Hai să vedem cum mor delfinii!


Spectacolul morţii a fost dintotdeauna important în fiecare vârstă a omenirii, atât moartea celor apropiaţi, cât şi cea a duşmanilor. Moartea ca întâmplare, moartea ritualică, moartea răzbunătoare, şi aşa mai departe.

La fel cu moartea animalelor: atât pentru hrană, cât şi pentru protejarea familiei, a comunităţii, moartea animalelor ce reprezentau o ameninţare.

Michel Foucault vorbeşte despre moarte ca obiect al justiţiei, care avea şi un rol pedagogic. La execuţiile publice asista întreaga comunitate, era o ocazie festivă, iar execuţia, supliciul erau fastuoase. Astfel de evenimente îi învăţau pe privitori / spectatori că nelegiuirea se plăteşte scump, sângeros şi că justiţia e o putere cu care e mai bine să nu te pui.

Din punctul de vedere al justiţiei ce impune supliciul, acesta trebuie să fie spectaculos, trebuie să fie constatat de toţi, să poată fi înregistrat ca un fel de triumf al ei. Excesul ca atare al violenţelor care au loc constituie unul dintre elementele gloriei sale: dacă vinovatul geme şi urlă sub lovituri, acestea nu sunt un accesoriu ruşinos, ci însuşi ceremonialul justiţiei ce se manifestă în deplinătatea forţei ei. De aici, desigur, acele suplicii ce continuă şi după moarte: cadavre arse, cenuşă risipită în vânt, trupuri târâte pe rogojini, expuse pe marginea drumurilor. Justiţia urmăreşte corpul până dincolo de orice suferinţă posibilă.

Moartea, vărsarea sângelui, e un spectacol şi azi, de la care nu se dau la o parte bărbaţi, femei şi copii. Nu trebuie să fii nici vegetarian, nici înfocat militant Green Peace ca să reacţionezi la imaginile de mai jos.

În momentul în care comandăm o friptură, undeva în subconştient există informaţia că pentru bucata aceea de carne s-a plătit cu o moarte, înainte de plata mărfii şi serviciului ca atare. Aşa e în mersul lucrurilor…

Dar când se face spectacol din ucidere, după cum se vede în imaginile de mai jos în care sunt ucişi delfini, când oamenii se adună să vadă cum se învolburează sângele amestecat cu apă, când părinţii îşi iau copiii de mânuţă şi-i aduc să asiste la scene violente, sângeroase, nu poţi să nu te întrebi: chiar nu s-a schimbat nimic?

Le plăcea şi în urmă cu mii de ani să vadă cum mor gladiatorii în arene, ucişi de animale sau cum se ucid ei între ei. Trebuia şi plătit un preţ pentru a putea asista la spectacol.

Spânzurătoarea, ghilotina, răstignirea, arderea pe rug şi alte metode de execuţie în public atrăgeau, de asemenea, priviri curioase şi interesate, priviri dornice de vărsare de sânge şi violenţă. Era un spectacol for free.

Însă momentul festiv imortalizat în imaginile acestea îşi afişează cu nonşalanţă scandalul inerent. Sărbătoarea şi excesul merg mână în mână, no doubt. Aici, excesul de… violenţă.

N-am putut să nu mă întreb ce-mi veni oare cândva să scriu Sunt delfin? Imaginile acestea mi-au amintit de rândurile scrise atunci. Oare ce diferenţă e între delfinul care sare deasupra apei întru încântarea privitorilor şi delfinul ucis, delfinul-victimă?…

*

delfini-ucisi-1

*

delfini-ucisi-2

*

delfini-ucisi-3

*

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De viaţă. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

38 de răspunsuri la Hai să vedem cum mor delfinii!

  1. viorica zice:

    Am citit cindva ca in Norvegia este o traditie din 1800 sacrificarea balenelor, nu delifinilor, cum e la noi cu porcii de Craciun. Aceste animale sint sacrificate pentru a fi consumate.

  2. A.Dama zice:

    Viorica, e interesant ce ne spui! Sigur că fiecare am asistat la ritualul tăierii porcului şi este şi acesta un eveniment cu o anume încărcătură de violenţă. Chiar aşa fiind, faptul că se adună acolo atâta lume, ca într-un centru festiv, faptul că sunt zeci de victime – delfinii -, faptul că se amestecă apa cu sângele în cantităţi aşa uriaşe relevă excesul de care am pomenit.

    Este evident că delfinii sunt sacrificaţi pentru a fi consumaţi, nici nu m-am gândit altfel, însă totul pare prea sângeros şi… în exces.

  3. Alex zice:

    Of, ce imagini cumplite. Când vezi atâta violenţă, atâta cruzime, mai că îţi vine să „ucizi” numai varză şi fasole! Am primit şi eu nişte imagini asemănătoare cu pui de focă ucişi în Groenlanda. Cu o violenţă cumplită. Iar acele mici făpturi neajutorate, aveau nişte priviri ce implorau milă….
    Citeam odată o anecdotă, cum un animal sălbatic îşi educa puii (nu mai ştiu ce era) şi-i îndemna să se ferească de pericole şi mai ales sa se ferească de cel mai cumplit duşman, cel mai crud, cel mai cumplit… omul! Tristă anecdotă.
    Da, mi-am amintit că am asistat şi eu la sacrificatul porcului. Şi mi-a displăcut de fiecare dată. De 15 ani nu m-am mai apropiat de aşa ceva! Prefer să nu ştiu, să nu fiu de faţă. Le-o fi lăsat Dumnezeu ca să ne fie hrană, dar parcă e prea multă cruzime şi plăcere de a ucide. Mai ştiţi şi voi acea vânătoare „celebră”, când s-au ucis peste 400 de mistreţi! Mai mult decât o exagerare! Un animal în junglă sau în pădure ucide cât să mănânce. Omul nu are măsură!

  4. viorica zice:

    Imi amintesc de tatal meu cind s-a apucat sa taie un porc ,cind ia dat primul cutit in inima nu a mai putut sa taie si a lasat porcul sa fuga cu cutitul in inima ,a trebuit sa intervina vecinii sa-l ajute ,de atunci nu a mai taiat niciun animal .Eu in schimb tai gaini , niciunl din casa mea nu vrea sa taie .cind eram in tara le taiam in cada .Nevoia te face crunt .Dar sa omori atitea animale in vazul lumii parca nu e placut si atita singe in apa e groaznica priveliste.

  5. A.Dama zice:

    Ei bine, Alex, dacă ar fi să ne luăm după cei care consideră ca plantele posedă suflete… chiar mâncând varza şi fasolea, am comite crime.

    E drept că animalele ucid cât să-şi astâmpere foamea, dar omul a inventat şi schimbul de mărfuri… şi-atunci, ca să fie toate la dispoziţia clienţilor, ambalate cât mai atrăgător, cam astea sunt condiţiile necesare.

    Eu nu sunt vegetariană, iar în liceu am fost în vizită la abatorul din oraş, că aşa era „în program”. Am participat şi la tăierea porcului aproape an de an… Însă la aceste imagini am reacţionat, fiindcă m-au determinat să mă gândesc că violenţa a fost transformată în spectacol şi… e un spectacol care atrage.

    Am urmărit pe imagini cum sunt şi copiii duşi să vadă scenele sângeroase. Oare de ce? Oare de ce acestea sunt pildele pe care le transmitem peste generaţii?

  6. A.Dama zice:

    Viorica, 🙂

    Eu am scăpat de operaţia de tăiere a puilor sau găinilor, dar n-am scăpat de operaţia de ciupelire. 😀 Bine, asta pe când eram mai copii, fiindcă acum s-au schimbat datele problemei. 😛

  7. viorica zice:

    Hai sa va spun o intimplare, de fapt doua… Anul trecut cineva care a avut ferma a vindut toate gainile cu un dolar bucata, trebuia sa se mute in Florida. Prietenii mei, preot ortodox nu taie, fiica lor cu ginerele nu taie, dar vroiau sa cumpere gaini. Hai sa le tai eu, in doua zile am taiat 57 de gaini, curtea era plina de gaini taiate, celelalte cotcodaceau saracele. Mare macel a fost, exact ca cu delfinii, dar noroc ca nu am avut spectatori. Eu am curtea inchisa asa ca vecinii mei nu au putut vedea ce se intimpla, plus ca erau si la servici unii. Ca altfel anuntau politia si mai ajungeam si pe paginile ziarelor. Dar asa am ramas in amintirea celor care au mincat gaini de pe urma mea. In primul an cind m-am mutat in apstate new york am incercat sa cresc tot felul de animale pina m-am convins ca nu se merita. Dar in primul an am cumparat un porc pe care mi l-a taiat la ferma si eu cu sotul l-am pirjolit acasa. Copiii vecinilor nu mai vazusera asa ceva, bizar food, si au spus parintilor ca cei care s-au mutat taie porci. Nu aveam atunci gard si ciinele lor venea tot timpul in curtea mea. A venit un micut si mi-a spus;,,a zis mama ca cheama politia ca taiati porcii”. Dupa care i-am raspuns: Spune-i la mama ca daca mai intra ciinele in curtea mea, il tai si il maninc”.
    De atunci nu a mai intrat ciinele in curtea mea. Acum am devenit prieteni si ridem de cite ori ne aducem aminte. Cind vede ca din uscatoare iese fum, vine sa le dau cirnati, muschi. Astazi copiii sint mari, dar vin sa guste din delicatetile romanesti. Sint mare pacatoasa! Doamne iarta-ma!

  8. A.Dama zice:

    Viorica, multumim de… marturisire! 🙂 „Pacatul marturisit e pe jumatate iertat.” Cine-a mai inventat zicala asta? Pacatul ori e iertat, ori nu e.

    Bine, am zambit citind despre macelul din curtea ta si despre reactiile vecinilor la taierea porcului. Doar la nunti am vazut mai multe gaini taiate. Dar nici nu se compara cu ce e in pozele de mai sus. 😀

  9. Rodica Botan zice:

    Am patit-o si eu…dupa ce m-am casatorit, s-a nimerit ca nu era pe-acasa buna mea care facea trebile aste urite…si aveam musafiri. Am umblat cu cutitu prinj curtea de gaini plingind…am prins gaina si …i-am dat drumul. Musafirii nostrii au mincat tocana de cartofi…

  10. Alex zice:

    Doamna Viorica, am ras cu lacrimi la relatarea dvs. Cred ca faza cu porcul a fost memorabila. Iar reactia vecinilor…pe masura! Ceea ce la noi tine de o traditie, de niste obiceiuri, altora li se pare o barbarie! Cel mai tare m-a distrat faza cu cainele. Si-or fi inchipuit, bietii vecini, ca va ajunge catelul lor in cratita dvs! 🙂
    Cand eram copil m-a rugat o vecina sa-i tai o gaina. Nu mai facusem asta. Nu stiam cum sa o refuz. Nu am putut s-o tai. Gaina a inceput sa caraie jalnic, parca implorand indurare, asa ca i-am dat drumul, spre supararea vecinei, care abia o prinsese. Si cand taiau ai mei porcul de Craciun, imi spuneau sa plec de acolo, pt ca „moare porcul greu” daca ti-e mila de el! Chiar imi era mila, mai ales ca imi placea sa-l scarpin pe urechi, iar el era tare multumit si se uita la mine grohaind. Il prefer de la macelarie, macar nu l-am vazut chinuindu-se.
    Mi-am mai amintit de o faza si mai hazlie. Un coleg a vrut sa taie porcul, dar nu a avut ajutoare, oameni care sa-l tina, sa-l imobilizeze. S-a gandit sa-l „sedeze” cu un spray paralizant (din cele pt autoaparare!)Numai ca vantul a batut spre el si gazul i-a venit in nas!!! Cel sedat a fost chiar el, iar porcul a fugit in curte. Altii l-am imbatat cu tuica! Tot felul de intamplari hazlii.

  11. A.Dama zice:

    Rodica, am zâmbit de numa! Dacă ştiam că vor fi comentarii aşa de savuroase, programam mai devreme articolul. 😛

    Auzi, dar musafirii aceia care au mâncat tocană de cartofi, au mai dat apoi pe la voi? ❓

  12. A.Dama zice:

    Aşa-i Alex, sunt tot felul de întâmplări hazlii când vine vorba de operaţii de-astea… ucigătoare. Dacă Viorica citeşte că n-ai fost în stare să omori o găină, o să-ţi spună să mergi la lecţii la ea, că ea a executat în două zile găini ca la abator. 😀

    Mai demult, se tăiau porci şi la blocuri, în oraş. În timp ce ne făceam temele iarna, auzeam câte-un grohăit de animal ce se sfârşeşte… Ştiam că se apropie Crăciunul. 😛

  13. viorica zice:

    Oameni buni, nu am fost singura la taiat, m-a ajutat preoteasa. Ea tinea gaina pe buturuga, si eu dadeam cu toporisca, plus 4 persoane la curatat. Nu as fi putut face fata altfel. Era o bucuresteanca ce tot timpul vomita de mirosul de gaini oparite, saraca, nu a putut minca gainile, le-a dat de pomana. A fost o aventura comic-tragica. Asa se zice?
    Bucurie si-naltare pentru fiecare!

  14. Camix zice:

    Cred că şi a fi consumator de astfel de episoade poate fi la fel de tentant ca pentru cei care îl „practică”. La tv, de exemplu. Ne place senzaţionalul, şocantul, surprinzătorul, chiar mai mult decât cele „curate”. Se gustă, vorba unora. Şi încă din plin.

    Televiziunea are impactul cel mai mare după asistarea la astfel de scene violente pe viu. Telespectatorii sunt imediat următorii după spectatori. Aşa că, părinţii care nu-şi duc copiii până acolo, dar îi lasă să le vizioneze la tv, sunt foarte aproape de acelaşi impact.

    *
    Animalele sunt pentru a le avea în stăpânire şi a ne hrăni cu ele, în altă ordine de idei. După cum ai spus, singurul lucru problematic acolo e transformarea unei acţiuni obişnuite într-o savurare a ei.

    *
    Şi, într-o altă ordine de idei, o extremă în care am putea cădea (spun doar „am putea”) e să fim mai afectaţi de moartea animalelor decât a oamenilor, mai sensibili la animale (şi poate plante, pentru alţii 😛 ) decât pentru oameni. Spun asta doar pentru că am văzut în jur un ataşament exagerat de mare al unora pentru animale, însă relaţiile lor cu oamenii erau destul de… azvârlite. Vorbesc doar despre ataşamentul exagerat.

  15. A.Dama zice:

    Mulţumim, dragă Viorica, mulţumim! Ne-ai ajutat, cu siguranţă, să ne descreţim frunţile.

    Cred că una dintre variante este „aventură tragi-comică”. Dar de ce nu şi comico-tragică! 😛

  16. A.Dama zice:

    Camix dragă, violenţa din spatele ecranelor – tv sau pc – e una dintre gravele denaturări ale societăţii noastre. Această denaturare îi afectează deopotrivă pe adulţi, pe adolescenţi şi pe cei mai mici. Cred că este un lanţ al slăbiciunilor. Cei mari nu au timp de cei mici, îi lasă nesupravegheaţi, aceştia caută emoţia cu orice preţ, şi dacă e negativă. Apoi, dacă devin „cazuri patologice”, medicii au ce studia, poliţiştii au ce rezolva, iar avocaţii au pentru ce pleda. E o serie de evenimente care se angajează o dată cu difuzarea de astfel de show-uri sau de jocuri.

    Apoi, în ce priveşte patologia ataşamentului faţă de animale în detrimentul ataşamentului faţă de semeni… aici mi-ar sări mulţi în cap, fiindcă există suficienţi oameni care nu şi-au putut organiza relaţiile inter-umane în aşa fel, încât să iasă bine, de aceea se orientează spre alt gen de relaţii şi… apoi confundă planurile. În fine, nu sunt pentru violenţă împotriva animalelor, Doamne, feri! Dar dacă ar fi vorba să trebuiască să alegi pe cine salvezi, câinele credincios, prietenul tău cel mai bun, sau un om, pe care nu-l cunoşti, însă nu-l poţi salva decât pe unul dintre cei doi, tare mă tem că sunt mai mulţi cei care şi-ar salva câinele, nu pe străin…

  17. Sorina zice:

    M-am intristat atat de mult vazand masacrul de mai sus, incat mi s-au umplut ochii de lacrimi… dupa cal (animalul meu preferat), urmeaza delfinul…
    Violenta, in general, mi se pare inutila; violenta absurda mi se pare… de-a dreptul scabroasa… indiferent daca este vorba despre oameni, ori animale… Cruzimea este o manifestare care are aceleasi radacini, indiferent asupra cui este aplicata…

  18. A.Dama zice:

    Sorina, de violenţă nu scăpăm, asta e limpede! Însă dacă ajungem să o generalizăm, dacă ajungem să ne facem din ea „program”, atunci nici nu mai rămâne ceva de zis. Pe Animal Planet, pe National Geographic se dau tot timpul reportaje sângeroase, cu animale care se mănâncă între ele. Sunt mulţi cei care le gustă din plin. E limpede că aşa e în natură. Aici, în imaginile acestea, totul era organizat, totul era la dimensiuni impresionante. Totul era la modul conştient!

  19. Ala zice:

    Cruzimea,sangele, atrage. Atrage plebea.

  20. A.Dama zice:

    Ala, bine-ai venit! E drept. Şi paradoxal.

  21. A.Dama zice:

    aLex, bun venit! Mulţumiri pentru link! Doamna Violenţă a mers dintotdeauna de mână cu Omul. Asta nu putem schimba. Putem alege să nu ducem la extreme violenţa. Dar… Întotdeauna vor fi mai puţini miei decât animale de pradă!

  22. Mihai V zice:

    Am intrat mi tarziu pe site, dar nu pot sa nu ma declar profund impresionat. Eu credeam ca delfinii sunt prietenii din mediul marin cei mai buni ai oamenilor si imi imaginam ca intre om si delfin este o armonie deplina.
    In alta ordine de idei ai dreptate, A. Dama, acum s-au schimbat datele problemei. Gainile si puii nu mai trebue taiati, vin direct in pungi, transati, portionati, numai buni de gatit.

  23. A.Dama zice:

    Mihai V, bine-ai venit! 🙂

    Am înţeles că e o tradiţie şi cu tăiatul delfinilor, însă tot e sângeoasă tradiţia, iar copiii care sunt supuşi acestor ritualuri ale violenţei vor fi marcaţi pe viaţă de ceea ce văd cu ochii lor.

    Iar cât despre păsările pe care le luăm gata tranşate, evident că au suferit o moarte înainte. Chiar copii nu suntem, aşa-i? Ştim că e nevoie de moarte. Dar măcar nu asistăm la acel spectacol zi de zi… Decât dacă am lucra la abatoare. 😀

  24. Mihai V zice:

    Daca pentru sacrificarea delfinilor exista scuza ca animalele, asa cum s-a mai spus sunt destinate consumului, nu vad nici o scuza pentru modul in care sunt omorati taurii in Spania, doar pentru spectacol. Pentru o tara care apartine UE, mi se pare de neconceput. Noi suntem criticti ca taiem porcul fara anestezie, dar se trece prea usor cu vederea masacrarea fara nici o utilitate practica a unor animale nevinovte. Nu stiu de ce nu se interzice acest spectacol macabru. Amcitit ca in Mexic luptele de tauri nu se termina cu moartea animalelor.

  25. A.Dama zice:

    Mihai V, scuzele mele! 🙂

    Şi eu sunt de părere că se face spectacol din violenţă. De fapt, aceste spectacole aduc cele mai importante câştiguri financiare, de aceea sunt încurajate şi li se face atâta publicitate. Mereu există şi morţi omeneşti în cadrul coridelor spaniole, fiindcă unii spectatori nu respectă regulile şi cad pradă furiei animalelor din prostia lor. De ce ne place atât violenţa? Că… nu ştiu! 😀

  26. maria zice:

    viorica, poti sa recunosti pacatul, dar tot pacat ramine.

    daca tot ti-a fost mila de ce ai mai taiat:(

  27. A.Dama zice:

    🙂 Maria, bine-ai venit!
    Sper să ajungă mesajul tău la Viorica, dar nu sunt sigură. 🙂

  28. LELI zice:

    Asa cum taiem noi in Romania o gaina si ni se pare ceva normal, asa si la cei cu delfinii. Eu as fi curios sa vad daca doamnele sau domnii milosi ar fi in situatia sa moara de foame, oare le-ar mai parea asa de rau de o gaina? Oamenii sunt cele mai rele fiinte de pe pamant… de multe ori omoram de placere… Exista fetishuri care includ sacrificarea unui animal, ce sa mai spun. Apropo, in viata mea nu am omorat nici un animal.

  29. A.Dama zice:

    Leli,
    Bine-ai venit!
    Da, aşa e cu obiceiurile astea: unele mai sângeroase, altele tot cu ucideri, dar cu mai puţin sânge.
    Citind ce-ai scris, mi-am adus aminte de vremea când evreii au ajuns să-şi mănânce propriii copii, împinşi de foame. N-a trebuit Solomon să judece între cele două femei care pretindeau fiecare a fi mama copilului rămas în viaţă, după ce pe unul l-au mâncat?
    Cred că generaţia noastră nu e atât de obişnuită cu violenţa, în ciuda tuturor violenţelor care se flutură pe toate canalele media.
    Parcă toate aceste acte le aparţin altora… Nu nouă înşine…

  30. petronela zice:

    ce le-au facut acele animale nevinovate nu inteleg.
    tocmai de aceea cand sunt mare vreau sa dau la protectia animalelor. pt a le ajuta ca le iubesc atat de mult.

  31. A.Dama zice:

    Petronela,
    Așa să faci când vei fi mare!
    Dacă nu te răzgândești și să vrei să lucrezi cu copii. 🙂

  32. Nu am avut rabdare sa citesc toate comentariile si imi cer iertare daca mai sus cineva a spus ce am si eu de spus:

    Traiesc de multi ani chiar in capitala insulelor Feroe si cunosc foarte bine vanatoarea despre ceea ce scrii tu in articol. Nu pot sa zic ca nu exista un dram de adevar in cele scrise dar, ma supara rau urmatorul citat:

    „Dar când se face spectacol din ucidere, după cum se vede în imaginile de mai jos în care sunt ucişi delfini, când oamenii se adună să vadă cum se învolburează sângele amestecat cu apă, când părinţii îşi iau copiii de mânuţă şi-i aduc să asiste la scene violente, sângeroase, nu poţi să nu te întrebi: chiar nu s-a schimbat nimic”

    Cat poti gresi! Oamenii aceia nu se aduna pentru ca le place spectacolul. Explicatia este mult mai simpla. Exista o traditie foarte veche care se respecta si in zilele noastre: cand are loc vanatoarea de balene (si nu de delfini cum multi incearca a insinua), se valorifica aproape tot: carne, dinti, unele organe interne, grasimea, sangele. Traditia cere ca totul sa se imparta in mod egal intre toti cei prezenti indiferent daca au participat sau nu fizic. Este ilegal sa vinzi. Daca esti pe maluri cand se produce bine, daca nu, la revedere! Nu mai capeti nimic. Era un mod de a ii intr-ajutora pe cei care nu aveau in familie barbati capabili sa participe si a ramas si in ziua de astazi, un fel de tribut pentru zilele acelea (care se pot intoarce foarte usor mai ales intr-un stat cu o economie atat de fragila cum este Feroele).

    Da, sunt si copii, pentru a cei mici sunt curiosi, iar in aici, in nordul continentului, respectiv al globului pamantesc, copiilor nu li se interzice nimic, li se explica daca sunt curiosi, dar nu li se impune nimic. Sunt lasati sa experimenteze viata asa cum vor ei, chiar daca asta inseamna sa si vada asa ceva „pe viu”.

    Sa fim totusi seriosi. Si unii dintre noi, copii fiind am asistat la taierea mielor, a puilor sau chiar a porcului. Nu cred ca asta ne-a facut mai agresivi sau mai fara inima, ba dimpotriva. E greu sa ii judecam prin prisma valorilor noastre, viata, aici la capat de lume, nu este usoara si nici roza, iar in trecut a fost si mai grea. Eu ii cunosc, le stiu mentalitatea si felul de a fi si nu ii condamn. Macar nu sunt ipocriti si nu se ascund dupa degete.

    Ziua buna!

  33. PS. Nu sunt delfini, ci o specie mica de balene. Din familia delfinilor ce-i drept, dar nu pot fi considerate delfini (si balena Orca tot din familia delfinilor face parte dar nu poate fi considerata delfin). Daca te intereseaza mai multe, am scris si eu un articol in care incerc sa explic cat de cat ce se intampla.

  34. Cu placere. Am dat peste ea intamplator si m-am gandit ca poate te-ar interesa si reversul. Tocmai pentru ca stiu cum am privit eu chestiunea atunci cand am facut cunostiinta cu ea „pe viu” si stiu cum o vad acum dupa ce am inteles ce si cum.

    Numai bine si o zi buna in continuare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.