Puric ii


Am aruncat o privire peste Cine suntem pentru Dan Puric.

Jocul din titlu trebuie înţeles ca joc între Puric îi şi puricíi (= pluralul de la  „puricie”).

Puric îi proteic, îmi aminteşte de Eliade.

Puric îi sincretic. Laolaltă sunt Lao Tse şi părintele Atanasie, Radu Gyr şi Vivekananda, Jean-Jacques Rousseau şi şeful de trib aborigen, fiecare cu vorbele sale de duh şi cu învăţămintele pur(i)cese din înţelepciunea lor.

Puric îi şi patriot. Vorbeşte despre o patrie care pentru majoritatea concetăţenilor săi e inexistentă.

Puric îi pornit, dar orice schimbare începe cu moartea. Altfel, cosmetizăm petele de rugină cu vopsea proaspătă, fără să dăm cu „Deruginol” înainte.

Am să vă las câteva vorbe de-ale Puric-ului, câteva „puricii”. Şi câteva întrebări de-ale mele.

El zice că sfinţii cuvântă. Ceilalţi vorbesc.

*

Am conştientizat că neamul nostru este în primejdie şi că sunt obligat să trag semnalul de alarmă. Un artist trebuie să fie şi o conştiinţă publică, măcar în vremuri de restrişte. Până să vină doctorul, încerc să-mi resuscitez neamul cum mă pricep. Nu ştiu dacă sunt competent în domeniul acesta, dar nu am voie să stau cu mâinile în sân. A mărturisi este darul pe care ni-l face Hristos.

– Mărturisirea este un dar sau o trimitere, o îndatorire?

**

Cu demitizarea, cu desacralizarea, nu m-am ocupat eu, nici măcar securitatea nu s-a ocupat. Ea s-a ocupat de dezinformare, de diversiune, de izolare… Cu demitizarea şi desacralizarea s-au ocupat intelectualii. Ei nu ştiu că nu poţi să trăieşti numai cu acte, că ai nevoie de mit, ai nevoie de poveste, ai nevoie de sacru. Nu poţi să trăieşti numai din buletin. „Cine eşti?” „Dan Puric.” Astfel apar şi eu pe post de cetăţean: la deces, la naştere şi la căsătorie. Acolo, nişte acte… România nu o faci din acte, ci din memoria vie.

– Dincolo de aceste reverberaţii eliadiene, că mitul ne salvează şi avem nevoie de exerciţii de anamneză, oare de ce ordinea aleasă este: deces, naştere, căsătorie?

***

Ce vedem noi în realitatea concretă? Zilnic, în metrou, văd oameni necăjiţi; în piaţă, văd ceea ce se întâmplă; văd o clasă politică deprimantă, într-o improvizaţie continuă şi lucruri, cum să zic, care te descurajează, te deznădăjduiesc. Ce înseamnă a proiecta şi a vedea în condiţiile astea?

Trăirea mistică este să vezi prin şi peste; priviţi prin şi peste şi o să vedeţi potenţialităţile uriaşe ale acestui neam!

Dacă apele s-ar aduna într-un mental? Noi ştiţi ce avem? Avem vârfuri, avem flori care cresc înalte, dar n-avem grădină şi n-avem grădinar. La noi, au omorât grădinarul, au tăiat apa şi-au furat furtunul…

– Câţi în ţara asta mai sunt capabili de trăire mistică?

****

Dan Puric: …rezultă nivelul de mahalagizare, de neam prost la care am fost aduşi. Şi asta nu este o insultă vizavi de poporul meu, pe care-l iubesc, asta este o constatare vizavi de o populaţie care trebuie trezită.

Robert Turcescu: Ce o trezeşte, domnule Puric?

Dan Puric: O trezeşte din somn o remarcă din asta, ca a Sfântului Ioan Botezătorul, care a zis: „Pui de năpârci!”. Nu a zis: stimaţi cetăţeni!

– Şi dacă zici „pui de năpârci”, şi dacă zici „stimaţi cetăţeni”, sfârşeşti tot cu capul pe o farfurie. Pe una goală ori pe una plină.

*****

Acest comunism este rana neînchisă a poporului român.

– Părinte Atanasie, care a mai fost sensul vieţii în puşcărie?

– Să învăţăm să murim, Dan Puric.

******

Coda: „Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată”.

_

Iată şi altfel de limbaj puricesc.

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De gândit și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

19 răspunsuri la Puric ii

  1. Alex zice:

    L-am urmărit de mai multe ori la tv pe Puric. De cele mai multe ori mi-a plăcut. Dar au fost şi momente când nu mi-a plăcut, când mi se părea că „joacă o piesă”. Mă rog, el ştie mai bine.

    Uneori mi se pare un fel de Don Quijote. este idealist, vede prea frumos acest popor. Îl şi văd ieşind în Piaţa Universităţii şi strigând către trecători: „Pui de năpârci!” Nu ştiu câţi s-ar obosi să întoarcă puţin capul, dar să-l mai şi asculte! S-a ajuns la un nivel foarte trist de indiferenţă faţă de tot ce-i sfânt.

  2. Şi mie îmi place Dan Puric şi sunt de acord cu Alex. Nu am căutat niciodată o sistemă la el, ci mai degrabă o sumă de emoţii frumos exprimate. Dacă spun că seamănă şi cu Van Gogh, cînd predica minerilor, asta nu înseamnă că e „puţin dus” ci că are temperamentul şi exprimarea unui artist. Ai dreptate cu Radu Gyr, cu atît mei mult cu cît Puric este „de acolo”, adică un amestec de ortodoxie şi naţionalism, care amintesc de mişcarea legionară, în sensul anumitor idealuri pe care aceia le promovau (mistica, dreapta credinţă, mentalul colectiv, conservatorismul şi tradiţionalismul) dar şi cu Don Quijote, de care aminteşte Alex, în sensul că toţi cei „puţin duşi” sunt fraţi cu spaniolul.
    Mi se pare un gest de intelectual de bună factură comentariul tău şi o grilă pentru toţi cei care citesc ceva, uitînd de spiritul critic.
    Pe de altă parte, Puric este o stare de spirit şi, dacă îl toci, nu mai rămîne din el mare lucru.
    Am întîlnit cîţiva din „puricii” lui: intelectuali, uşor fanatizaţi, credincioşi cu închinarea „la zi” şi, în mare parte, de cea mai bună calitate. Trebuia să-ţi mai spun că îl prefer multor bărbaţi evanghelici, cu limbile lor de lemn şi morga de a-toate-ştiutori? 🙂
    Să ai o duminică binecuvîntată!

  3. Camix zice:

    Şi eu, atunci când mă gândesc la şi îl văd pe D. Puric, văd sentimente şi atitudini abstracte exprimate atât de bine în mod concret.

    Dacă întrebarea cu privire la ordinea momentelor importante din viaţă nu e retorică, atunci aş spune că e chiar o ordine biblică. Fără ordinea asta, nu poate exista o naştere reală.

  4. A.Dama zice:

    Interesant, Alex, ce ne zici! Că lumea va fi indiferentă. Eu cred că e din cauză că totul s-a uniformizat. Ştii, în „Viaţa e vis” a lui Calderon de la Barca, problema lui Sigismund era că nu mai ştia dacă e vis sau realitate tot ce trăieşte. Problema noastră e că suntem convinşi că e realitate, deci ce-ar striga Dan Puric în piaţa publică ar fi considerat minciună – „piesă”, cum ziceai tu. În mod normal, artiştii ar trebui să fie vocea adevărului pentru marea masă. Acest rol al lor a fost contaminat. Marea masă deţine adevărul – adică are iluzia că-l deţine -, aşa că nu mai are nevoie de fiinţe intermediare ca actanţi în această funcţie revelatorie.

  5. A.Dama zice:

    Răsvane, eu zic că în dreptul oamenilor cu carismă e bine să facem câte o haltă. Să nu trecem nepăsători. Chiar dacă a lor carismă este negativ fructificată. Fiindcă şi contra-modelele, dacă nu ne fascinează şi deviază de la traseu, ne învaţă lecţia lui: „Aşa Nu!”

    Dan Puric intrigă. Umple sălile de spectacol şi adună telespectatorii când e invitat în vreo emisiune. Atunci să ne socotim şi să adoptăm o atitudine. Citindu-l, n-am avut mare încredere că îl va lua cineva în serios şi va pune în practică ce visează el frumos pentru toţi românii. Dar… măcar n-a tăcut. Chiar dacă una dintre lecţii e exact tăcerea.

    Şi eu îl prefer altor atotcunoscători!… Aici, cel puţin, suntem în aceeaşi oală… 😛

  6. A.Dama zice:

    Pusesem acele întrebări, Camix, pentru a discuta pe marginea citatelor din carte. Bănuiesc că a fost intenţionată ordinea respectivă: deces-naştere-moarte.

    Dar eu am descoperit citatul după ce scrisesem introducerea, în care reclamam că e nevoie de moarte…

    „Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi”. Deci, dacă acest popor ne e prieten – comentează Puric şi versul lui Eminescu: „De aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul / Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman ţi-este” -, atunci chestiunea cu datul vieţii… Oups, nici chiar aşa! 😀

  7. Alex zice:

    A.Dama, să ştii că mie îmi place mult Puric! L-am urmărit în multe interviuri, ipostaze şi emisiuni. A fost însă una în care parcă nu era el, spunea nişte lucruri într-un mod cam unilateral. Poate că aşa mi s-a părut mie. La urma urmei toţi suntem oameni şi mai şi greşim. De mine sunt sigur!

    Şi eu cred că artiştii sunt oamenii care trebuie să reprezinte vocea adevărului în mijlocul oamenilor. Şi sunt atâţia care chiar sunt astfel! Dar destul de puţini. Puric este exact modelul artistului creştin militant.

    Da, ai mare dreptate, am ajuns să nu mai distingem între vis şi realitate, între închipuirile noastre şi adevăr. Ni se pare că ştim tot şi nu mai avem nevoie de nimeni care să ne înveţe! Omul zilelor noastre chiar crede că le ştie pe toate! Cu greu mai suportă vreo corecţie sau învăţătură. De-asta spuneam că dacă s-ar apuca să strige în mijlocul cetăţii, nu cred că mulţi l-ar lua în seamă, în serios. Tot ce nu-i după „tiparul lumii”, nu mai e socotit vrednic de interes, de atenţie…

  8. A.Dama zice:

    De tine eşti sigur că eşti om şi că greşeşti, Alex? Am zâmbit niţel la faza cu „toţi suntem oameni”, fiindcă sunt mulţi despre care zicem: „Ce neom!”

    Cât despre „fiecare cu adevărul lui”, cred că ne aşteaptă vremuri grele. În condiţiile în care informaţia nu o mai verificăm în cărţi, în manuale, ci o verificăm pe net, unde sunt suficiente erori, va fi un dezastru cu argumentările tuturor, care se vor baza pe surse diferite şi eronate, poate fiecare dintre ele. Trist!

  9. Puric ii protezic, nu imi amiteste de Mircea.
    Puric ii new-ageic, crede ca punand toate ingredientele de texte scoase din context rezulta un leciou cu pretexte dupa muschii lui de puric.
    Singurele lui merite sunt in pantomima.
    Iar parerea Recititului:
    „Puric are un IQ de găină (ș-aia beată) și că nu e în stare să lege două vorbe coerente. Nu numai că scoate idei din context, dar vine și cu chestii perimate, precum apelul la memorie. De ce aș avea nevoie de memorie? Ce mă intereseaza că moare toată lumea, dacă eu o duc bine? Iar ăia pe care i-a pomenit ca martiri ai neamului românesc sunt niște proști, mai ales cei care s-au opus comunismului. O parte dintre ei ar putea fi în viață, alături de familie, umblând la cumpărături în Real și Selgros, făcând bani de să-i întoarcă cu lopata și apoi cheltuind în neștire. Dorința lor de libertate nu a fost decât un moft idiot și misticist, care le-a adus moartea. Mult mai important era să-și dezvolte versatilitatea necesară supraviețiurii în jungla existenței.
    Creștinismul individului vorbitor e anacronic, desuet. Misterul de care vorbea reflectă impotența lui discursivă. Fiindcă e foarte clar pentru toată lumea că lucrurile sunt destul de ușor de priceput. Dumnezeu nu e misterios, ci doar capricios și rigid.
    Singurul argument serios folosit de Puric a fost poanta și efectul asupra publicului l-a obținut prin retorică, nu prin argumente.
    Ilustrările lui sunt culese din surse obscure și deloc credibile. Oameni precum Ernest Bernea sau exemplificări precum proverbele nu au nicio relevanță în contextul discuției despre neamul românesc. Iar acest neam românesc este departe de a fi inteligent și înțelept, e mai degrabă o adunătură de migratori proști, manipulabili, habotnici și docili. Nimic valoros nu au dat vreodată lumii. Brâncuși a fost un tip care a speculat snobismul occidental, la fel și Cioran sau Ionesco.
    Să iubești neamul românesc e dovadă de retard mintal sau deficiență afectivă severă. Orice discurs care vine dintr-o prea mare iubire este o exaltare nepermisă și demonstrează lipsă de luciditate.
    Amestecul valorilor este o falsă problemă, remarcată în special de frustrații care râvnesc fotoliile ocupate în prezent de alte mamifere bipede. Axiologic vorbind, nu ne interesează reperele, deoarece creierul nostru este suficient de dezvoltat încât să se orienteze în absența oricărui punct de sprijin. Fiecare este capabil să dezvolte pentru sine însuși un sistem moral eficient și echitabil, fără să se raporteze permanent la așa-zișii oameni mari ai neamului. Și e necinstit să compari oamenii între ei, fie și în scopuri didactice. În felul său, fiecare individ a avut calități și defecte.
    Apoi e penibil ca în secolul XXI să opui drepturilor omului tradiția strămoșească. De parcă asta ar mai avea vreun rost. Ea trebuie uitată și deversată în buda istoriei. Acum e necesar să sprijinim prin toate mijloacele lupta pentru drepturile minorităților, ale animalelor, lupta pentru corectitudinea politică – cea mai înaltă formă de respect inventată până acum de omenire.”

  10. Mă Nae, cine e idiotul din care ai citat tu fraza de mai sus?, pe care eu o dau mai jos 🙂

    „Iar acest neam românesc este departe de a fi inteligent și înțelept, e mai degrabă o adunătură de migratori proști, manipulabili, habotnici și docili. Nimic valoros nu au dat vreodată lumii. Brâncuși a fost un tip care a speculat snobismul occidental, la fel și Cioran sau Ionesco.”

  11. A.Dama zice:

    Academicianule,

    Eu ştiu că tu ai o tradiţie în apropierea de Dumnezeu. Bine-ar fi să nu se suprapună nicio cartă a drepturilor omului peste tradiţia apropierii tale de El şi a apropierii de Dumnezeu a fiilor fiilor tăi!

    Nu ştiu dacă am chef de un comentariu punctual, fiindcă dacă cineva are o idee fixă, nu i-o scoţi din cap nici cu îndemnuri duhovniceşti sau nu ştiu de care, nici cu contraargumente în punctele 1, 2 ş.a.m.d.

    Ceea ce vreau să-ţi spun, totuşi, aici, în auzul tuturor, e că înţelepciunea geniilor – că or fi de sorginte italiană, germană, franceză, chineză, indiană, australiană etc. – e nebunie faţă de înţelepciunea Crucii. Aşa că, dacă dai cu piciorul în poporul tău şi urinezi pe el – că doar sunt premergători în acest sens -, pentru că acest popor nu înseamnă nimic în ordinea înţelepciunii lumii, eşti frate cu dracul şi n-ai nimic din vederea lui Dumnezeu pentru acest popor. Dumnezeu Şi-a ales poporul evreu ca popor al Lui, dar tot El a ales să le dea neamurilor – incluzând aici şi neamul românesc – harul. Şi cine suntem noi să dispreţuim alegerea Lui?

    Tu eşti de acord cu cei ce susţin că iubirea de poporul român e semn de debilitate mintală, dar pentru acest NEAM, la fel ca pentru altele, Isus Şi-a dat viaţa, pentru că i-a iubit pe FIECARE dintre cei care făceau şi fac parte din el. E ca şi cum I-ai spune: Doamne, ai fost puţin debil mintal că i-ai iubit şi pe nenorociţii ăştia de români, ca să mori pentru ei. Doamne, iartă-mă, că nu vreau să iau în deşert Numele Tău cu niciun chip!!!

    Eu nu sunt patrioată, recunosc! Dacă aş avea ocazia să plec, să am un salariu decent potrivit pregătirii mele, să am asigurată existenţa în altă ţară, nu ca aici, aş pleca fără regrete, pentru că mizeria de aici duhneşte şi e imposibil să trecem pe lângă putoare cu indiferenţă!

    Însă nu pot să uit că aceeaşi Biblie care îmi promite un Nou Ierusalim îmi cere şi să mă rog pentru cei ce se află la cârma naţiunii. Şi dacă prin venele mele curge şi sânge evreiesc, faţă de poporul român n-am să rostesc dobitocii, cum fac alţii, pentru că nu la asta suntem noi chemaţi. Un copil care creşte sub înjurăturile repetate şi dese ale părinţilor, „lua-te-ar dracu!”, creşte sub condamnare, fiindcă dacă i s-ar spune zi de zi: „Dumnezeu să te binecuvânteze”, alta i-ar fi viaţa, cu siguranţă. Nu putem înjura la nesfârşit acest neam, când Dumenzeu ne cheamă să-l purtăm în rugăciunile noastre şi să cerem binecuvântarea Cerului peste holdele, viile şi munţii lui.

    Isus nu-i spune lui Satan însuşi: „Băi, tâmpitule, nu vezi ce IQ de retard ai?”, cu toate că era mult mai deştept ca el şi ar fi putut să-i închidă gura şi cu altceva decât cu cuvintele Cărţii. Isus îi spune doar: „Înapoia Mea, Satano”. Şi, ca să rostească aşa ceva, avea nevoie de autoritate.

    Eu zic aşa: oricât de geniali sunt unii, în alte naţii, genialitatea lor e pulbere în faţa înţelepciunii Crucii. Iar dacă în poporul acesta în care El a îngăduit să ne naştem – şi eu, şi tu – n-ar fi chiar niciunul bun în ordinea înţelepciunii lumeşti, Dumnezeu Îşi are sfinţii şi martirii Lui şi în poporul român, aceia de care vei auzi cândva, într-o zi, fără nicio îndoială! Văduva dispreţuită pentru doi bănuţi era mai aproape de inima lui Dumnezeu decât feţele bisericeşti cu buzunarele doldora. Tot aşa, românii îşi au martirii şi sfinţii lor, iar ceea ce dispreţuiţi tu şi cei pe care îi citezi are valoare în ochii lui Dumnezeu.

    Dacă ai fi citit atent, nu i-am făcut elogiu lui Puric, ci am luat câteva citate şi am ridicat nişte întrebări. Puric e un fenomen, că îţi place, că nu. Aşa cum un fenomen e şi Dalai Lama, şi Hitler. Din motive lesne de înţeles l-am adus în atenţia cititorilor mei. Faţă de oamenii cu carismă, trebuie să ne raportăm cumva. Să alegem o atitudine. N-am ales să arunc prima piatra! Şi prefer să urmăresc un moment cu Puric pe scenă decât cu Vitamina C.

  12. Alex zice:

    Citind cele de mai sus, mi-am pus întrebarea dacă mă pot considera sau nu patriot. Un răspuns categoric nu aş putea să dau. Ştiu numai atât că am fost crescut şi educat să-mi iubesc ţara şi neamul. Nu orbeşte, desigur, ci într-un mod cuviincios. Recunosc că sunt atât de multe aspecte negative, că „pădurea” românească are prea multe uscături şi mulţi „copaci” sunt strâmbi, scorburoşi, plini de omizi şi gândaci.Dar sunt şi atâţia „copaci” drepţi, viguroşi şi frumoşi.Da, sunt mulţi oameni de toată isprava, de o reală valoare şi care fac adevărată cinste poporului şi pământului acesta. Pentru aceştia – toată stima! Iar când vedem un om deosebit care se ridică în mijlocul nostru, înainte de a-i căuta defecte (cine nu are?), este atât de bine să-i vedem calităţile, valoarea pe care o reprezintă, pe care o creează. Şi să ne „împărtăşim” şi noi din toate acestea!
    A pune semnul negării asupra unui popor întreg, cred că este o mare greşeală. Chiar dacă acel cuvânt care ne caracterizează – „mioritic” – are iz de stână şi de brânză, chiar dacă suntem departe de a fi nişte oameni manieraţi, eleganţi spiritual, mereu serioşi, perseverenţi în ascensiunea spirituală, punctuali, etc…avem şi calităţi, desigur distribuite în mod diferit la fiecare om în parte.
    Nu vreau să spun cuvinte bombastice, dar simt că datorez enorm de mult acestui pământ, acestui popor. Aici m-am născut, am crescut, am ajuns acolo unde sunt. Simt impregnată în toată fiinţa mea respiraţia acestui pământ şi sufletul celor ce au fost mai înainte. Sunt ceea ce sunt datorită celor ce au fost, cu bune şi cu rele. Nu pot să arunc cu pietre sau noroi, pentru că aş arunca mai întâi chiar în mine. Nu vreau să fac pe marele patriot, pentru că ştiu că nu sunt. Am spus doar o părere, care sper să nu supere pe nimeni.
    Să găsesc pete în soare…asta e uşor. Mai greu ar fi să spun: ce am făcut eu (da, eu!) pentru ca acest popor să fie doar un strop mai bun, mai valoros, mai frumos? Poate că fiecare contribuim şi la frumuseţea lui, dar şi la urâţirea lui. Critica, arătând cu degetul doar spre alţii, nu înseamnă nimic, dacă nu arăt mai întâi spre mine însumi şi spre neîmplinirile mele.
    Azi este 17 decembrie şi mi-am amintit cu inima grea de cei ce au murit acum 19 ani la Timişoara. Nici de liniştea unui mormânt creştinesc nu au avut parte unii dintre ei. S-au sacrificat pentru ceilalţi. Şi nu au fost nişte proşti, nişte idealişti sau inconştienţi. S-ar cuveni să-i pomenim în rugăciunile noastre. Dumnezeu să-i odihnescă în Împărăţia Sa. Şi să ocrotească şi acest popor şi pe toţi ceilalţi.

  13. A.Dama, există o formă de a-ţi trata ţara: Wurmbrand, la întoarcerea din decembrie 1990, după ce a coborît din avion, a sărutat pămîntul românesc. Unii îl scuipă, gîndindu-se la cei ce-l populează. De la Patapievici încoace, a devenit o modă să şochezi pe tema asta. Nae nu e original, e doar ciudat. Încă nu ştiu cine a scris textul pe care l-a reprodus, în speţă, cine este idiotul- eu aşa îl consider. Nu cred că e Nae, iar faptul că-l citează, e de la vîrstă, de la vărsatul de vînt. O nepoţică de-a mea, bolnavă de varicelă, spunea la telefon: nu prea mi-e bine, a vărsat vîntul pe mine! Aşa cred şi eu despre ţară- a vărsat Nae pe ea, dar trece. Nu moare ţara de bolile copilăriei şi nici copiii ei de bolile ţării.
    În rest, A.Dama, ai scos un text de zile mari, iar Alex a nins cu zahar pudră peste iarnă.
    Noapte bună tuturor!

  14. A.Dama zice:

    Alex, tu eşti mai patriot ca mine! 🙂 Mă gândesc că „mioriticul” nu evocă doar stâna şi brânza, ci şi spaţiul pe care îl defineşte Blaga ca matrice stilistică, spaţiul indefinit ondulat. Schimbările au loc în permanenţă, nu ne mai raportăm la societatea rurală la fel. Satele s-au pustiit, iar în loc de semnale din bucium ori din fluier – „dacă sună aşe, să ştii că-s io!” – răsună peste tot telefoanele mobile. În loc de o şezătoare cu cântece, stau şi cei de la ţară pe messenger. Life goes on…

    Eu ştiu că sunt multe lucruri condamnabile la români. Nu m-a apucat acum, aşa brusc, vreun idealism de-o toartă, ca să văd totul în roz. Dar m-am şi săturat să-i văd pe cei mai mulţi scuipând pe acest popor şi apoi bălăcindu-se în acelaşi…

    Doamne, iartă-ne!

  15. A.Dama zice:

    Răsvane, admirabil gestul lui Wurmbrandt! Câţi am fi capabili de un asemenea gest? De unde, că nu avem motivaţii…

    Cât despre Academician, el e încă la vârsta citaţională. Nu e bine să ne-atingem de ce are el sfânt, că e dreptul lui să-şi aleagă pe urmele cui calcă. Citatul e dintr-un prieten de-al nostru, care nu e idiot. Însă e cu putinţă ca Academicianul să fi scos din context şi ironia cu care scrisese prietenul nostru textul respectiv. E posibil…

    Tot nu voi fi de acord că trebuie doar să înjurăm ţara asta, şi dacă alegem să plecăm cât mai departe de ea! Iar iubirea creştină, dacă e reală, te împiedică să îi drăcuieşti şi porceşti pe cei de lângă tine ori pe cei din fruntea ta zi de zi.

    Mulţumim de urări, să ai şi tu noapte bună!

  16. Irina zice:

    eu am vazut textul „recititului” ca pe o ironie, adica de fapt in substrat e pe dos decat ce scrie 🙂 (sper ca s-a inteles ce-am vrut sa zic, nu-mi gasesc mai bine cuvintele la ora asta)

  17. A.Dama zice:

    Irina, aşa ar trebui să fie! Altfel nu iese la socoteală. Totuşi, scoaterea din context e păcat grav în acest caz. Şi mai ales aruncarea unui comentariu pe dos pe un alt blog, într-o altă discuţie.

    Da, s-a înţeles ce-ai vrut să spui! 🙂 Sărbători Fericite!

  18. sanda zeic zice:

    Felicitari pentru articol,sorella.
    De la prea bine in sus,se vadeste a fi.
    De bun augur.

  19. A.Dama zice:

    Sanda,

    Mulţumesc e răspunsul potrivit! Apoi, nu ştiu cât e de bine! Însă mă bucură faptul că e de folos! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s