Obezitate spirituală


ganditorii-hamangiaAm întâlnit sintagma obezitate spirituală în primul rând în opoziţie cu sintagma obezitate materială, însă contextul nu era „teologic”. Mai degrabă economic, sociologic.

India este caracterizată de „obezitate spirituală”, pe când America de „obezitate materială”.

Reacţia automată, pavloviană, la auzul cuvântului „obezitate” este imaginea unei persoane proeminente, deformate, burduhănoase, căreia dacă i s-ar sparge burduful de ţesut adipos, ar face foarte alunecoasă o porţiune mai mică sau mai mare de… peisaj.

E relativ uşor de imaginat o burtă demnă de personaj principal în scrierile lui Rabelais, ba chiar şi atmosfera poluată din preajma unui pântecos ce-şi face digestia fără să ţină cont de auditoriu, cum scria Eliade despre profesorii din India, care nu aveau nicio problemă să dea drumul la vânturi, chiar în timpul cursurilor pe care le ţineau la universitate… iar studenţii luau procesul drept un lucru obişnuit.

Însă e dificil de imaginat o burtă spirituală supraponderală. Gosh! Nimic nu se potriveşte. Burta nu poate fi spirituală, iar dacă imaginaţia ar face eforturi spectaculoase şi ar ajunge să şi-o reprezinte, de vreme ce spiritul nu are greutate, cum ar putea fi supraponderală această burtă?

Am auzit însă această sintagmă, „obezitate spirituală”, într-un context… biblic. Şi ea se referea la aceia care sunt plini, plini de Cuvânt, adică mănâncă din el şi se îngraşă, se îmbuibă cu Cuvântul, nu se mai pot opri din mâncat şi devin obezi.

Şi nici o adiere a Duhului nu-i mai mişcă…

Cât de legitimă e sintagma în acest context?

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De gândit. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

47 de răspunsuri la Obezitate spirituală

  1. Rodica Botan zice:

    Tot ce a creat Dumnezeu a creat in miscare. Eu cred ca primim ca sa dam si dam ca sa avem si cum sursa, izvorul este El, ar trebui sa culegem mana azi si sa venim miine si tot asa…

    Ce te faci cu invatatura daca nu o impartasesti cu altii…la ce-ti foloseste?

    Dar darurile spirituale daca le tii doar pentru tine?

    Obezitatea ar avea ceva comun cu talantul ingropat?

    Un egoism spiritual? O lipsa de practica?
    Aia l-ar slabi pe obez, nu?

  2. Camix zice:

    este o sintagmă foarte interesantă şi discutabilă. pentru că obezitatea te duce cu gândul la aspecte negative. prin definiţie. când am ajuns la finalul articolului, am zâmbit. 🙂 ce frumoasă poate fi obezitatea asta! chiar aşa, nu că e ciudat? ajungi să te întrebi dacă eşti pe punctul de a da în estetica urâtului. 😛 sau pur şi simplu conceptul bate limbajul. poate asta. 🙂 mă mai gândesc.

  3. Alex zice:

    Felicitări pentru poza din header! Este superbă. Probabil că ne va face să tânjim la frumuseţea şi căldura verii, acum, în prag de iarnă friguroasă!
    Interesantă ideea de „obezitate spirituală”. Mă gândeam că are dreptate d-na Rodica: omul duhovnicesc nu are cum să se „îngraşe” peste măsură, pentru că ceea ce primeşte din plin va dărui cu mărinimie şi celorlalţi. Dar din dar!
    Dacă ne gândim că cei ce „flămânzesc şi însetează de dreptate”, de dreptatea lui Dumnezeu, adună în preaplinul inimii multe bunătăţi spirituale de la Tatăl şi nu se mai „satură”! Obezitatea ne duce cu gândul la ceva rău. Dar a spune „obez spiritual” cred că poate să însemne şi un mod smerit de a spune „plin de har”. Cel plin de har nu se mândreşte cu asta. Şi aici se potriveşte acel ultim citat din Pelerinul rus, când a ieşit să se roage, departe de oameni.

  4. romuluss zice:

    Obezitatea spirituala, cat si anorexia spirituala, sunt manifestari care duc la dezechilibre spirituale.

    Spre deosebire de obezii spirituali, anorexicii au doua tendinte, una manifestata printr-o ultraemotionalitate, pe care o asociaza cu manifestarile si calauzirea Duhului, si cei care nu au nici o tendinta spre spiritualitate (o extrema complet detasata de viata crestina – aceasta extrema nu o voi lua in considerare in continuare).

    Anorexicii spirituali, pentru ca nu au o baza solida in cunoasterea Scripturii, incearca sa isi „spiritualizeze” viata prin „simtirea” manifestarii Duhului. Aceasta extrema tinde sa asocieze un comportament chiar necrestin (in antinomie cu iubirea aproapelui) cu calauzirea spirituala.

    Atat anorexia, cat si obezitatea spirituala sunt extreme care duc la dezechilibre, care au ca si finalitate un comportament in care iubirea de Dumnezeu, cat si cea a aproapelui sunt incalcate in mod flagrant.

    Viata crestina si calauzirea Duhului se fac intr-o completa armonie cu Scriptura, care rezuma esenta la iubirea aproapelui si iubirea de Dumnezeu.

    Problema fundamentala a obezilor spirituali este ca exclud calauzirea Duhului, iar anorexicii cauta o calauzire a Duhului in lipsa unei baze solide a Scripturii. Unii anorexici considera ca detin o cunoastere buna a Scripturii, chiar daca in fapt realitatea este diferita. Acestia nu stiu ce inseamna cunoastearea Scripturii.

  5. A. Dama,

    Cred că cei suferă de „obezitate spirituală” (în limbaj bibilic) suferă, de fapt, de „constipație spirituală”! Că sunt burdușiți, balonați de Cuvânt e pentru că nu știu (sau nu pot, dacă sunt CONSTIPAȚI) să se „elibereze” de Cuvânt, răspândind Cuvântul, împlinid Cuvântul, trăind Cuvântul; nu numai mâncându-L.
    Deci, au nevoie de niște „laxative spirituale”: ceva suferință, persecuții…

    Lângă o așa năstrușnică și nepotrivită (zic eu) expresie („obezitate spirituală”), am mai născocit și eu una: „constipație spirituală”; poate chiar și „laxativul spiritual”!

  6. viorica zice:

    Cei puternici in Dumnezeu{obezi} trebuie sa se lupte lupta cea buna ca sa cistige biruinta .Credinciosul nu prin el insusi este puternic si trebuie sa biruiasca ci puterea sa in Dumnezeul Atotputernic,in Isus caruia I s-a dat toata puterea si in Duhul Sfint care implineste voia Sa printre oameni.Acesti obezi spirituali cistiga biruinta prin credinta .Pentru lume acesti obezi spirituali dau in estetica uritului cum zicea mai sus cineva.Uriti si batjocoriti pentru Hristos. Ma gindeam la un pahar care da peste el,este plin si mai da si pe afara…
    Eu asa inteleg.

  7. A.Dama, obezitatea nu apare pentru că mănînci mult, ci pentru că asimilezi disproporţionat de mult, comparativ cu dezasimilaţia, cu arderea. Graşii nu ard, sunt ca o lumînare fără fitil. Mulţi dintre ei n-au nici o vină. Au un hormon care este mai abundent, moştenit şi ăla. Cred că mai corect ar fi termenul de bulimic- o dereglare în care omul mănîncă în disperare pe faţă, varsă pe ascus şi o ia de la capăt. Opusul lui, ca să o împac şi pe Florentina, dar din aceiaşi familie patologică, este anorexicul, care refuză să mănînce, preferînd să moară, uscîndu-se încet-încet.
    Ce e de preferat: bulimicul sau anorexicul spiritual?
    Dar, pentru frumuseţea imaginii grasului care nu se clinteşte la adierea Duhului Sfînt, fiind prea „greu” de el însuşi, metafora e de nota 10.
    Eu am apărat pe graşii care te citesc, nemetaforicii… 🙂

  8. A.Dama zice:

    Rodica, m-a surprins chestiunea cu talantul îngropat. 🙂 Într-un fel, dacă te împaci cu ideea că e undeva ascuns şi nu se pierde, iar tu nu mai ai nimic de făcut, decât să leneveşti, se poate ajunge la „obezitate”. 🙂 Dar şi ideea că nu împarţi din ce ţi s-a dat, când ai anumite daruri, este de rumegat, cum zicem noi. 🙂

  9. A.Dama zice:

    Camix, e drept că asociem obezitatea cu ceva negativ. La estetica urâtului nu m-am gândit, dar m-a amuzat niţel demersul tău logic. Până una-alta, să ştii că sintagma este consacrată. Gugăleşte de exemplu „spiritual obesity” şi să vezi câte rezultate ţi se dau. 🙂

  10. A.Dama zice:

    Alex, tu ai spus din start că omul duhovnicesc aşa procedează: primeşte şi dă mai departe. Dar câţi oameni cu adevărat duhovniceşti ajungi să întâlneşti în viaţă? Şi dacă procedează cineva exact aşa, ca la „Carte”, într-o circumstanţă, două, oare procedează la fel la nesfârşit? Poate cineva să renunţe atât de mult la sine încât să tot dea mai departe ce primeşte? Şi Rodica i-a pomenit pe egoişti… pe bună dreptate. Acumulează pentru ei şi nu sunt dispuşi să împartă. Întrebarea finală era legată în special de acumularea Cuvântului. Suntem îndemnaţi să-l strângem în inima noastră, iar Psalmul 119, de-a lungul a 176 de versete, vorbeşte de importanţa lui. De aceea am întrebat dacă e cu putinţă să tot acumulăm Cuvânt, pentru că ştim că e de folos, dar să nu mai lăsăm Duhul să lucreze, să producă schimbări, să ne folosească…

    Alex, mulţumesc pentru oprirea ta asupra imaginii din header. Interesant că tu pomeneşti de „iarnă/vară”. Eu mă gândeam că macii ăştia sunt aşa… tomnatici, ruginii, aprinşi precum rugii. 🙂 Trebuie să-i mulţumesc şi lui Camix, care a venit cu o serie de imagini care mai de care!

  11. A.Dama zice:

    Romi, e coerent ce ne-ai scris, e logic… 🙂 Mulţumirile mele!

    Am o întrebare legată de anorexicii spirituali. Bine, nu am întâlnit sintagma „anorexici spirituali”, însă mă gândesc că poate la fel sunt cei care se mulţumesc cu ceea ce prelucrează alţii pentru ei, adică merg la biserică la fiecare program, ascultă ce se spune la microfon, dar acasă nu mai procesează nimic. Nu descoperă ei înşişi ce le grăieşte Cartea. Răspunderea cade pe cei care „servesc pe tavă Cuvântul” la program. Oare asta nu duce la slăbirea duhului nostru?

  12. A.Dama zice:

    Da, Florentina, ai dovedit o creativitate lingvistică aparte de-astă dată. 😛 Deci, cum îi spuneam lui Camix, sintagma este consacrată, deşi se foloseşte în alt context. De exemplu, legat de „downshifting”, un concept care este de discutat. Am văzut pe vreo două bloguri explicaţia, dar n-am aprofundat subiectul. În loc de „a face, a face, a face”, să laşi timp pentru „a fi”.

    În rest, ceea ce ne zici tu de constipaţie spirituală şi de laxative… sunt imagini pe înţelesul tuturor. 😀

  13. A.Dama zice:

    Viorica, am înţeles că „obezii spirituali” sunt ca paharele pline ce dau peste ele. Dar, această umplere ce dă pe dinafară presupune un duh care să mişte în interior, să producă acea mişcare pentru a da peste. Şi e imperios necesar pentru cei care sunt pe lângă, fiindcă se satură şi ei din ceea ce dă peste. Problema cu cei ce ar suferi de „obezitate spirituală”, aşa cum am schiţat în acest articol este aceea că Duhul nu îi mai mişcă. Ei se mulţumesc să acumuleze Cuvânt şi, cel mai sigur, o fac doar la nivel mental, dar nu lasă ca el să îi transforme şi să îi ajute să meargă din putere în putere.

  14. A.Dama zice:

    Răsvan, să ştii că nu e un articol de critică la adresa celor graşi. No way! Nici de analiză a lor de vreun fel.

    În fond, interesul meu era pentru partea ultimă, fiindcă am auzit această sintagmă şi m-am întrebat cât e de legitimă… Pe bune, eu am vrut răspunsuri de la cititori!

    Nici nu mi-a trecut prin cap să ofuschez pe cineva că ar fi mai plinuţ. Păi, bine-acum, pentru taliile de manechine, sunt alte bloguri, cu imagini, interese, chestii, socoteli!

    De altă parte, cum spuneam mai sus, sintagma e consacrată, cel puţin în legătură cu unele ţări în care se supralicitează spiritualul, în opoziţie cu cele în care se supralicitează materialul. Una dintre idei era să se renunţe la a face bani cu orice preţ, la a acumula, în favoarea lui „a fi”. A face vs. a fi.

    Mulţumesc pentru observaţiile de specialitate! 😉

  15. romuluss zice:

    A.Dama,
    raspunderea cade desigur pe ambele categorii – atat pe consumatori, cat si pe cei care “servesc pe tavă Cuvântul” la program.

    Enoriasul de rand se confrunta cu incapacitatea de a face o exegeza simpla pe verset, sau ca sa reduc la terminologia uzuala, nu reuseste sa inteleaga ce exprima versetele din Scriptura. De ce? Pentru a intelege literatura Biblica este necesara formarea capacitatii de a o studia, de a interactiona cu Dumnezeu ca sa obtinem Lumina necesara.

    Cu siguranta participarea pasiva chiar si regulata la predici nu intareste duhul nostru.

  16. Rodica Botan zice:

    M-am mirat de cele scrise mai sus…”incapacitatea de a face o exegeza simpla pe verset”… „Enoriasul simplu”…

    Bunica mea avea doua clase. Invatase sa citeasca pe Biblie. Credea fiecare cuvint din ea si il intelegea atit de bine …atit de bine incit il si traia. In biserica noastra au venit de multe ori oameni simpli…uneori incaltati cu opinci…Imi era tare ciuda ca nu-i lua nimeni acasa numai ai mei…si-i culca in camera mea…

    Dar oamenii aia fara mare scoala aveau o intelegere…si ce intelegere…si-o dragoste de cuvint…cum rar mai intilnesti…si ni-l explica…ce taine am mai aflat…

    …si mai cred ca au avut si un metabolism bun…ca au ars pentru Christos…aveau fitil…si cind fitilul se aorindea …o …ce lumina…

    Sa fi tinut Domnul ISUS secrete fata de cei simplii? Sa fii lasat Cuvintul numai pentru cei care stiu sa faca exegeza simpla pe verset?

    ……………….

  17. romuluss zice:

    Rodica,
    exista o diferenta intre anumite persoane si marea masa. Cuvantul exegeza este un termen nou care in mintea cititorului este asociat cu un instrument complex de interpretare a Bibliei. Pe de alta parte nivelul de intelegere al Scripturii este diversificat. Marii evanghelisti ai lumii au un grad de intelegere al Bibliei, un enorias care nu si-a dedicat toata viata studiului(din n motive, cum ar fi familia, jobul, etc) nu are aceeasi capacitate de intelegere.

    La nivel statistic bisericile nu sunt formate din persoane foarte dedicate, persoane pentru care studiul este prioritar. Exemplul dat de tine nu poate rasturna o statistica generala. Cunosc si eu persoane care fara studii, dar cu un interes real fata de viata crestina au ajuns sa fie Luminati. Exceptiile nu modifica regula, pentru ca sunt exemple izolate.

    Pe de alta parte daca toti ar avea un interes real fara de viata crestina cu siguranta nu am fi intr-un impas major.

    Un om simplu cum spui tu, este ceva diferit de ceea ce precizam eu.

  18. Rodica Botan zice:

    Imi dai voie sa nu cumpar acest raspuns. Si nici judecata facuta asupra oamenilor simplii.

    Domnul Isus cind si-a inceput lucrarea Lui pe pamint, s-a oprit linga oamenii cei mai simplii…si lor le-a dat Evanghelia sa o duca pina la marginea pamintului. Teoria spusa de El s-a imbinat cu practica trairii cu El zi de zi…

    O babuta abia merge pina la biserica si acolo singura ei activitate „pare” a fi cintarea comuna…Asta nu inseamna ca ea este un simplu enorias. S-ar putea ca babuta aia sa petreaca pe genunchi timp de pregatire …si atunci cind citeste, Cuvintul sa i se arate intr-o lumina pe care „starea emancipata” a unui alt enorias care nu este atit de „simplu” sa n-o fi vazuta niciodata.Si s-ar putea ca intreaga activitate din Biserica sa existe datorita citorva oameni simplii care o sustin in rugaciune…a fi plin de Duhul sfint nu inseamna neaparat a fi plin de cunostiinte…desi ele sint importante in viata unui credincios…dar si dracii cunosc mult…si nu le ajuta la nimic .
    Cred ca diferenta este sa cunoasca „Despre El”, sau sa-L cunoasca personal pe El…

    Dumnezeu are alte reguli…Oricine il cauta pe El il poate gasi…si asta este sensul oricarui studiu; pentruca fara El…nici studiul n-are nici o valoare…

  19. romuluss zice:

    Rodica,
    nu ai inteles ce am vrut sa spun, dar nu ma contrazic de dragul contradictiilor. Iar cat despre cumparat si vandut ….. 🙂

    Oricum tu vorbesti despre cateva exemple izolate fapt care ramane restrange area foarte mult.

  20. A.Dama zice:

    Romi, e adevărat că secretul nu constă în participarea la programe, pentru că vor fi destui din aceia care Îi vor zice în final: „N-am fost noi acolo la fiecare închinare? N-am făcut noi asta şi asta în numele Tău?” Chiar minuni… Şi le va zice: „Nu v-am cunoscut”. E dur verdictul, nu-i aşa, pentru atâţia care se cred îndreptăţiţi pentru că au făcut DE OCHII LUMII câte ceva şi ca să-şi adune lauri.

    În ce-l priveşte pe „enoriaşul de rând”, ca să folosesc sintagma aleasă de tine, eu ştiu că mulţi dintre ei, dintre cei „de rând”, vor intra înaintea celor „de frunte” în Împărăţie, fiindcă Dumnezeu judecă inima oamenilor, dăruirea lor şi nu cunoaşterea pe care au acumulat-o.

    În mod normal, cum ai spus tu, există o ierarhie în biserică, şi aşa e potrivit să fie. Există cei puşi în fruntea adunării, precum şi cei din bănci, care ascultă. Fiecare categorie este responsabilă să se hrănească din Cuvânt. Dar Duhul nu ţine cont de funcţiile pe care le deţine cineva. El Se descoperă inimilor care sunt gata să-L primească şi le vorbeşte pe înţelesul lor. Am scris toate acestea gândindu-mă puţin şi la discuţia dintre tine şi Rodica.

  21. A.Dama zice:

    Rodica, şi eu cred că Dumnezeu li Se arată celor smeriţi şi blânzi cu inima, celor fără multe clase, dar care Îl caută cu toată fiinţa lor. Asta nu exclude, desigur, faptul că li Se descoperă şi celor cu şcoală, că nu degeaba S-a dus Isus să povestească noaptea cu Nicodim, care adunase multă ştiinţă despre Dumnezeu, dar nu putea pricepe cum ar putea un om să se nască din nou… Că despre felul acesta de naştere nu învăţase la şcoală.

    Nu ar trebui să mergem spre nicio extremă. Că de exegeză sunt capabili doar cei citiţi, cei care au făcut studii biblice sistematice, cei care sunt în stare să o citească în original, şi aşa mai departe…

    Uneori, oamenilor simpli, Dumnezeu le descoperă mai mult decât celor care fac studii sistematice. Fiindcă El Se uită la inima omului. Iar un orb, care toată viaţa nu a putut citi Biblia, fiindcă nu a avut un exemplar în Braille, poate să ştie mai mult despre iubirea lui Dumnezeu din cântecul păsărilor şi din iubirea unui copil care-l ia de mână şi-l ajută să treacă strada sau să coboare nişte trepte.

    Eu m-am străduit în ultima vreme să vorbesc despre lucrurile simple care au o altfel de valoare, tocmai pentru că cele simple le vor face de râs pe cele înţelepte (în ordinea lumii).

  22. rodica botan zice:

    Sint absolut de acord cu ce scrii tu… a.dama si n-am exclus pe cei care studiaza cuvintul. Sint oameni care il studiaza ca sa-L cunoasca pe Dumnezeu si sa se apropie de El; asta respect si cred din toata inima. Dar ce am citit eu mai sus era impartit si cintarit dupa norme nepotrivite… zic eu. Si nu am spus-o nici eu din duh de cearta… primul e-mail a fos chiar timid si doar intrebator, ca sa ii dau sansa lui Romuluss sa verifice ce a scris. Si mie mi se intimpla deseori ca scriu cu un gind si dupa ce am trimis mesajul vad ca parca n-am explicat bine sau suficient.

    La urma urmei important este sa invatam unul de la altul si sa crestem in cunoastere… si toti inca mai avem de invatat… mai ales eu…

  23. teambuilding zice:

    Oare despre Romania ce s-ar putea spune? Obezitate in gandire si simtiri?

  24. ionatan zice:

    De scoţi obezitatea din obez
    Nu mai rămâne mare chichirez…
    Eventual o porţie prea mare
    De poftă de mâncare…

    sau

    Când unii îşi fac sfinţi din şobolani,
    Nu m-aş sfii să fug l-americani!

  25. A.Dama zice:

    Rodica, eu am o bănuială: că dacă aţi fi stat faţă în faţă cu Romuluss şi aţi fi dezbătut problema, aţi fi ajuns la un acord. Excepţii există şi de-un fel, şi de alt fel. Sunt puţini şi cei ce studiază cu dorinţă sinceră, şi cei luminaţi…

  26. A.Dama zice:

    Teambuilding, bine-ai venit! Dacă România ar fi obeză de gândire şi simţire, oare asta ar însemna că le are pe amândouă din abundenţă?

  27. Alex zice:

    Observ aici multe alte folosiri ale cuvântului „obezitate”. Dar „obezitatea prostiei”? asta mi se pare cea mai …”abundentă” în lumea asta!

  28. A.Dama zice:

    Ionatane,

    Obezul poţi cu ochi să-l vezi
    Dar pofta, de ochi nu o vezi.

    Iar şobolanii-n templul lor regi îi socoţi
    Dar pe la case, blocuri, nu-s decât poţoci
    Buni de stârpit şi de deratizare
    La ce bun să purcezi l-americanizare?

  29. A.Dama zice:

    Alex, ai dreptate! Şi la noi în ţară îndeosebi. Că pe asta o ştim, ca pe mănuşă.

  30. viorica zice:

    Hai ca pina la urma a iesit o ciorba de obezi si cu putina ciusca de la Rodica.Pofta buna!

  31. A.Dama zice:

    Hm, Viorica! Oare ce e „ciusca”?

  32. viorica zice:

    Nu stii? e ardei iute .Poate stie Alex ,la noi in Dobrogea asa se zice la ardei iute ”ciusca” si apoi ciorba fara ciusca nu merge .

  33. Rodica Botan zice:

    Asta-i a bine, nu? Vorbeam de ciusca…
    Drept ca nici obezi nu stiu ce-nseamna…poate imi suflati voi careva…nu-mi place sa ramin confuza…si de cind tot citesc pe ici si colo pe blogurile romanesti, vad ca mi se-ntimpla.

    Situatia e in felul urmator cu romanii mai in virsta…romaneste nu mai stiu ca au uitat sau s-a schimbat limba si englezeste n-o sa stie niciodata cit stiu cei care s-au nascut aici…

    E tragic… sa nu stapinesti bine nici o limba…

  34. la obezitate spirituală se poate încadra şi pasivitatea în cei care sunt doar spectatori în biserică

  35. viorica zice:

    Rodica ,ai dreptate ,romana am uitat-o si engleza nu am invatat-o.Vai de mine !Intotdeauna cei cu copii multi care nu au putut merge la scoala au intrat direct la lucru sa poata supravetui ,acea generatie a fost sacrificata.Dar Slava Domnului, ca ma descurc,am muncit printre ei si ma descurc ca arabii in Romania .

  36. A.Dama zice:

    Rodica, hai că ne înţelegem cu cât ştim unii şi alţii! Nu?

    Viorica precis a făcut un joc de cuvinte cu „ciorba de obezi”, adică numai bună pentru obezi.

    Dar uite ce-mi trecu mie prin gând! Un alt joc:

    obez…o bezea.

    Cu drag,
    A.Dama

  37. A.Dama zice:

    Rodica, hai că ne înţelegem cu cât ştim unii şi alţii! Nu?

    Viorica precis a făcut un joc de cuvinte cu „ciorba de obezi”, adică numai bună pentru obezi.

    Dar uite ce-mi trecu mie prin gând! Un alt joc:

    obez…o bezea.

    Cu drag,
    A.Dama

  38. A.Dama zice:

    Alexandru Curbet, bine-ai venit!

    Da. Cred că s-a pomenit mai sus despre cei care participă la programe, dar participă în mod pasiv. Se potriveşte descrierea cu „spectatorii” tăi? 🙂

  39. agnusstick zice:

    N-am avut timp să citesc toate comentariile, aşa că poate repet ce a spus altcineva. Mi-ar plăcea să am osânză spirituală destulă ca să pot trece peste încercări, dar insuficientă ca să mă transforme într-un nesimţit care rămâne la bufetul suedez în timp ce toată lumea fuge să dea o mână de ajutor la stingerea unui incendiu. La fel, un obez pe pluta Meduzei poate hrăni mulţi supravieţuitori – mai ales dacă o face de bună voie. Din păcate, transplantul de grăsime, ca şi transferul de ulei dintr-o candelă în alta, este în general interzis de norme de înaltă conduită spirituală. Dar cred că este şi imposibil.

  40. A.Dama zice:

    Agnusstick,
    Poate te-ai obişnuit cu propria-ţi atipicitate. Ce şanse ar fi să mai fi spus cineva dinainte acelaşi lucru? Aproape nule.

    Dacă ne luăm după anumite studii referitoare la comportamentul conaţionalilor, cei mai mulţi ar alege să fie la stingerea incendiului, fiindcă oamenii-s săritori. Dar acolo ar lucra unul, iar ceilalţi ar da indicaţii sau ar privi de la o distanţă rezonabilă scena. Cât să nu-i atingă flacăra. 😀

    Iar pe pluta Meduzei, oricum ai face socoteala, numărul supravieţuitorilor e… mic, mititel. Nicio şansă cu transferul de ţesut adipos.

    Mai bine decide Harul. Că şi dacă unul ajunge bine mersi unde trebuie, cântă de bucurie tot Cerul.

    P.S.
    Din start, ele n-ar râvni după obezitate. Nici de-ar fi spirituală, nu-i aşa? 😀

  41. agnusstick zice:

    Mai slăbeşte-ne cu ele! Şi altă dată (că e de bine).
    Mă mai joc un pic, şi gata – am fost cam trist şi 3 să compensez.
    Deci, pe tema lipidelor rele şi slinoase:
    Ca observaţie psi-ház-stenică (ez az magyarók), doream să semnalez că avusesem în minte un bufet suedez la Hotel Dog-matique (all exclusive), şi un incendiu de tip rug pentru calvarmeni.
    Acum, ca observaţie medicală pur psycho-tenică, o metodă de slăbire până de curând era înghiţirea unui cap de tenie. Rezultatul e garantat, deşi toxinele au şi efecte asupra psihicului, plus că medicamentul pentru oprirea curei este extrem de dur. O practicau mai ales ele – un om n-ar face aşa ceva pentru siluetă. Realitatea e nemiloasă şi ne consumă.

  42. A.Dama zice:

    Deci pentru oameni cura de slăbire e realitatea?
    Oups! Pe aşii în tenii îi aşteaptă as-tenia de toamnă! 🙂
    Mai bine mergem la dog-ar, să ne asigurăm că doagele fac faţă!
    Cât despre (d)rugii aprinşi, cred că Moi-se încă nu ştia cuvântul igni-fug.
    Dacă vă slăbesc cu o fugă?

  43. Pingback: Atotputernicia slăbiciunii « Agnusstick

  44. Adi zice:

    In aceasta distinsa companie ma simt supraponderal spiritual!

  45. mitica zice:

    Am citit cu atentie ultima poastare si
    …am ajuns „trimis aici”, la :
    Obezitate spirituala
    […pe atunci nu prea stiam de bloguri… ]

    Interesante aceste expresii :[ suna GRAV !!!]

    „se ospateaza fara rusine împreună cu voi, şi se îndoapă de-a binelea”

    [Iuda- ]
    Sînt nişte stînci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără ruşine împreună cu voi, şi se îndoapă de-a binelea; nişte nori fără apă, mînaţi încoace şi încolo de vînturi, nişte pomi tomnatici fără rod, de două ori morţi, desrădăcinaţi;
    nişte valuri înfuriate ale mării, cari îşi spumegă ruşinile lor, nişte stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunerecului pentru vecie.

    • A.Dama zice:

      Mitică, știi ce mi se pare interesant în acest citat? Că și pomii fără rod se îndoapă… Subiect de meditat.
      Iar „de două ori morți” are nevoie de traducere.
      Încă mă gândesc…

  46. Pingback: Vagabondaj spiritual (1) | lumea adam(a)ică

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s