(a)Politic corect


apoliticCâteva balize în (a)politica adamaică:

*I-au adus un ban; şi Isus i-a întrebat: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el ale cui sunt?”
„Ale Cezarului” I-au răspuns ei. Atunci Isus le-a zis: „Daţi, deci, Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” Şi se mirau foarte mult de El. (Marcu 12.16-17)


**Vă îndemn, deci, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea. Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu… (1Timotei 2.1-3)

*** Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru. (Romani 8.38-39)

About A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De gândit și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la (a)Politic corect

  1. Rodica Botan spune:

    a.dama, tu ai raspuns intrebarii multora „daca sa voteze” si ai mai adaugat si „cum sa voteze”…
    adica biblic, daca e posibil… mai ramine de vazut daca un credincios are posibilitatea sa faca vreo alegere biblica din ceea ce i se prezinta pe vot…
    Dumnezeu sa dea intelepciune neamului nostru romanesc!…

  2. A.Dama spune:

    Aşa să fie, Rodica! Să ne dea înţelepciune, că asta nu poate fi niciodată prea multă. Indiferent că avem împăraţi buni ori răi, ni se spune explicit că trebuie să ne rugăm pentru ei.

  3. Gellius spune:

    Să fie, oare, vechea dilemă, îmbrăcată, de data asta, în straie politice? Să fie, oare, necuvântătorul lui Buridan agonizând în neputinţa de a decide?

    A nu decide, ca să nu greşeşti, mi se pare a fi mai păgubos decât a decide greşit şi a trage o învăţătură din experienţa ta. A nu decide poate echivala cu a-ţi rezerva dreptul ulterior să arunci vina pe alţii. Etc…

    Fidelitate Tatălui (căruia-i aparţinem) şi datorie Cezarului (care o pretinde), datorie sancţionată de Tatăl!

    Indecizia introduce prea multe necunoscute în ecuaţiile vieţii, necunoscute („matematice”, nu de alt fel), cu care ne luptăm chiar şi în somnul nostru.

  4. Camix spune:

    Hmmm, nu sunt sigură că înţeleg care este indecizia despre care se vorbeşte. Adică nu înţeleg defel. Nu e vorba de a nu decide (la mine, da, dar aia e altă poveste😛 ). A da cezarului şi a te ruga pentru el nu transmite nici un fel de nehotărâre. Dimpotrivă, transmite opusul.

    A.Dama,
    dacă îţi citeam articolul mai devreme astăzi, poate aveam şi eu nişte atitudini azi.🙂 Nu garantez, totuşi, însă şansele ar fi fost mai mari.

  5. A.Dama spune:

    Gellius, necuvântătorul acela n-a existat, în fond, nu-i aşa? A fost şi e doar o „planşă”.🙂

    Nu ştiu exact cum să-ţi răspund. Dacă indecizia se referă la mai mulţi, în general, sau întrebările tale se referă la mine? Eu am mers la vot.😉

    Referitor la pasajul cu „fidelitatea vs datorie”, mi-am amintit de cei din cuptorul încins. Au rămas fideli Tatălui şi nu au cedat datoriei faţă de stăpânire. De aceea am pus a treia parte în articol. Că nici stăpânirile, nici domniile nu trebuie să ne despartă de dragostea Lui.

    Însă la modul general, oamenii îşi duc indeciziile mereu, ca pe nişte haine prea strâmte, pe care nu le mai pot scoate de pe ei.

  6. A.Dama spune:

    Camix, a da cezarului se referă numai la dări, impozite etc.? Cine hotărăşte „ce” e al cezarului? Cât? Tot el?

    Sunt curioasă cum ar fi înclinat balanţa dacă ai fi citit mai devreme! Dar va fi o „dată viitoare”, nicio problemă! Recuperăm atunci.😀

  7. Gellius spune:

    Desigur, o „planşă”, una din acelea pe care ne scriem istoria personală.

    Nu, întrebările mele nu se referă la tine. Eşti prea delicată şi drăguţă cu fiecare din vizitatori.

    Mă refeream la fidelitata vs datoria cerute de Tatăl, fără tensiunea dintre ele. În fidelitatea faţă de El este loc pentru datoria faţă de „ei”. Tensiunea intervine când în datoria faţă de „ei” nu se admite fidelitatea faţă de El.

    Scuză-mi stilul lapidar de astăzi, de ieri şi …

  8. Camix spune:

    A.Dama,
    nu. nu numai la dări se referă, normal. la tot ce implică exercitarea autorităţii lui (şi acum condiţia) atâta vreme cât nu intervine peste principiile morale pe care Dumnezeu le aşteaptă de la noi.

    cezarul hotărăşte el multe (inclusiv şi ceea ce crede că ar fi al lui), dar noi decidem care lucruri îi aparţin lui şi care Lui, de fapt. însă judecata umană nu e nimic fără ghidul judecăţii Lui.

  9. Alex spune:

    Foarte bine ai amintit aici, A.Dama! Nu trebuie să amestecăm niciodată lucrurile. Mi-am amintit şi de momentele penibile cu campanie electorală prin biserici sau la manifestări religioase.
    Doar lui Dumnezeu I se cuvine toata închinarea şi slăvirea, nu oamenilor, care vor rămâne mereu doar oameni, indiferent ce ar face.
    „Să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului”. Da, aşa este. Că şi Cezarul este tot sub rânduiala lui Dumnezeu. Iar cei ce au uitat acest adevăr au căzut groaznic. Dacă şi cei ce ajung în postura Cezarului ar conştientiza că Dumnezeu le-a dat nu putere, nu mărire deşartă şi averi, ci le-a dat în primul rând o mare responsabilitate asupra celorlalţi, lucrurile ar sta cu totul altfel decât sunt. Dacă îşi amintesc de Dumnezeu, de Biserică, de credinţă,numai din 4 în 4 ani…nu rămân decât nişte mincinoşi, nişte falşi.

  10. paul spune:

    …18:45 fratele de la amvon:”intrerupem aici programul si o invitam pe doamna secretar de stat candidata in colegiul nostru,sa ia cuvantul…”s-a intamplat la o biserica evanghelica din jud.Bihor.Singura persoana care a iesit din biserica a fost tatal meu.A crezut ca nu va fi singurul…S-a inselat!

  11. A.Dama spune:

    Gellius, mulţumiri pentru lămuriri! Nu trebuie să-ţi ceri scuze, pentru că nu ai greşit, doar că riscăm şi alte înţelesuri dacă nu ne vedem faţă în faţă, dacă nu ne auzim, dacă nu citim zâmbetul intenţionat de multe ori ş.a.m.d. Să revii cu stilul tău lapidar – aici ştii că sunt iar 2 sensuri: 1) adică pe scurt, concis şi 2) gravat în piatră.🙂

    Iar cu tensiunea aceea între datorie şi iubirea faţă de El, aşa e, cum ai scris tu! Să alegem cu înţelepciune!🙂

  12. A.Dama spune:

    Camix, ştii ce mi-a trecut prin minte atunci când îţi scriam? Mi-am amintit de cum luau stăpânii de sclavi fetele sclavilor şi… Ei considerau că le aparţin… Hm…

  13. A.Dama spune:

    Alex, am remarcat câţi de „dacă” sunt în rândurile scrise de tine! Ai dreptate! Ce păcat că aşa stau lucrurile! Binele care ar rezulta pentru fiecare, inclusiv pentru cezar, este astfel condiţionat!

  14. A.Dama spune:

    Paul, dacă mă întrebi pe mine ce părere am, eu spun că nu e bine aşa. La sfârşitul programului, eventual, să se ia un timp pentru astfel de chestiuni şi să participe doar cei interesaţi. În fond, ne pasă cine ne reprezintă, doar că toate ar trebui, eclesiastic / ecclesiastic, să-şi aibă VREMEA LOR!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s