Chocolat-ul mereu tânăr


Dacă tot am vorbit de obezitate, şi dacă tot ne zice nenea Murphy că tot ce-i bun pe lumea asta ori e imoral, ori e ilegal, ori îngraşă, ne-am oprit puţin asupra ciocolatei, fiindcă am urmărit nişte imagini supertentate au Salon du Chocolat Professionnel de la Paris, care a avut loc la sfârşit de octombrie, început de noiembrie anul acesta.

După cum se vede, ciocolata pare „să se simtă bine” sub orice formă: sub forma Turnului Eiffel, sub forma rochiilor extravagante, sub formă de pantofi, sub forma animalelor şi animăluţelor de tot soiul, sub formă de bijuterii ori sub forma simbolurilor contemporane: @, $, € etc.

De la diferitele delicatese care încântă toate simţurile: văzul, gustul, pipăitul, mirosul şi auzul – celebra de acum fântână de ciocolată care se revarsă spre încântarea privitorilor şi degustătorilor, până la formele cele mai excentrice şi culorile cele mai neaşteptate cu putinţă într-un astfel de spectacol.

chocolat3Indiferent de genul pe care îl are substantivul – în română, ciocolata e feminină, în franceză e masculină (le chocolat), această substanţă lichidă sau solidă, în amestecuri tot mai inedite: de la lapte la whisky, de la alune la orez, de la vişine la fructe exotice,  e una dintre plăcerile la îndemâna oricui, chiar dacă la origini, sub formă lichidă, ea era considerată băutura zeilor şi a clasei privilegiate, a aristocraţilor bunăoară.

Azi suntem mari fabricanţi de orice, avem fabrică de nunţi, fabrică de bani, fabrică de evenimente, fabrică de idei noi, fabrică de diplome, fabrică de fericire, iar fabrica de ciocolată nu putea lipsi (cu sau fără Johnny Depp).

„Tableta de ciocolată” are acum alte sintagme concurente, pe măsură ce ispita sporeşte cantitativ şi calitativ: valuri de ciocolată, fântână de ciocolată, cascadă de ciocolată sau munţi de ciocolată.

Binefacerile şi pericolele pe care chocolat-ul – mereu tânăr – le presupune în egală măsură confirmă o dată în plus că orice exces dăunează.

Iată ce relatează în corespondenţa ei Madame de Sévigné:

La Marquise de Coëtlogon prit tant de chocolat,
étant grosse l’ année passée, qu’ elle accoucha d’ un
petit garçon noir comme le diable, qui mourut.

„Marchiza de Coëtlogon mâncă atâta ciocolată pe când era gravidă anul trecut, că dădu naştere unui copil negru ca dracu, care muri”.

Eh, poate puţin prea metaforic!

Pentru unii, unele, ciocolata e paradisul pur…

Pentru noi, copiii, nimic nu se compara cu ciocolata aceea din cratiţă, după ce mama turna în tavă lichidul gros, maroniu, care urma să se întărească la rece… Ciocolata aceea culeasă cu linguriţa de pe marginea cratiţei a avut mereu cel mai bun gust cu putinţă: gustul combinat cu înghiontiri şi râsete izbucnite sincer la vederea buzelor şi obrajilor mânjiţi cu substanţa dulce, gustoasă şi fermecătoare!

chocolat2

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De toate. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

39 de răspunsuri la Chocolat-ul mereu tânăr

  1. Alex zice:

    A.Dama, m-ai făcut să salivez la vederea „ciucalatei” (vorba lui Goe). Cred că la o asemenea expoziţie de ciocolată ajungi să dai în greţuri de la atâtea …degustări!

    Mi-ai amintit de minunata ciocolată de casă şi de cratiţa pe care la fel o „lustruiam” cu multă osârdie, până ce se întărea bunătatea.

    Cel mai mult îmi place ciocolata neagră, amăruie. Şi mai e una cu boabe de cafea prin ea.

  2. viorica zice:

    In ciuda faptului ca am diabet astazi voi servi o felie de tort de ciocolata cu ocazia zilei de nastere a nepotelei Julia a implinit 8 anisori! Sotului nu ii lipsesc ciocolatele de pe masa si culmea are colesterolul foarte bun 110. Imi amintesc de anii tineretii mele pe toate afisele puteai citi: „Dati copiilor cit mai multe dulciurii’. Astazi s-a ajuns sa nu mai dam ciocolata copiilor, e daunatoare. Cioco, cioco, ciocolata va mai amintiti cintecul?

  3. Ted zice:

    Aoleo, ce poftă mi s-a făcut! M-ai lovit în moalele preferinţelor mele dulciforme! La birou fiind, am început să caut febril prin sertare.. dar nimic! Dacă păţesc ceva, pe tine te vor învinovăţi! Să ştii! În altă ordine de idei, am participat şi io pe-aici pe la tot felul de expoziţii (le prefer pe cele care oferă degustarea produselor) de el chocolate blanco y negro. O prefer amăruie, dacă se poate cu 90% conţinut de cacao. E cea mai sănătoasă.

  4. A.Dama zice:

    Alex, cred că e nevoie şi de momente de-astea! 🙂 În fond, luăm cu mulţumire şi ciocolata, ca orice dar…

    Cred că oricine a primit şi a dăruit măcar „un chocolat” în viaţă. Iar cine n-a dat, să înceapă de-acum! 🙂

    Mie îmi place şi ciocolata amăruie – dar asta mă face să mă gândesc instantaneu la tata, că era „ciocolata lui”. Nouă, copiilor, ne-a plăcut mereu cea cu alune. Apoi, mai târziu, am descoperit mousse au chocolat, dar şi truffes au chocolat. Şi câte, şi mai câte!?

  5. A.Dama zice:

    Viorica, înseamnă că s-a nimerit bine articolul ăsta azi, chiar într-un moment aniversar! 🙂 Îmi pare rău pentru boală, n-am vrut să îi provoc în vreun fel pentru cei care nu pot tolera dulciurile! 😦 Dar îi spunem şi noi Juliei „La Mulţi Ani!” şi creştere sănătoasă şi plăcută Lui!

    Nu ştiu cântecelul cu ciocolata. 🙂 Am găsit nişte melodii care erau pe subiect, dar… le-am lăsat acolo, fiindcă nu îşi aveau locul aici. 😀

  6. A.Dama zice:

    Ted, ai trecut tu peste încercări mai grele, nu te dă gata pe tine o (poftă de) ciocolată! 😀

    Am mâncat şi eu ciocolată 95%, dar nu mai mult de 2-3 pătrăţele o dată. E mult prea concentrată.

    Ciocolata albă, o mănânc doar dacă nu am la îndemână din cealaltă. Dar aşa, să mi-o cumpăr special, nu mă atrage.

    Sper că ai găsit între timp o soluţie pentru a-ţi astâmpăra pofta de choco blanco y negro! Să nu mă îngrijorez pe termen lung! 😀

  7. A.Dama, unde mai pui că Alex a intrat în postul Crăciunului… cred şi eu că-i place aia amăruie, pentru că cea cu lapte…, doar dacă e cu lapte de post, de pasăre sau lapte gros. 🙂
    Cît despre filmul fabulos cu Juliette Binoche (şi Johnny Depp, dacă vrei tu 🙂 ), acolo poanta e cu ciocolata iute, care face copiii.

  8. obez zice:

    Ma distrugi,adama
    Si am 88 kg
    Mor,simt ca autocontrolul isi ia adio de la mine
    SOS!

  9. obez zice:

    Draga Ted,
    Asadar si pastorii is obsedati
    M-am mai linistit
    Ca simteam ca imi pierd si ultima bruma de infrinare
    Oare ce popa sa ne dezlege,Ted?

  10. obez zice:

    Daca nici in seara asta nu fac infarct…e de bine
    Inseamna ca pragul critic a
    trecut
    Ooooo,sa vina dimineata ca dau spargerea la raftul cu dulciuri de la Kaufland
    Deja vad negru inaintea ochilor
    Oare ciocolata in perfuzie sa nu fie?

  11. Rodica Botan zice:

    Ciocolata? A spus cineva ciocolata?
    La servici am un bowl totdeauna plin cu ciocolata…de diferite feluri…pentru toate gusturile…si e ca un medicament pentru orice problema…

  12. GhitaB zice:

    http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Incredibil/93785/Mananca-numai-ciocolata-de-17-ani.html

    Sper să nu ajungă mulţi ca omul ăsta! :))

    Eu mănânc ocazional, nu obişnuiesc să-mi dau banii pe ciocolată. Eventual dacă îmi dă domnul Ghiţă de la magazin în loc de rest… 😀

  13. A.Dama zice:

    Răsvane, bag de seamă că nu-ţi place laptele de pasăre! 😀

    E cât se poate de normal că tu ai reacţionat la Juliette Binoche, iar eu la Johnny Depp. Nu?

    Uite un bonus:

  14. A.Dama zice:

    Obez, mai stai printre noi, nu te gândi atât de devreme la… Serios, că n-am avut intenţia să persecut pe nimeni! 😀 Să ne scrii mai ales dacă s-a terminat cu bine faza cu Kaufland-ul! 😛

  15. A.Dama zice:

    Rodica, oare de ce nu lucrez unde lucrezi tu? Aş avea ciocolata – şi tratamentul – asigurate! 😛

    La noi la şcoală nu s-au inventat încă birouri cu ciocolată! 😦

  16. A.Dama zice:

    GhiţăB, nu cred că sunt şanse să îl copieze mulţi pe tipul acela cu meniul atât de special! 😀

    De altă parte, nici pe Ghiţă de la magazin n-ar trebui să-l copieze. Păi, ce-i asta, să-ţi dea rest ciocolată? Dacă mergi la următorul magazin şi le dai ciocolata în loc de bănuţi, oare ţi-o acceptă?

  17. GhitaB zice:

    Ce pot eu să zic acum? Tot Ghiţă e şi el…
    Oricum ce primesc nu dau! :))

    În urmă cu vreo oră m-a trimis Alex să cumpăr ceva…
    Am venit cu restul în buzunar. Mai am 7 bomboane…
    (AlexB în camera lui, la calculatorul lui… nici nu ştie de rest. =)) )

  18. viorica zice:

    Dragi mei dupa cum v-am spus ,am mincat tort de ciocolata de ziua lui Julia nepotica mea ,nora mea m-a rugat sa mai iau o portie mica ca diabetul si asa nu e mare 135 .Lacoma de mine ,am servit dar cind am ajuns acasa curioasa sa imi iau diabetul ,cit credeti ca il aveam 385 .Dimineata a fost bine 71 .Sa nu mai aud de ciocolata….pentru mine e otrava .

  19. ama zice:

    😀 intr-o coincidenta incredibila…am inceput sa citesc articolul degustand o cioco primita de la mio fratello in seara asta :)…deci mi-am sincronizat bine atmosfera :))
    Dar mi-am amintit si de vremurile cand eram noi mici si mama ne ascundea gramezi de ciocolata amara (se mai gasea si asa ceva…sau baton de glucoza) in dulap…si ne fericea cu ea cand demonstram ca am fost cuminti…

  20. Alex zice:

    Ciocolată cu lapte gros sau cu lapte de pasăre? Hm! Cum ar fi să fie şi de-astea? Are idei hazlii domnul doctor. Mersi mult! Aşa e, „ciucalată” de post! Sau mai bine o …lingură de miere! M-au întrebat nişte copii dacă mierea e de post? Că e făcută cu…”salivă de albine”!!! 😀 Întrebări de pomină!

    Să ştiţi că am mâncat odată nişte bomboane de ciocolată în cele mai ciudate combinaţii. Mi-a plăcut cea cu …piper! Chiar era bună! Cum o fi cu ardei iuţi? Hai că am şi eu nişte idei…trăsnite! 🙂

  21. GhitaB zice:

    „Sa nu mai aud de ciocolata….pentru mine e otrava.”
    Pentru toţi e, părerea mea…

  22. rodica botan zice:

    Oh…dar ce otrava…daca tot e sa mor…fie ce-o fi eu imi aleg sa mor de…ciocolata!!!!!!!!!!!!!

  23. A.Dama zice:

    GhiţăB, îţi dai seama că Alex va vedea… Aici nu poţi ascunde. Aici e pe faţă! 😀

    Şi să ştii că ciocolata nu e otravă, decât consumată în exces! Eu n-am mâncat niciodată o tabletă de 100 de grame, fiindcă nu pot mânca atât de mult o dată. O jumătate da, să zicem, dacă e din cele care-mi plac. 😛

  24. A.Dama zice:

    Viorica, măcar o vreme să stai deoparte de ciocolată! Altfel ne dai emoţii.

  25. A.Dama zice:

    Înţeleaptă mamă ai tu, Ama! 🙂 E normal să existe o recompensă în dulciuri pentru copii. Dar ei trebuie să merite recompensa!…

    Mă bucur de sincronizare. Aştept o nouă sincronizare pe viu. Poate la o ciocolată caldă… 🙂

  26. A.Dama zice:

    Da, Alex, ar trebui acum să ne precizezi dacă ciocolata amăruie e preferata ta dintotdeauna şi pentru totdeauna. Sau doar în perioadele de post. 😀

    Oricum, la copii, puteai să le explici că şi cu salivă de albină, şi cu altceva mai gros, tot de la albină se face mierea. Uneori merge şi tactica asta, cu plusatul. Atunci mai rămân şi ei fără replici.

    Dar cu ciocolata iute s-ar putea să se fi făcut deja. Nu ştiu dacă nu le-au trecut altora prin cap trăznăile astea înainte să ajungă pe la tine.

  27. A.Dama zice:

    Rodica, nu prea ne putem alege din ce cauză să murim. 😀 Deşi există vorba aceea: de ce te temi, de-aia nu scapi. Ar trebui să te temi că mori din cauza ciocolatei. 😀 Glumesc, glumesc!

    Ştii, mai era o replică pe când eram noi copii şi vedeam doar maşini Dacia, Skoda şi Trabant. Foarte, foarte rar vedeam maşini de altă marcă, dacă veneau străini la noi în ţară. Ei bine, atunci ziceam ceva de genul: „Dacă tot mori călcat de o maşină, măcar să fie străină, să nu fie Dacia!” 😀

  28. GhitaB zice:

    😀 AlexB mi-a recomandat blog-ul ăsta. Tot el mi-a vorbit şi de WordPress pe vremea când am început să-mi pierd timpul…

    (Mai am 3 bomboane… 😛 Să păstrez una în cazul în care citeşte comentariile astea? 😀 )

  29. A.Dama zice:

    Trebuia să ţii mai multe! Să împarţi frăţeşte! 😀

  30. GhitaB zice:

    Aşa trebuie. Am mai găsit una pe aici… I le las lui… 4 din 8… deci 50%. 🙂 Numai că nu prea îi plac din astea…

  31. Rodica Botan zice:

    Cind am venit in America am lucrat la o fabrica de biscuiti. In copilarie am crezut ca niciodata n-am sa ma satur de ciocolata. In fabrica asta curgea ciocolata pe toate locurile, si puteai sa maninci pina la lesin. Am ajuns sa-mi fie groaza sa miros ciocolata fierbinete…si ajunsesem sa am mirosul ala intrat in piele. Laura isi aduce aminte ca ii placea sa doarma pe perina mea ca mirosea frumos…dar orice lucru in exces nu e bun…mai bine sa-i duci dorul decit sa te scirbesti…

  32. Alex zice:

    A.Dama, ştii şi tu cum fac copiii şi ce curioşi sunt să guste toate, să le încerce. Când eram copil mă bucuram de orice dulce, mai ales că nu s eprea găseau. Singura care nu mi-a plăcut, a fost o ciocolată cu…coniac! Erau nişte bomboane. Nu am ştiu despre ce e vorba şi …am dat-o jos repede. Ce idee! – mi-am zis eu atunci, foarte înciudat.

    Îmi place cel mai mult ciocolata amăruie sau chiar neagră (70-90% cacao). Desigur, îmi place şi aceea cu alune, arahide, nuci. Îmi plăcea mai demult micuţa ciocolăţică cu ROM, dar acum nu mai are aceeaşi aromă. Când eram copil îmi cumpăram nişte pătrăţele de „specialităţi de ciocolată”. Se numeau „Luminiţa”. Mie îmi plăceau, aveau şi miez de nucă. Nu erau cine ştie ce, dar erau bune. Cred că dacă ne-am apuca aici să depănăm amintiri despre dulciuri, jucării, cărţi…. câte am mai putea spune!

    Aaa! Nu mi-au plăcut niciodată bomboanele pt pomul de iarnă! Aveau unn gust…aiurea. Ca să mă distrez, într-un an, am desfăcut cu grijă bomboanele din pomul făcut la servici şi am înlocuit bomboanele cu pietricele!! A fost un râs de pomină datorită celor „păţiţi”! Oricum, tot lor le-am dat bomboanele, dar farsa a fost tare „delicioasă”.

  33. viorica zice:

    Si fiindca veni vorba de dulciuri, mama avea obiceiul sa ascunda serbetul, vai, ce pofta imi e de serbet!
    Saraca, nu mai stia pe unde sa-l ascunda, fiind sotie de pastor tot timpul avea musafiri si era rusine sa nu servesti musafirii cu ceva. Noi copiii dupa ce plecau de acasa parintii, hai la vinatoare. Unde credeti ca am gasit borcanul? In gaura din perete de la burlanul sobei. Vara, mama scoatea afara soba si burlanele si raminea gaura de la cos pe care o astupa cu hirtie alba, acolo am gasit borcanul, ne-am indulcit fiecare cite o lingurita de serbet intr-un pahar cu apa, ce bun era! Bunica ascundea zaharul, cubic pe care il folosea la cafeaua amestecata cu naut, pe timpul nostru nu prea stiam de ciocolata era o raritate. Sa ramineti dulci ca ciocolata !

  34. A.Dama zice:

    GhiţăB, dacă ştii că nu râvneşte la ele, eşti absolvit! 😀

    Rodica, sună absolut tentant, să miroasă şi locul pe unde treci a ciocolată! 🙂 Sigur că ar urma apoi saturaţia şi scârbirea, dar până nu ajungi în faza aceea, e cam greu de imaginat cum se întâmplă. 🙂 Când eram mici, ne doream mereu mai multă lebeniţă, fiindcă trebuia împărţită în cam multe felii şi, deşi ştiam că tata o împarte cu dreptate, fără să părtinească pe vreunul, aveam impresia că nu ne vom sătura niciodată de lebeniţă. Până când ne-a adus tata aproape în fiecare zi câte o lebeniţă pentru fiecare… şi… îţi dai seama că ne-am schimbat apoi apetitul. Ne săturasem până peste cap. 😀

    Alex, ştiu, ştiu cum sunt copiii cu dulciurile! Şi noi am făcut uneori multe năzbâtii. Duceam câteva borcane şi le vindeam, apoi ne cumpăram îngheţată, că nu costa decât 1 leu… Îmi amintesc ciocolata cu rom, dar şi ciocolata „Africana”, care ajungea cumva, pe ascuns, de peste graniţă, la unele nane ce vindeau la piaţă. Hm! Aia tentaţie!… Africana care se găseşte acum în magazine nu seamănă deloc, dar deloc, cu cea de atunci. Dar să ştii că există bomboane de pom care sunt bune. Am luat şi de-alea cu care am aruncat, dar şi din acelea care nu ne-au ajuns. 😀

    Viorica, e pericol mare dacă rămânem dulci ca ciocolata! 😛 Dar să ştii că şi noi am trecut prin etapa aia în care am deveni cercetaşi serioşi, cercetând fiecare ungher după dulciurile ascunse. Face parte din farmecul copilăriei…

  35. cl zice:

    hmm ciocolata… ciocolata… pot sa zic ca am incercat nenumarate feluri… de cam peste tot… si, culmea, mi-e dor, mi-e tare dor de ciocolata de la mama de-acasa… din tava aceea neagra cu puncte albe… ciocolata care era facuta pe la 12:20 simbata noaptea si dimineata la 8 era tava jumate goala…
    parca si acum ii simt mirosul….

  36. cl zice:

    mi-ai facut pofta adama.. si ce pacat

  37. viorica zice:

    Ce amintiri frumoase….

  38. A.Dama zice:

    CL, am zâmbit îndeluuuung! Vezi, eu ştiu că eram copii cuminţi şi aşteptam până duminica la amiază, când se începea „oficial” tava de ciocolată sau de prăjituri. 😀 Până seara nu mai rămâneau, dar… Generaţia celor mai mici a fost mai îndrăzneaţă înseamnă! 😛

    *

    Viorica, mulţumim!!!

  39. Pingback: Roaba cu amintiri | lumea adam(a)ică

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s