Psiholog fără voie


questionDeşi meseria de şofer de taxi le revine bărbaţilor, la fel ca meseria de şofer de tir,  în mod netradiţional, există şi femei taximetriste ori şoferi de tir.

Întâmplarea a făcut ca în drum spre şcoală, de la parcare până la clădire, să se desprindă talpa de la un pantof în aşa fel, încât singura variantă era să sar într-un taxi şi să o-ntind spre casă pentru a lua o altă pereche de pantofi. Cine n-a păţit de-astea niciodată… să se bucure! 😀

Urma să petrec în taxi între 30-40 de minute, în funcţie de trafic. S-a nimerit să fie o taximetristă la volan. I-am spus destinaţia şi că va trebui să parcurg drumul dus-întors.

După nici două minute, femeia primeşte un apel pe mobil. Deşi telefonul nu era dotat cu sistem hands free, răspunde fără să-şi facă procese de conştiinţă. În spatele nostru se afla chiar maşina poliţiei, dar nici prezenţa poliţiştilor nu pare să o stânjenească. Vrând-nevrând – de fapt, nevrând -, ascult conversaţia:

Da, spune… (–) Acum am clienţi, nu merg în direcţia aia. (–) Voi veni mai târziu. (–) Da, nu pricepi că nu pot acum? (–) Dacă prind cursă încolo. (–) Serios? (–) Bine, atunci vin! Pusi, pusi! Pa!

Mă gândesc că s-au schimbat planurile, de vreme ce taximetrista urma să dea curs promisiunii făcute în timpul conversaţiei telefonice. Nu-mi rămâne decât să întreb:

– Deci nu mă pot întoarce cu dvs. la universitate?

N-am prevăzut ce va urma.

Asist, împotriva voinţei mele, la o confesiune neaşteptată, complet nepotrivită cu momentul, cu statutul persoanelor de faţă: taximetrist-client:

Vă duc înapoi la universitate, cum să nu?! Doar nu credeţi că aş fi fugit imediat la el?… Are vreme, că nu face nimic toată ziua. Nu vă faceţi griji, el nu ştie cum se câştigă banii…

(Nu-mi făceam deloc griji despre acest „el” şi nu mă interesa câtuşi de puţin relaţia taximetristei cu persoana care o apelase. Într-o ţară civilizată, şoferii de taxi nu se confesează clienţilor.)

Dar ea continuă:

De fapt, i-am făcut papucii. Nu mai e prietenul meu, dar nu-l pot scoate afară din casă, că nu vrea să plece. Nu lucrează, nu face nimic. Eu trebuie să plătesc chiria pe maşină, să pun benzină, să plătesc dispeceratul, după ce le plătesc astea, nu mai rămân cu mare lucru. Şi el stă toată ziua. Şi mai are şi pretenţia să merg de câte ori are el chef. N-are decât să aştepte! Mie îmi place volanul, de-aia am ajuns aici. Îmi place prea mult să conduc. Dar nu am de gând să-l ţin pe unul ca ăsta. Să mă lase-n pace! Nu mă interesează unde merge, să dispară o dată din casă!

… ş.a.m.d.

… ş.a.m.d.

N-am vrut să fac conversaţie, se înţelege. Dar a trebuit să suport descărcarea de ofuri. Psiholog fără voie… Şi doar o auzisem pe femeie salutându-l cu „pusi” şi cu „pa”.

După ce am achitat transportul, în drum spre sala de curs, m-am întrebat: oare nu trebuia să plătim amândouă? Eu, cursa… ea, şedinţa…

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De vină. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Psiholog fără voie

  1. GhitaB zice:

    =)) Bine că nu a introdus şi punctul intermediar în traseu.

    Nu prea le dau de lucru taximetriştilor. Dar cu o ocazie am asistat vrând-nevrând la o discuţie la telefon în engleză. În cazul ăsta mă simt obligat să-l caut să-i plătesc lecţia de engleză… 😛 😀

  2. GhitaB zice:

    Era într-o perioadă când mă străduiam să progresez… şi chiar mi-a plăcut să-l aud. 🙂

  3. romuluss zice:

    Persoana avea o suferinta pe suflet, cum fiecare dintre noi avem la un moment dat, poate ca si crestini ar trebui sa vedem „confesiunea”, ca pe o nevoie de Dumnezeu.

    Oamenii nu vin la biserica si se convertesc dupa predicile bine calibrate din punct de vedere exegetic si nici la ascultarea unui talentat din punct de vedere retoric, ci atunci cand gasesc o solutie la problemele lor.

    Pe oameni nu ii intereseaza rai, iad, judecata finala, viata dedicata Lui Dumnezeu, ci solutii la problemele lor, aici li se poate arata ca Dumnezeu e solutia. Nu e nevoie de predici, ci de cateva vorbe inspirate.

  4. Alex Androne zice:

    Interesantă situaţie! De multe ori suntem siliţi să asistăm fără voie la astfel de întâmplări. Am păţit-o şi eu cu trenul, de câteva ori. Au unii talentul de a se băga în vorbă fără să vadă mai întâi dacă eşti dispus să le asculţi confesiunile. Dacă persoana respectivă şi-a mai „făcut curaj” şi cu un pahar-două….e jale! Mai de fiecare dată, cei despre care se fac „dezvăluiri” sunt aspru judecaţi, rău desconsideraţi şi ocărâţi. Ai vrea să le ceri să se oprească. Ţi-e ruşine să le-o „retezi” brusc. Pe de altă parte, te gândeşti că e creştineşte să ai înţelegere şi compasiune pentru ..aproapele. Constaţi că el nu are nevoie de sfatul tău, pe care nici nu-l ascultă… Este destul de complicat. Uneori.

    O lume parcă tot mai bolnavă sufleteşte…

  5. viorica zice:

    Acum sa va arat si alta fata de taximetrist .Fiul meu are taxiul lui in New york Cty de multe ori vorbeste cu persoane despre Dumnezeu cu unii poti discuta civilizat ,altii sint foarte ostili .S-a intimplat ca dupa o discutie sa coboare din taxi si sa nu platesca .De multe ori cind duce un batrin sau un militar nu ii ia niciun ban .si distantele sunt destul de mari de la aeroport in centru Manhattan costa 50 de dolari .O face pentru ca are respect pentru batrini si ca fratele lui a supravetuit la 5 razboaie, este in armata americana de 25 de ani . In New York sint foarte multe taxiuri si soferi de toate nationalitatile unii nici nu stie limba bine sau nu cunoste orasul ,s-a intimplat sa te plimbe aiurea prin oras pina ti se acreste ,esti nevoit sa opresti sa cobori si sa nu platesti,raminind in plina strada cu bagajele . ATENTIE LA CEI CARE VENITI IN AMERICA NU VA SUITI IN TAXI CARE SOFER ESTE UN ASIATIC AVETI OCAZIA SA VA RATACITI SI SA NU AJUNGETI LA DESTINATIE ,DIN CAUZA CA NU INTELEGE SI NU CUNOASTE ORASUL .MAI ALES DACA ESTE SI NOAPTEA .

  6. A.Dama zice:

    GhiţăB, tu îi dai de lucru lui nea Ghiţă de la magazin. 🙂 Şi nu trecem cu vederea. 😉

  7. A.Dama zice:

    Romi, e drept că sunt situaţii şi situaţii. Nu am întrerupt-o pe femeie, am lăsat-o să zică ce avea de zis. Am întrebat-o, totuşi, de ce a ales o astfel de meserie.

    Eu abia aşteptam să ajung la şcoală, iar evenimentul care m-a împins în acea conversaţie nu era unul… relaxat. 😀

    M-am gândit ulterior la ce mi-a spus taximetrista. Şi mi s-a părut ciudat să te deschizi aşa, cu probleme atât de personale, în prezenţa cuiva pe care-l vezi prima dată.

    Şi mai era fără lacăt la gură. Trecând pe lângă o staţie de taximetre, s-a apucat să spună nu ştiu câte şi despre o colegă de-a ei care se afla în staţia respectivă.

    Chiar nu era momentul de deschis discuţii adânci şi orientate cu această doamnă!… 🙂

  8. A.Dama zice:

    Alex, în tren e altceva. Parcă aşa e atmosfera. Deşi am parcurs uneori cu trenul distanţe lungi, în prezenţa unor persoane care nu şi-au deschis gura deloc, deloc, deloc. Deci se poate şi aşa. Însă mi s-a întâmplat şi să aflu chestii deosebit de interesante – cum e când trebuie să muţi nişte oseminte dintr-un mormânt în altul şi se împrăştie fără voia ta, cum a fost înainte de al doilea război mondial şi după cu şedinţele de despăduchere pe uliţele satelor… Hm, dacă stau să-mi amintesc câte-am auzit, aş putea aduna de o carte. 😀

  9. A.Dama zice:

    Viorica, am înţeles! Cred că dacă el are experienţă cu tot felul de oameni care urcă în taxi, ştie şi când să ducă mai departe discuţia, şi când să se oprească, fiindcă unii reacţionează şi violent, după cum spuneai. Chiar la auzul numelui lui Isus, unii sar ca arşi, sunt în stare să te strângă de gât.

  10. Rodica Botan zice:

    Taximetrista ta a.dama n-o sa faca tensiune niciodata…ca nu tine nimic sub lacat.

  11. cl zice:

    hahah Adama… chiar a fost distractiv ! cat e sedinta.. ?:P

  12. Camix zice:

    Este discutabil. Foarte discutabil. Dar m-a şi amuzat 🙂 Tu stresată să ajungi la timp la servici, cealaltă stresată să nu ajungă acasă. 🙂

    Cred că problema poate fi pusă în modurile vehiculate mai sus (şi de tine şi de alţii) în contextele potrivite. Nu orice merge oriunde, nu cu oricine, nu în orice oraş etc. Sunt multe variabile.

  13. A.Dama zice:

    Rodica, ai dreptate! 😀

    CL, pentru tine nimic, niciodată! 😛 Sau poate un masaj la picioare. Facem troc, crazy girl!, dacă va mai îngădui Cineva să ne (re)vedem. 😀

    Camix, am râs bine la faza: „cealaltă stresată să nu ajungă acasă”. Şi cât de adevărat e pentru mulţi! 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s