pot unii să spună că animalele nu au suflet?
    Bine a zis Psalmistul:”toată suflarea să laude pe Domnul!”

  4. pax zice:

    Miscatoare fotografie.

  5. Rodica Botan zice:

    CONCURS…”Cele mai frumoase versuri de colind”
    Colinzile vor fi adunate in articolul „Concurs”
    Acolo veti gasi si regulile concursului.

    Poza asta o am pe perete in office de mai bine de doi ani…si eu care credeam ca gusturile mele nu sint prea fine…he-hei…daca a.dama zice ca-i fain…sintem in business!!!

  6. ionatan zice:

    Binecuvântaţi animalele şi copiii! 🙂

  7. Trăznet poza! Am şi eu cîine, dar cred că e ateu! 🙂
    Alex, ca să te rogi Tatălui trebuie să fii o fiinţă raţională. Tu crezi că şi cîinele intră în categoria asta? 🙂
    Sper că acela care a făcut poza nu a urmărit să deruteze prea tare oamenii Lui, deşi după comentarii… Evident, metaforic, şi culorile macilor slăvesc Creatorul! Părerea mea! 🙂

  8. Camix zice:

    A fost cu reflex foarte bun fotografu, I have to admit! 😀

  9. A.Dama zice:

    Alex, şi eu cred că merită premiată imaginea! De altă parte, dacă a circulat chiar aşa, prin toată lumea, aducând zâmbete şi determinându-i pe oameni să se gândească la semnificaţii profunde, asta înseamnă mai mult decât un premiu.

    O colegă de-a mea are căţeluşă şi mi-a spus că o imită aproape în tot ce face. Dacă închide ochii, îi închide şi căţeluşa. Capacitatea de imitare a animalelor este uimitoare uneori.

    Fiecare, în felul său – om, animal, plantă – poate fi o mărturie a slavei Creatorului, aşa cum sunt şi formele de relief încântătoare, fenomenele naturii şi atâtea altele din cele vizibile.

  10. A.Dama zice:

    Pax, aşa e! 😉 Se pare că la alţii a ajuns mai repede, la noi abia acum. 🙂

  11. A.Dama zice:

    Rodica, mulţumim că ne-ai anunţat de concurs. Frumos!!!

    Iar cât despre poză, evident că e grăitoare! Eu abia acum am făcut „cunoştinţă” cu poza. Dacă mergeam la tine în birou, ştiam de ea mai repede. 😛

  12. A.Dama zice:

    Ionatane, aşa să fie!

  13. A.Dama zice:

    Câinele tău nu poate fi ateu, Răsvane! Că această taxonomie e valabilă doar pentru fiinţele raţionale. 😀

    Ei bine, ştii ce e interesant? Că am învăţat atâtea cântece despre păsărelele care în graiul lor Îl laudă pe Creator. Dar de ce n-ar fi valabil şi pentru un lătrat, ori pentru un grohăit, ori pentru un muget, ori pentru un răget, ori pentru un auuuu-auuuuuu sau cum o fi făcând lupul?! 🙂

    Dar cu MACII care Îi arată slava SUNT PERFECT DE ACORD! 🙂

  14. A.Dama zice:

    Evident, Camix! Mai ales că tu ştii câte ceva despre fotografie! 😉

  15. rodica botan zice:

    Magarul a vorbit (este scris…), pietrele o sa vorbeasca (conform Bibliei…)…si universul intreg am inteles ca ii cinta slava Lui Dumnezeu (oamenii de stiinta au detectat sunete produse de pamint si alte planete intr-un patern apropiat cu acela al muzicii)…iar ciinii isi cunosc stapinul si il iubesc si il apara…

    Acuma…hai sa vorbim despre oameni…si daca nu ni se face rusine de speta umana, nu stiu ce sa mai zic!!!

  16. Mie poza mi se pare impregnata in puerilism si nu-mi provoaca nici macar haz.
    Animamul irational imita un prunc care se roaga partial constient.Simone Weil nu s-a rugat pana nu a putut a se ruga cu intreaga-i fiinta si fiintare focalizata spre cauza suprema a fi-ului.

  17. Rodica Botan zice:

    Nae…nu toata lumea aspira sa ajunga …academician…mai ales la virsta cind catelul iti este cel mai bun prieten si paharul din care bei apa este facut special sa nu versi apa pe tine.

    La virsta aia toti am fost puerili…

  18. A.Dama zice:

    Academicianule,

    Mă rog să fii suficient de pueril, cât să intri în Împărăţie. Căci Împărăţia e a Celor ca ei!… Simone Weil s-ar fi rugat împreună cu copilul ăsta, îţi spun sigur.

  19. Alex zice:

    Mi se pare că prea lesne luăm în desconsiderare bietele animale. Sigur că ele nu sunt create „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”, ci numai omul are acest privilegiu (pe care oricum îl nesocoteşte!). Asta nu înseamnă că în celelalte făpturi nu a sădit din darurile sale. Chiar dacă nu sunt raţionale, o fărâmă de inteligenţă au şi ele. Şi ne-o dovedesc din plin, de-atâtea ori. Le vedem bucurându-se, le vedem întristându-se, suferind, plângând (scheunând, urlând, fiecare cum ştie), în felul lor simplu, dar atât de sincer, fără vicleşug.
    Nu vreau să o fac pe „avocatul” animalelor, dar nu cred că trebuie să le dispreţuim într-atâta încât să le socotim doar proaste, neimportante, neraţionale, insensibile, „bune de mâncat” şi doar atât.
    Nu cumva suntem prea superficiali cand gândim aşa? Cei care au trăit alături de animale înţeleg mai mult „lumea” aceasta a lor. Care e şi-a noastră, doar suntem toţi făpturi ale Domnului!

  20. A.Dama zice:

    Alex, aşa e! Animalele sunt creaturile lui Dumnezeu. Să nu cădem cumva în extrema dispreţului faţă de ceea ce El a întocmit potrivit Înţelepciunii Lui Nepătrunse!

    Am aflat că s-au descoperit 1000 de specii de vieţuitoare de ceva timp încoace. Hm. Şi câte nu mai ştim??? Nu ne lasă Tata să ne plictisim. 😀

  21. A.Damaica,
    Inteleg(poate gresit sau partial) ca interpretarea ta la Matei 18 e usor deformata.
    Eu cred ca Dumnezeu nu ne cheama la puierilism spiritual sau infantilism decizional.
    „Adevar va spun voua, de nu va veti intoarce si nu veti fi ca si copiii, nu veti intra in imparatia cerurilor.” Aici „intoarcerea” inseamna, precum si Parintele Galeriu evidentia, o indreptare a atentiei inspre copii.Altfel spus, nu numai copilul sa asculte de parinte, ci si parintele trebuie sa se intorca catre copil, sa-l privesca, sa-l asculte si sa invete de la el.Ar insemna ca un copil ne invata nevinovatia, si ne mai invata ceva : in nevinovatia lui copilul reprezinta acea stare permanent vie de cautare si uimire care este evident o stare harica. Cautarea adevarului reprezinta o prezenta de netagaduit a harului, reprezinta in chip manifest starea sufletului viu. Cata vreme cauti esti viu .De aceea se spune despre Adam ca „a suflat Dumnezeu suflare de viata si s-a facut Adam suflet viu”. Deci pastrezi in adanc puritatea originara a sufletului viu, nevinovat, si cautator.
    Viata,nevinovatia si cautarea sunt caracteristicile copilului dar nu puierilisticii.
    Nu e bine sa te grabesti sa simplifici si sa presupui ce ar fi facut geniala si atipica Simone Weil.
    S-a nascut in 1909 si peste 30 de ani scria Simone ca pana la 29 de ani nu s-a rugat niciodata.Ca nu i-a adresat lui Dumnezeu nici un cuvant, nici cu voce tare, nici in gand.
    A inchide ochii, a ingenunchea si a impreuna mainile nu inseamna rugaciune.E doar o forma a traditiei lipsite de substanta rugaciunii profunde care nu depinde de pozitie ci de atitudinea inimii.

  22. A.Dama zice:

    Academicianule,

    Înainte de alte cele, m-am aşteptat să nu vezi în adjectivul meu „pueril” o trambulină pentru a amenda „puerilismul”. În fond, eşti academician… Pueril-ul folosit de mine se revendica direct de la PUER, -I, care înseamnă COPIL în latină.

    În ce priveşte interpretările deformate în raport cu interpretarea lui Galeriu sau a altor „interpreţi”, hai să o lăsăm baltă! Noi nu am stat faţă în faţă ca să-ţi spun mai pe îndelete ce înseamnă pentru mine „căci a lor este Împărăţia”. Şi nu cred că are rost aici să dezbatem, mai ales din cauză că mereu, mereu, în raport cu Y, sau Z, sau X, vor fi sesizate DEFORMĂRI.

    Eu nu voi pune cuvintele lui Simone Weil mai presus de ale Lui, cu toate că recunosc în viaţa acestei femei o renunţare la sine de care puţini au mai fost capabili în istorie. Însă nu suntem aici să judecăm rugăciunea copilului făcută în DUH şi ADEVĂR, cum am fost învăţaţi, aşa cum se pare că o judeci tu, după cum nu ar avea rost să ne batem capul dacă femeia asta s-a sinucis au ba refuzând să mai mănânce.

    Nu ştiu dacă m-am exprimat pe măsura înţelegerii tuturor. Faptul că un copil se roagă în duh şi adevăr îl cunoaşte Tatăl, iar nu tu care pui ştampila: rugăciune tradiţională.

    Şi să-ţi mai spun ceva. Pe mine, Dumnezeu m-a ascultat când am fost copil, chiar dacă nu am auzit de Simone Weil şi de cât de adevărat s-a rugat ea şi cât de aproape de Dumnezeu a fost. Când mama mea a fost în spital, iar medicii au încercat în 2 săptămâni 9 tratamente asupra ei şi a corpului ei slăbit de boală, dar care purta un copil în pântece, ea putea muri în mâinile lor. Şi Dumnezeu a salvat-o pentru că ne-am rugat noi, copiii, pentru ea. Credinţa noastră a fost preţioasă în ochii Lui şi rugăciunea noastră copilărească a deschis porţile Îndurării! Şi mami a fost o mărturie pentru medicii care au tratat-o şi care n-au putut înţelege cum s-a închis rana ei atunci.

    Şi Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunile şi după ce am citit-o pe Simone Weil. Şi recitit-o…

    Eu zic să-L lăsăm pe El să măsoare cât de adevărate sunt rugăciunile noastre! Îngenuncheate sau nu. Şi ale copiilor. Îngenuncheaţi sau nu. Şi ale altora. Că atunci când copilul tău se va ruga pentru tine, sigur vei crede că Dumnezeu îl ascultă, chiar dacă n-a apucat copilul să audă de la tatăl său de Simone Weil!!!

  23. Pingback: portret in oglinda – left-hand and right hearted sketch | B-logoreea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.