Şirul A.Damei

Chiar dacă nu e vorba de şiruri matematice, cum e fascinantul şir al lui Fibonacci, şi în şirul A.Damei intervin nume(re) şi un fel de socoteală.

Şir? Fir? Distanţa e cât un joc de litere. Şir, fir, mir, cir, tir, jir, bir, gir, Sir. E-mir. E-fir nu există, dar există ze-fir. Şi z-bir. Literele se înlănţuie, se combină. În joacă sau nu.

Orice şir e o succesiune. Dacă elementele ar fi disparate, şirul ar dispărea.

Firul A.Damei ca al Ariadnei?… Nu, defel. Şirul A.Damei e altă poveste.

A început în timpul supravegherii la un examen. Pe o foicică, pe care o puteam uşor ţine în palmă (precum studenţii fiţuica, până nu sunt prinşi), am desenat un tabel, pe care l-am împărţit în 16 părţi. Cam aşa:

Încă doi-trei paşi pe rândurile laterale din amfiteatru, supraveghind fiecare mişcare.

Apoi am completat în tabel iniţialele, pornind de la cel mai mare, până la cea mai mică…

Uite-aşa:

Şi la fiecare completare a iniţialei în spaţiul din tabel, rosteam câte-o rugă.

Am ajuns în spatele amfiteatrului. Urmăresc orice agitaţie, le atrag atenţia studenților să nu vorbească între ei.

Dar nu m-am putut opri la cele şaisprezece nume din tabel. În dreapta tabelului, am continuat să completez iniţialele aparţinătorilor celor care fuseseră pomeniţi înainte… De fapt, mai întâi, am pus în dreapta un T mare. M-am rugat îndelung pentru tata.

Cobor alene scările din partea dreaptă a amfiteatrului, pe lângă geamuri. Afară e o lumină aurie, iar frunzele copacilor îşi spun între ele poveşti din tinereţe.

Şi pe foicica din palmă răsar încetul cu încetul noi iniţiale. Şi înfăşor fiecare literă cu câte-o eşarfă de rugă nevăzută, neauzită.

T
M, M, D
D, M, J, L, M, N
T
OD, C
T, D, D, D, D
C, D
R, N, N
L, V, A, S
GA, L, R, M
E
M
T, D, A, L, T
N, E, CJ, E, E
CA, A, J
B, O
L

Sunt în faţa amfiteatrului. Mă aşez la catedră. Privirile mi se plimbă peste cei care scriu, mi se intersectează cu privirile celor ce sunt atenţi la mişcarea supraveghetorilor. Pe fereastră se zăresc câteva păsări pe creanga unui copac. Îşi spun rugăciunea de dinainte de mâncare.

Au trecut două ore, a mai rămas una. Pe foicica mea, încă mai este loc de alte iniţiale. Şi-n şirul A.Damei se aştern în continuare nume noi, rug(ur)i noi… Îmi adun numele prietenilor, ca la o seară de petrecere, numele colegilor, mai-marilor…

Ştiu că îngerul care-mi stă în ceafă memorează cu sârg toate iniţialele înŞIRate pe foicica aceea care nu valorează pentru nimeni nimic.

Studenţii îşi predau lucrările, rând pe rând.

Numai eu strâng în palmă comoara mea de nume… şi o duc în dreptul inimii.