În imaginea de mai jos, se văd (parţial) portretele a 4 scriitori. Vă propun să-i numiţi, iar cel care a fost cel mai rapid în a-i scrie corect, în ordine, de la stânga la dreapta, va avea un articol dedicat pe acest blog. Ştiu că premiul nu e foarte tentant, dar e din… inimă. Comentariile cu răspunsurile voastre vor fi moderate până în 8 oct., orele 22 (româneşti).
Oh, în privinţa imaginii… chiar e (ca) la şcoală!
*
lumea adam(a)ică 
Creanga, Eminescu, Arghezi, Rebreanu
revin: Creanga, Eminescu, Arghezi si cred ca Rebreanu.
Ion Creanga, Mihai Eminescu, Marin Preda, Octavian Goga. Asa zic eu.
ion creanga, eminescu, arghezi si sadoveanu?
Ion Creangă / Mihai Eminescu / Tudor Arghezi / Liviu Rebreanu.
Ion Creanga, Mihai Eminescu, Tudor Arghezi si Liviu Rebreanu
Creanga, Eminescu, Arghezi, Goga
Ehe… e de mult de când i-am „văzut” şi poate că am uitat… dar, hai să vedem: crengă, eminescu, arghezi şi goga?
Ei, haide, a.Dama! După atâţia ani de contemplare a pereţilor şcolii (cu gândul aiurea), decoraţi cu portrete de tot felul, cui nu i-a intrat în biluţă (măcar) numele celor patru muşchetari ai literaturii române?
Şi apoi, de ce doar scriitori (ori, de ce tocmai cei patru, aleşi pe sprânceană)? De ce nu chimişti? Ori matematicieni! Curată discriminare … Uite, în semn de protest n-am să-i numesc.
Dacă mă gândesc mai bine, cred că am să protestez for a while.
Hm!
o! am uitat-o pe scriitoarea din poza! Sorry!
Ion Creanga, Mihai Eminescu, Tudor Arghezi si Octavian Goga. 😀
Creanga,Eminescu,Arghezi,Goga
Creanga, Eminescu, Arghezi, Rebreanu.
M-am descurcat bine pentru un inginer?
1.Ion Creanga
2.Mihai Eminescu
3.Tudor Arghezi
4.Liviu Rebreanu
Multumesc
Creanga, Eminescu, Arghezi, Rebreanu
Chiar ma simt ca la scoala! Cei patru scriitori sunt: Ion Creanga, Mihai Eminescu, Tudor Arghezi si -sper sa nu gresesc- Octavian Goga. Am raspuns nu fiindca imi place sa fiu ostentativ cu „mana pe sus”, ci fiindca ar fi fost pacat sa nu-i pese nimanui. Sunt ai nostri!
Liviu Rebreanu,Tudor Arghezi,Mihai Eminescu,Ion Creanga
Dragilor,
În primul rând, vă mulţumesc tuturor că aţi răspuns! Celor care au comentat prima dată pe acest blog, le spun: Bun venit! 🙂
În al doilea rând, FELICITĂRI, Ciprian!!! N-am înţeles exact de ce ai revenit cu al doilea comentariu cu aceleaşi nume… şi o „credinţă”. 😀 Chiar din primul comentariu ai dat răspunsul corect. Şi, pentru că ai fost cel dintâi, un articol pe acest blog îţi va fi dedicat, cum am promis.
În al treilea rând, toţi v-aţi descurcat de la foarte bine la extraordinar de bine! Din Eminescu se vedea doar nasul şi tot l-aţi recunoscut. Laolaltă aţi fi o clasă de elită! 😛
Ted, a fost tare faza cu „scriitoarea”. You never know, vorba românului! 😀
DanH, te-ai descurcat de minune pentru un inginer!
Gellius, îmi pare rău că te-am îmboldit la proteste! 😦 :(( N-am intenţionat să vin cu ceva atât de simplu, încât cineva să se simtă jignit. Poza aceasta îmi place foarte mult şi, cum am observat că în spate sunt tablourile acelea, ele au devenit pretext pentru a afişa poza pe blog. 😀 Oricum o afişam… Poate trebuia să aleg ca temă: ce exprimă faţa adolescentei? Şi aici era nevoie şi de creativitate…
Daniela, i-ai enumerat corect, dar… evreieşte… de la dreapta la stânga… 😉
Vă mulţumesc încă o dată!
Cu inima plină de culorile toamnei,
A.Dama
Fain „concursul”! E altceva când eşti „ascultat la lecţie”, decât când eşti un fel de „inamicul public nr. 1”.
Aştept şi alte „testări”. Chiar şi cu chimişti şi matematicieni, vorba lui Gellius! Le-a, învăţat şi nasturii de la cămaşă, cât i-am mai admirat în toţi anii de şcoală…privind pe pereţi! Ha, ha! 🙂
This is hilarious…pe la 21:45 citeam din intamplare despre Paul Tournier cand am gasit si mica provocare(care s-a adeverit a fi totusi mare daca am reusit sa confund stanga cu dreapta)..dar ma gandeam k dak ai ochelari in stil evreiesc poate citesti printr-o perspectiva aidoma…ha ha..si apropo de articolul cu ciocolata..poate urmatorul concurs e pe tema asta promit sa fiu pe faza de la prima la ultima bucatica(nu invers)
Ciprian a revenit pentru ca in primul comentariu nu i se vedea poza atasata 😀
revin 😀 – niste subiecte mai consistente puteau fi alese pe teme ca si descrierea in detaliu a etapelor experimentului de la CERN : injectarea protonilor, demararea în inel, accelerarea şi coliziunea particulelor, cat si a erorilor de baza care pot aparea in fiecare etapa a experimentului 🙂
deci… al treilea nu-l stiam. 😛
as fi pierdut concursul cu brio.
Foarte reusita poza.
si io?? 😦 .
Pentru mine a fost o lectie nu faptul ca, spre rusinea mea, l-am confundat pe Rebreanu cu Goga (desi am imaginile amandurora in minte, iar cartile cu pozele lor erau cam la doi metri de mine), ci repezeala cu care am scris,imediat ce am citit provocarea ta. Bineinteles ca imediat dupa ce am expediat comentariul meu, am priceput de ce nu era afisat nici un altul. Dar am vrut eu sa salvez, vezi Doamne, onoarea blogului tau si a scriitorilor nostri, crezand ca lumea e indiferenta. As fi vrut pe urma sa retrag ce am scris, dar nu mai aveam cum. M-am gandit atunci ca tot cam asa procedez si cand raspund cuiva, de multe ori vorbesc si pe urma gandesc. Si nu mai pot sa ma intorc in timp, sa schimb ce am spus. Asa ca a fost intr-adevar o lectie , chiar daca nu in sensul pe care l-ai gandit tu. Nu-mi ramane decat sa-ti multumesc! Cu drag,
Vezi, Alex, nu toţi lucrează în şcoli, să vadă zi de zi tablourile cu scriitorii români pe pereţi.
Sigur că dificultatea nu era atât de mare, era mai degrabă necesară viteza de reacţie…
Oricum, portretele celor care apar pe bancnote sunt mai uşor de recunoscut, nu-i aşa?
Daniela, am zâmbit! Sigur că data viitoare vei intra în rând cu lumea. Vei fi ca lumea. 😀
Romi, câte figurine zâmbitoare să pun? 🙂 😛 Ai zice că matematicienii sunt prea calculaţi ca să aibă şi simţul umorului. Dar tu contrazici linia obişnuită.
Chiar crezi că Cipri s-a gândit să nu-l confund cu pata aceea roşie modelată de intruziunile de alb? 😀
În orice caz, n-aş putea alege ca subiect de concurs ceva ce nici nu ştiu, nu-i aşa? Cum ar fi chestiunile acelea cu lansarea protonilor pe orbite în tunelul LHC. Ca să vezi, când îmi povestea Kurt, un tip care lucrează la CERN despre maşinăria aceea pentru recrearea condiţiilor big-bangului, am înţeles că e un disc… şi, între timp, s-a transformat în tunel… 🙂
Dar, evident că tu ai venit cu sugestia asta cu Collider-ul tot la modul umoristic. He, he, heeei!
Camix, la al treilea m-am poticnit şi eu. La prima vista… 😛 Dar nu se pune problema să fi „pierdut”. Nici chiar aşa. Aici e loc de zâmbete şi… alte zâmbete, printre alte figuri de… stil. 😀
Lia dragă, tu eşti o mare, mare figură, dar nu-l lua pe supărici sau bosumflici în braţe, că îţi şade bine zâmbind. (I guess… cum tuturor le şade bine zâmbind). 🙂 Lia, sigur că ai scris corect, dar cine a fost mai rapid urma să primească un articol cu dedicaţie. Lasă că vor mai urma concursuri şi…
Să fie cu senin şi crin… regal! 🙂
Debora, nu e o ruşine o confuzie de acest fel. Vezi că sunt mai mulţi care s-au gândit la Goga. Poate chiar seamănă puţin portretele celor doi, aşa cum ni le mai amintim noi prin ceaţă… Dacă nu verificăm pe net sau prin cărţi. 😛
Da, e drept că am moderat comentariile, fiindcă altfel s-ar fi ştiut prea repede rezultatul şi ar fi existat influenţe reciproce. Dar a fost foarte drăguţă intenţia ta de a salva „onoarea blogului şi a scriitorilor”. Wow! Asta da motivaţie. 🙂
Partea cu ordinea vorbit-gândit mi se potriveşte şi mie. Deci…
tot cu drag,
A.Dama
Deci n-a fost chiar asa usor exercitiul, pana la urma. 🙂
Dragă a.Dama,
„Protestul” meu a fost doar un trucaj, menit, nu să-mi ascundă ignoranţa cu privire la cei 4 scriitori (care sunt, de fapt, 5) din fotografie, ci să dejoace o greşită percepţie a comment-ului meu care, fiind primul (din întâmplare), ar fi putut fi privit ca o solicitare a premiului şi ar fi constituit o încheiere prematură a testului.
Nu că n-aş fi dorit (sau meritat) premiul, dar, modest cum sunt, am ales… să-mi cobor propriul „portret” de pe perete.
Dar, despre modestie, cu altă ocazie. Vezi, modestia nu protestează, nici măcar când pretinde a o face.
Toate scuzele, dacă, prin comment-ul meu te-am supărat, întristat, indispus etc.
Camix, hai să ne gândim! Cum ziceai tu nu de mult? Fiecare cu domeniul lui de pricepere. Dreptate aveai! 😛
Dacă mă întrebi ce procente de nu ştiu ce substanţe chimice trebuie combinate în nu ştiu ce mod pentru a rezulta o altă substanţă, am sa mă uit cu privirea pierdută şi mi se va părea foarte complicat. Pe când, cineva din domeniu, va jubila. Ce uşor a fost!!! 😉
Dragă Gellius,
Îţi mulţumesc pentru aceste precizări care sunt, într-adevăr, lămuritoare!
Deci şi tu, şi Debora, v-aţi uitat şi aţi observat că nu există niciun răspuns, aşa că aţi acţionat! E funny. E chiar bună gluma.
Eu mă asigurasem că veţi pricepe din textul antepus imaginii că vor fi moderate comentariile, dar… a ieşit bine până la urmă, că a ieşit haios.
Într-o primă fază, într-adevăr, m-a surprins comentariul tău. Chiar m-a întristat, că am citit foarte dramatic acel „în semn de protest”, iar acum pot zâmbi larg, chiar mai larg, că de ce oare nu m-am prins de glumă din prima. 🙂 😀
Cât despre merite, evident că meritai articol, cum merită toţi cei care au răspuns corect!!! No doubt.
Succes la scris în continuare! Şi inspiraţie de la Cel ce o are pe toată!
A.Dama
Multumesc, draga A.Dama! n-am avut acces la net de 2-3 zile, de aceea n-am raspuns pana acum.
De ce am dat raspusnsul de 2x? Romi era pe-aproape! 😀 😀 😀 Adevarul e ca, in graba de a raspunde, nu am observat ca vei modera toate raspunsurile si ma gandeam ca tre’ sa fiu logat. Iar pana m-am logat, indoiala mi s-a infiltrat in suflet: daca o fi Camil Petrescu ( nu Cezar Petrescu – pt impatimiti 😀 ), dar mi-am adus aminte ca in poze are un look a la Cezar si ca era brunet! Cam prozaic, dar asa s-a intamplat.
Oricum, iti multumesc si pt dedicatia din articolul urmator, articol care chiar mi-a placut.
Pingback: Practic şi semnificativ « lumea adam(a)ică
Ciprian, am înţeles acum de ce a venit de două ori răspunsul!!! Am să scriu cu majuscule data viitoare dacă vor fi moderate comentariile.
Felicitări încă o dată! 🙂
draguta imagine! 🙂
Different, mulţumesc de apreciere! Drăguţă şi persoana din imagine, nu-i aşa? 😛
normal, pai poza e draguta doar datorita personajului principal.:))
Different, 😛
Pingback: Cât e de la imagin(aţi)e la realitate? « lumea adam(a)ică