Oare ce vârstă să aibă emiţătorii următoarelor enunţuri, formulări?
1) st cv ls m pc k?
*
2) Somnul a aţipit, timpul a amuţit şi parcă stă în loc.
Sentimentul urlă, viaţa o ia la goană.
Iar sufletul stă încarcerat în ea.
*
Cred că merită un articol dedicat pe blogul acesta cel care descifrează primul enunţ!
Oare i se potriveşte eticheta de „enunţ”?
Eu m-am uitat luuuung când am văzut asemenea coduri, m-am uitat chiorâş, cu nedumerire şi cu enervare crescândă, iar dacă mă punea cineva să „traduc”, aş fi zis ceva de genul:
st – sfânt (că aşa e prescurtarea în franceză pentru „saint”)
cv – curriculum vitae
ls – semnătură indescifrabilă
m – miron / marius / mircea / maria / miruna / miriam sau alt nume care începe cu „m”
pc – pop cosma / prada cuc / pintea ciorba sau orice alte combinaţii cu „p” şi „c”
k – okay
De vreme ce vocalele dispar sau sunt înlocuite cu cifre sau coadă de maimuţă e=3, a=@, o=0, i=1 (deşi mai rar), sunt şanse să dispară şi cuvintele, iar comunicarea să fie prin… gesturi, mimică, iconiţe, emoticoane, simboluri.
Să se inventeze pentru fiecare, absolut pentru fiecare stare şi pentru acţiunile principale ale omului: mănânc, beau, îmi ling degetele, îs ocupat, vorbesc la telefon, dorm, scuip, vomit, plâng, merg, îs nervos, îmi fac de cap, iubesc, cumpăr, îţi dau în cap, aştept, râd, râd şi mai tare, râd în hohote, fac pe mine de râs, mor de râs…
Iar restul cuvintelor ales bules, delete de peste tot, şi din recycle bin.
lumea adam(a)ică 
st / poate insemna „stie”, stii
cv = careva, cumva
pc = personal computer, pace
🙂
sau „stii ceva, lasa/ma/n pace, ok?”
:)) 😛
Da, evident că poate însemna ce zici tu, dar mai poate însemna şi „stai că vin…”
Călătoria-i lungă, călătorrule! 😉
Numai să vă uitaţi la imagine de la depărtare! Aşa… 1 m de pc.
Hmm, călătorru nu stă rău. 🙂 Ceva foarte asemănător vroiam şi eu.
Prima dată, vârsta aş spune că e… aceeaşi. 🙂 Exact aşa. Cred că este posibil ca o persoană să scrie şi în primul mod, şi în al doilea. Deşi ştiu că ar fi putea fi contraargumente; poate chiar şi întemeiate. Dar suntem fiinţe complexe. Aş spune că nu degeaba imaginea… 🙂 să vedem dacă nu mă înşel.
Care ar fi vârsta? Păi, scrisul din primul enunţ pare a fi undeva la gimnaziu.
Primul enunţ. dacă e sau nu enunţ. este, doar că e încriptat. are semnul întrebării la final 🙂
Calatorru,
ai studiat criptografia? 🙂
Cred că e destul de bună traducerea.
Mă întrebam într-un mod destul de serios ce vrea să spună respectiv(-ul/-a).
Nu-mi place stilul ăsta… oricât de mult s-ar asemăna cu felul de în care au fost scrise părţi din Biblie (numai consoane). Nu e nici o legătură între astea…
Folosesc Yahoo! Messenger… şi mai nou (chiar) şi diacriticele. Asta mă face să mă simt mai împlinit.
Eu as putea sa va dau virsta…nepoata mea are 15 ani…hmmm…cred ca pe-acolo.
A avut intr-o luna prea multe mesaje in telefon si i s-a confiscat. Am crezut ca a batut recordul. Vineri insa un coleg mi se plingea …fiica lui a avut peste 10.000 mesaje intr-o luna…
si daca te gindesti ca pe toate le scriu asa, in curind n-o sa mai putem tine legatura in scris cu noua generatie, iar daca lumea va mai fi, aia de vin dupa ei vor trebui sa „descopere” scrisul din nou…
„10.000 mesaje intr-o luna”
10.000 mesaje/lună
= aproximativ 333 mesaje/zi
= aproximativ 13-14 mesaje/oră
= aproximativ câte un mesaj din 5 în 5 minute (zi – noapte)
Dacă tot a ajuns acolo… merită să persevereze un pic… Poate intră în Cartea Recodurilor… Să vedeţi apoi mesaje! 😀
Camix dragă, vârsta e aceeaşi! Cred că eşti obişnuită cu trucurile astea cu întrebările al căror răspuns e evident. 🙂 Bine, nu e vorba de aceeaşi persoană, dar persoanele aparţin aceleiaşi vârste… de gimnaziu, vorba ta! Experienţa ta cu elevii îşi spune cuvântul! 😉
Imaginea aceea e cu alte imagini ascunse în ea. Trebuie descifrată. Am ales-o pentru că se potriveşte cu încriptarea din titlu.
Camix, am găsit dificil să numesc cumva cele două tipuri de comunicare în scris. De-aia am zis „enunţ”, „formulare”. Al doilea, de care nu s-a legat nimeni, e coerent şi trădează o stare de spirit a emiţătorului. Plus că sunt nişte cuvinte-cheie.
În schimb, primul enunţ, deşi trădează şi el o stare a emiţătorului: de apucat, de rutinat, de „vitezoman” – îţi dai seama câte cuvinte poate scrie în acest ritm? 😛 -, totuşi, el nu mai e perceput ca fiind coerent, decât după o cercetare mai mult sau mai puţin îndelungată a lui. 😀
GhiţăB, 🙂 😀
Vai, am râs bine de matematica ta! Îţi dai seama? Tot la 5 min. un sms… Păi, nu mai faci nimic până la capăt. Nici pe ochi nu te poţi spăla pe îndelete, că trebuie şi scris sms-ul înainte de a fi trimis.
Să ştii că şi eu urăsc „consonogramele”. Chiar dacă sunt limbi în care vocalele nu sunt marcate decât prin nişte accente, puncte, virguliţe etc., trecerea aceasta la scrierea „simbolică” (folosesc în ghilimele, ca să nu existe confuzii) este o dovadă de regresie mintală… se realizează treptat, dar peste câţiva ani, efectele vor fi şi mai ample, şi mai dezastruoase.
Rodica, cei de după noi poate vor învăţa la şcoală cum să descifreze mesajele celor care scriu azi aşa… cu prescurtări care permit mai multe înţelesuri, cu o lipsă desăvârşită de clasă. Apoi vor ajunge la concluzia: ce tâmpiţi au putut debita astfel de „coduri”!
Sigur că eşti aproape de vârsta despre care vorbeam… Sunt două exemple de „comunicări”, să nu le mai spun „enunţuri”, scrise de copii de clasa a 7-a, între 13-14 ani. Spre deosebire de primul „mesaj”, al doilea mi s-a părut de o sensibilitate ce trece dincolo de vârsta lor…
Mi-a rămas să vă dau DEZLEGAREA ( 😀 ) nu-i aşa?
Este cum a ghicit Călătorru! 😉 Călătorrule, cândva, vei avea un articol dedicat! 😛
ŞTII CEVA, LASĂ-MĂ-N PACE, OK?
Camix şi-a dat seama că cele două exemple vin de la persoane de aceeaşi vârstă, mai exact, vârsta gimnaziului! 🙂
Rodica a aproximat vârsta cu mare dibăcie! 🙂
Dincolo de efectul ludic pe care l-am asociat aici, trebuie să se regăsească ironia, critica şi dezaprobarea pentru astfel de stâlciri ale limbii. Ele au loc în fiecare secundă, în fiecare minuţel, la orice oră din zi şi din noapte.
Celor din preajma mea, mă străduiesc să le impun respectul pentru limba română. (Şi nu numai 😉 .) Mijloace mai impresionabile nu avem. Dar putem fi noi înşine exemple. 🙂
Am aşteptat să văd ce este. Bănuiam că e un mesaj ciuntit gen sms sau messenger. De-asta prefer total mailul, macar pot sa scriu ca o scrisoare, nu „telegrame” de-astea, gen „pupat Piaţa Independenţii”.
Am remarcat că excesul de acest gen de exprimare (dacă se poate spune aşa la această bolmojeală), duce la neputinţa unei exprimări cât mai aproape de normal. Îi vezi la scris: se chinuiesc cumplit să lege fraze ceva mai complexe. Au tendinţa să prescurteze tot!
E tare trist… Dar şi mai trist este când vezi că cei care ar trebui să-i corecteze pe cei mici, se dau după neînţelepciunea lor şi se cred …”cool”!
Problema cu corectatul alora mici nu mai este asa usoara. Fiica mea a trebuit sa inceapa sa invete sa navigheze si sa investigheze pe computer. N-am sa scriu aici ce descoperiri a facut, doar ca in urma descoperirilor plateste 1200 de dolari pe luna sa trimita copii la scoala privata si…aproape pot zice ca ii tine pe cei trei indivizi tineri in zgarda…tehnologia este necesara, dar la virsta asta si daca nu stii sa-i controlezi le poate dauna si poate sa traiasca linga tine, dar intr-o alta lume de care habar n-ai…
Asa ca , daca sinteti parinti e indicat sa tineti cot la cot cu copiii in tot ce vine nou in tehnologie daca vreti sa stiti ce se petrece cu ei.
Tipul asta cu fiica lui cu atitea mesaje era pur si simplu innebunit. Alea explicau alte lucruri care nu mergeau bine in casa lor…copiii nu mai traiesc cu noi nici cind sint linga noi…
Tragedie…
„Tragedie…”
Mai ales că mulţi părinţi sunt mulţumiţi:
„Wow! Copiii noştri sunt deştepţi! Le-am cumpărat calculator… Facem ce putem să aibă şi Internet… să înveţe! Au nevoie…”
iabadabadu !!!!!!!!!!
🙂 sunt curios si nerabdator !
🙂 o saptamana frumoasa !
…”st cv hi k tl !”
apropo de mesaje incifrate si descifrate, nu stiu daca ati citit asta „Osama Bin Laden decided to send George Bush a letter, in his own
handwriting, to let him know he was still in the game.
Bush opened the letter and it contained a single line of Coded message:
370H-SSV-0773H
Bush was baffled, so he e-mailed it to Condoleezza Rice. Condi and her
aides hadn’t a clue either, so they sent it to the FBI.
No one could solve it at the FBI so it went to the CIA, then to MI6 and
Mossad.
Eventually they asked Australian Intelligence (ASIO) for help. Within a
minute, ASIO emailed the White House with this reply:
” Tell the President that he’s holding the message upside down !!! ”
🙂 😛
http://nazireat4him.blogspot.com O falsa trezire spirituala
Alex, în curând n-o să-i mai înţelegem pe copii.
Mi-am amintit o fază. Când eram prin a 7-a, a 8-a, am inventat un alfabet şi scriam textuleţe în alfabetul acela, pe care doar eu şi o soră de-a mea îl ştiam. Ca să nu înţeleagă părinţii şi alţi membri ai familiei. Vai, ce ne plăcea că aveam noi alfabetul propriu! 🙂
Rodica, e un semnal de alarmă foarte important pe care l-ai relevat aici! Dacă nu ţinem pasul cu ceea ce descoperă copiii, se va crea o falie între universurile noastre şi va fi imposibil să se mai găsească punţi peste prăpastie! Să ne rugăm pentru înţelepciune!
Fain, Călătorrule! Mesajul încifrat l-am decodat, dar nu m-am prins de ce australienii au fost cei mai tari?!?
Alexander, mai aruncăm din când în când o privire!…
Ha, ha! Alfabet propriu? Faină idee. Îl mai ai cumva păstrat? Ar fi o amintire tare drăguţă.
Mi-am amintit că prin clasa a VI-a ne prosteam cu o limbă „păsărească”, intercalând printre silabele cuvintelor câte cu pa, pi, pu. Ieşea o nebunie! Dar aşa am făcut exerciţii de ..dicţie!
Mă gândeam într-o zi la jocurile copilăriei mele. Erau extrem de simple, dar foarte drăguţe, inocente. Azi mi se par mult prea maturi copiii…
Pingback: Călătorrului « lumea adam(a)ică
Du-pu-te-pe A-pa-le-pex! Chia-par a-pa-şa-pa? Şi-pi vo-po-i-pi fă-pă-cea-pa-ţi de-apa-ste-pe-a-pa?
Nu mai am caietul. Erau în el poezii naive scrise pe la 10-11 ani. Dar nu le-am păstrat… Doar câteva dintre cele scrise la 14 ani. Ştiu că una dintre poezii se chema „vânzătorul de stele” şi era vorba de cel care îţi „vindea” stele, nu de vreun soi de trădător…
Alfabetul era scris pe una dintre ultimele pagini ale caietului, dar mai erau texte scurte scrise în alfabetul respectiv, texte pe care doar eu şi sora mea le înţelegeam. Mă amuză amintirea. Am găsit în cartea lui Tournier o explicaţie pentru folosirea unui alfabet secret…
Aceasta tema este pur si simplu fara pereche:), este foarte interesant pentru mine:P Bravo !! vreau sa mai vad in continuare discutii pe tema asta!
Am ratat concursul ăsta, l-aş fi câştigat şi eu dacă reuşeam să răspund primul! Ce să-i faci, poate altă dată. Temă suplimentară pentru specialişti în franceză: „st cv ls q pck!!!”
(:snupsăR este ceva luş cu pisica!!!)
„ştii ceva? lasă că plec!”
aşa? 😀
Bine-ai venit webdesignneamtro! 🙂 E limpede că a mai fost abordată chestiunea, însă nu există şanse de a împiedica proliferarea fenomenului. În curând, vor ieşi pe piaţă dicţionarele de decodare a posibilelor enunţuri. Pentru unii „dc” înseamnă „de ce”, pentru alţii „dacă”.
Ş.a.m.d.
A-gnu-s-stick,
?coadă la cap la de scriem să Vrei
.
Să ştii că, prin sec. 19, unii scriitori nu se plictiseau defel. Trimiteau mesaje „cifrate”, să nu le înţeleagă cameristele sau curierii. 😛
.
Cu concursul, las’ că mai organizăm. Şi vedem ce iese. 🙂
N-am găsit pisica. O fi înghiţit prea mulţi peşti.
Sau era un matou. 😉
Camix, de la ce o fi k? 🙂
Pingback: Cât e de la imagin(aţi)e la realitate? « lumea adam(a)ică