Sunt delfin


Sunt delfin! i-am strigat medicului pregătit să mă taie ca pe rechin.

Să mă dea la tranşat de pe-o bună dimineaţă. Cu hârtii în regulă. Bun de tipar.

Pardon. Bun de cântar! Congelat şi vândut pe bani mulţi.

Era doctorul, de bună seamă, cu Darwin la cataramă, maimuţoiul care-ntr-o altă bună dimineaţă s-a uitat în oglindă şi i-a văzut pe toţi, mari şi mici, maimuţici.

„Nu te mai plânge, Rîm(o), că te doare burta! Într-o zi vei fi prinţ!”

Sunt delfin! am certificat de naştere, am şi buric şi-s carni(zahari)vor.

Am permis să distrez pruncii. Am toate prerogativele să lucrez cu humanoizii. Ştiu şi culorile de la semafor.

Arunc mingea roşie – de ruj, de-armată, de cireşe… ba nu, mai bine de mare trecută cu piciorul.

Apoi mingea galbenă. Ea nu poate fi decât de otravă sau de lumină.

Şi, la sfârşit, mingea albastră – de Prusia, de Paris, de Voroneţ, de Klein… Ba nu, mai bine de sânge de Domn.

Sunt delfin! i-am strigat medicului. N-ar fi păcat ca, dintr-o simplă confuzie, să le produc rechinilor indigestie, cum păţesc oamenii când se mănâncă între ei?

Mai bine să mor de bătrâneţe decât de mâna ta!

Uite, am scrijelit pe trunchiul unui copac – uitat nu ştiu cum în bazin (opera vreunui greenpeace-ist) – toate cercurile prin care-am trecut! Şi la repetiţii, şi la spectacole. Şi când transformam apa în maidan de joacă… sau dor, iar supraveghetorul se prefăcea că ţine ochii închişi, să ne jucăm cât mai mult. Mai am puţin şi se face operă de artă scoarţa copacului.

Ştiu bine: când mi-e lehamite, mă (a)scund, mă (s)cufund. Şi când mi-e dor şi frică, zbor. Spune-mi tu, doctore, ai mai văzut rechin zburând?

*

About A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De probă și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

27 de răspunsuri la Sunt delfin

  1. Dancos spune:

    Ce delfin dragut!🙂 avem ce invata de la delfinasul acesta! Dulf, dulf, dulf…

  2. Dana spune:

    Hmm, sunt delfin, mda…

    când ştiu exact ce sunt şi ce pot,
    când, cu naturaleţe, pot să distrez copiii,
    când culorile au muuuulte nuanţe şi nuanţele bogate semnificaţii,
    când ştiu exact cum vreau să mor pentru că mă uit cum tot ce-am trăit se împlineşte într-o operă de artă,
    când, dacă înoţi lângă mine şi începi să te scufunzi, poţi fi absolut sigur că eu te voi ridica la suprafaţă…

    sau,

    poate nu sunt chiar delfin când „totul ar fi trebuit să fie sfere, dar n-a fost, n-a fost aşa”…

    sau,

    poate sunt rechin, doctore, din moment ce nu mă scufund acum, când mi-e lehamite… şi-mi vin gânduri că voi, ăştia care nu recunoaşteţi un delfin, ar trebui să primiţi o lecţie…

  3. ionatan spune:

    De nu ar fi delfini în mare,
    De bună seamă, vă miraţi,
    Rechinii-ar fi la căutare
    Copiii ca să vi-i distraţi…😦

  4. LORELEI spune:

    waw ce fain este headerul…! Cat despre delfini…uneori ar fi fain sa vezi oamneni cu inteligenta lor…mie imi place sa le port pe lantisor „imaginea”;)…daca ar fi sa ma iau dupa cei ce sustin ca dupa moarte te poti intrupa…as vrea delfin – dar nu ma pot lua dupa ei, ca nu exista asa ceva, si atunci ma rog sa am destula intelepciune sa pot invata de la delfini cate ceva.

  5. Alex spune:

    Bun găsit tuturor! Am fost la mare o săptămână şi când am intrat pe aici… am gasit acest articol frumos despre delfini. Mersi A.Dama!
    Cu adevărat marea e ceva deosebit. Imensitatea ei te copleşeşte…În vecinătatea ei te simţi atât de mic…Ca un firicel de nisip. Un firicel pe care Dumnezeu l-a înzestrat cu atât de multă importanţă în planul creaţiei Sale… Un răsărit sau un apus de soare la malul mării sunt clipe de extaz spiritual care mărturisesc câte ceva din splendorile divine…. Dar astea le ştiţi deja cu toţi destul de bine… Chiar dacă fiecare le percepe în felul său… Eram însă sub influenţa unor emoţii deosebite după nişte zile deosebite….
    Delfinii? Sunt minunaţi! Mai minunaţi de multe ori şi decât oamenii. Zic asta pt că în seara asta am văzut la ştiri că un delfin a fost găsit mort pe o plajă de la noi, având pe trup răni de la plasele pescarilor. A murit, saracu’, din cauza oamenilor… Of, câte rele mai fac şi oamenii aştia… Iar bietele vieţuitoare ale Domnului câte mai trebuie să sufere…
    Am citit atât de multe mărturii ale unor oameni care au fost salvaţi de la moarte de aceşti „îngeri ai mărilor” care nu fac niciodată rău oamenilor. Dimpotrivă, au salvat atâtea vieţi. Şi atunci, cum pot oamenii să fie atât de cruzi cu ei?
    Nu ne asemănăm lor la bunătate… mai degrabă rechinilor!

  6. A.Dama spune:

    Dancos, m-aş bucura să fie aşa, să fie ceva de învăţat. El ştie!…

  7. A.Dama spune:

    Dana, excelentă lectura ta! Am citit-o pe nerăsuflate! Trebuie că ai stofă de filolog!😛 Acel aspect pomenit în final, cu lecţia, se apropie bine de dimensiunea protestatară a textului. În fond, suntem mereu luaţi drept altceva decât suntem. Facem eforturi susţinute să iasă bine lucrul nostru, dar ne amendează sistemul care ne ia drept ce nu suntem…

    Mulţumesc de participare!🙂

  8. A.Dama spune:

    Ionatan,

    Am mai văzut lei îmblânziţi
    Şi tigri, şerpi, şi urşi pe sârmă,
    Dară rechinii nu-s de circ,
    Iar de te-apucă, nu-i de glumă.

  9. A.Dama spune:

    Lorelei, mă bucur că îţi place headerul! Nu am putut să încadrez imaginea cum aş fi vrut. Poza iniţială e de 3X mai mare, însă WordPress-ul te obligă să o decupezi. Aş fi vrut să se vadă mai mult din peisaj. Macul ăsta, luat foarte de aproape, se vede aşa, transparent. Chiar şi macul mai mic din dreapta lui. Îmi place transparenţa. Aş fi vrut, totuşi, să pot selecta mai mult din poză, că e frumoasă.🙂

    În privinţa altei vieţi în care să fii delfin, bine că ţi-ai luat gândul, că nu există aşa ceva.😀 Sigur, textul meu nu trebuie luat cu echivalenţa 100%, aici e vorba de o filtrare a realităţii prin subiectivitatea celui ce scrie.🙂

  10. A.Dama spune:

    Bine-ai revenit, Alex! Bine că ţi-a priit vacanţa solar-acvatică şi ţi-a îndreptat inima către Creatorul tuturor lucrurilor! Mulţumim că ne-ai spus cum îi sensibilizează El de dimineaţa până seara pe cei ce au privirile vigilente şi urechile ciulite să capteze undele pe care El Se exprimă! Cât despre delfini, am căutat şi eu nişte înregistrări cu sunetele emise de delfini şi nişte informaţii despre ei. Mi-a prins bine să îmi mut puţin atenţia de la alte lucruri care mă preocupă. Sigur, în textul meu, delfinul e un personaj ales pentru a schiţa anumite date ale realităţii. Dar e bine şi să ne gândim la el ca la o creatură a Tatălui, care nu duce lipsă de creativitate şi ne sensibilizează prin operele Lui de artă mereu şi mereu.

  11. romuluss spune:

    Da(niel)ncos, de la tine avem ce invata ?🙂

  12. viorica spune:

    Si mie imi plac delfini Singurul loc unde avem delfinii este Delfinarul Cta ,ei nu traiesc in Marea Neagra.Delfinii au singele cald cu temperatura corpului 35-36 apropiata de a omului .Delfinii sint prietenosi ,sociabili si extrem de inteligenti comparativ cu alte mamifere.Traiesc 40 de ani si nasc la 12 luni .Puii stau linga mama 4,5 ani .
    Am avut ocazie sa vad multe spectacole cu delfinii te minunezi de ce sint in stare .Ce tipete stridente au ,e o placere sa-i vezi cum alearga in coada si cu dresoarea intr-un picior pe botul lui .La sfirsitul spectacolului se aseaza cu spatele la public si la un semn toti dau din coada si te stropeste ciuciulete ,cei care stiu se urca mai sus cu locul .Fiul meu ne spune odata stai cu tata mai jos sa vedeti mai bine si noi mergem sus ,fara sa stim „surpriza.”Ne-a udat pina la piele .
    Sanatate ca-i mai buna ca toate.

  13. A.Dama spune:

    Romi, ştiu că ar trebui să-ţi răspundă Dancos, dar eu zic să nu uităm de blândeţe, bunătate, îngăduinţă.🙂

  14. A.Dama spune:

    Viorica, am zâmbit de poanta făcută de fiul tău. Aşa ai ţinut mai bine minte spectacolul.

  15. romuluss spune:

    Dar eu nu am zis ca nu sunt ingaduitor, doar ca exista in orice „joc” niste reguli. In sala de sport am invatat disciplina si performanta, eliminarea tiparelor negative, la job cu atat mai mult.

    Disciplina, respectul fata de cei din jur nu sunt facultative, ci tin de targeturile pe care ni le-am impus. Sigur pe bloggosfera putem sa ne comportam cum vrem, de la exemplul graitor al lui Patratosu si multi altii care dau dovada de o viata disciplinata si exemplara, la comportament de mahala, de stadion, ca doar cine ne prinde in viata reala nu?🙂

    Putem injura, putem acuza, putem arunca vorbe extrem de urate pe cei din jur, ca daca moderatorul permite, de ce sa nu injuram, sa vorbim urat, sa ii facem pe toti(care poate in fond ne sunt total superiori la toate capitolele) in toate felurile nu?🙂

    Eu nu ma refer la o persoana anume aici, pt ca prea putini imi sunt cunoscuti in viata reala, dar vorbesc la modul general, pt ca e vorba aici de un principiu si nu de cazuri izolate.

  16. Camix spune:

    Deci, A.Dama, … fără ajutor, nu m-aş fi descurcat bine aici.🙂
    Acum, dacă stau să mă gândesc, seamănă cu articolul cu numerele de 6.🙂
    Uneori e foarte greu să recunoşti care e delfinul şi care rechinul. Vezi ridicătura de pe spate şi ai rezolvat dilemele. însă unii stau mai mult sub apă şi se comportă echivoc, fără a mai putea să îi recunoşti într-adevăr. Şi în fiecare caz se regretă. Că era rechin şi nu ştiai pentru că ai stat la masă cu el. Că era delfin şi nu ştiai, pentru că ai fost aspru.

    Să ne dea Domnul lumină să distingem.

  17. A.Dama spune:

    Camix, oare de unde ai scos asemănarea cu articolul acela cu 6? Pentru că nu e ce pare a fi?🙂

    La ruga ta, zic Aşa să fie!

  18. ama spune:

    mi-a placut delfinul tau🙂 mult!🙂

  19. Camix spune:

    Da, aşa. că delfinul pare altora a fi ceea ce nu este. şi brusc îmi amintesc de poemul lui minulescu. „nu sunt ce par a fi…”🙂

    http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/nusunt.php

  20. A.Dama spune:

    Ama, multumesc ca mi-ai spus. Multumesc delfineste.😉

    Camix, interesanta trimiterea ta! Am recitit poezia lui Minulescu si-am zambit tridelfineste!😀

  21. Pingback: Hai să vedem cum mor delfinii! « lumea adam(a)ică

  22. Pingback: Gugăl sărci | lumea adam(a)ică

  23. Pingback: un pic prea mult | lumea adam(a)ică

  24. Agnusstick spune:

    Şi când te bucuri, ce faci? Că zborul e rezervat deja. A, da, poate că atunci te joci cu rechinii de-a fraţii cu dinţi de lapte…

    • A.Dama spune:

      Agnusstick,
      Când mă bucur? This is the question!
      Atunci distrez pruncii, trec prin cerc(uri), cerc(ări). Cer-ce-tări(i!)

      Hai, nu mă bănui de atâtea!
      Delfinul, când trece printr-un banc de rechini, se-nfășoară cu Duh Sfânt. Și n-are nicio grijă.

  25. Agnusstick spune:

    Eu nu ştiu ce fel de soldaţi sau ofiţeri ai văzut tu, din bazin, cu uniformă roşie. Să fi fost nişte majorete? Vipuşca şi banda de sub stema chipiului nu se pun, dar un delfin nu are cum să le ştie pe toate, oricât de multă lume ar studia în tribune.
    Apoi, nu ştiam nici eu că delfinii nu au voie cireşe. Cosmeticalele nu rezistă în Mare, logic, iar Armata Roşie nu are de ce să intre vreodată la apă. Că ştii ceva despre o Mare trecută cu piciorul, e semn că şi bunicii delfinilor spun poveşti din bătrâni.
    Bietul de tine, cine ştie când ai dat peste vreun transport ilegal de butoaie galbene cu cap de mort, aruncate peste bord în groapa marinei… Asta e, greenpeaciştii nu pot fi peste tot!
    În privinţa albastrului, bănuiesc că ai răsfoit vreun album de artă dintr-un jetsam-floatsam după un naufragiu (mare păcat că delfinii nu se pot uita la desene animate – ţi-aş recomanda Mica Sirenă – decât prin vreun hublou de batiscaf). Dar vezi că Paris e cu verdele, nici măcar merele nu sunt albastre.
    Una peste alta, pentru un delfin, ştii foarte multe! Te pomeneşti că şi delfinul cât trăieşte, învaţă!

    • A.Dama spune:

      Agnusstick, delfinul e purtat din bazin în bazin, din țară în țară. Vede lume multă. Prea multă.
      A fost un truc, chestiunea cu semaforul… Am pus roșu-galben-albastru, în loc de roșu-galben-verde.
      De-aia albastrul cu verdele s-au combinat, ca în poezia lui Stănescu: „Frunză verde de albastru, mă doare un cal măiastru…”
      Cred că albastrul de Paris l-au dat francezii nemților, pe când se războiau, și s-a făcut albastru de Berlin:D. Nu mai știu. Am folosit un pleonasm?😛

      Dar acum e prea târziu, oricum. A trecut armata roșie, și-a împrăștiat umorile galbene, și-a otrăvit albastrul ce mai era accesibil.

      Mai bine să ne-ntoarcem la marea roșie, la lumină și la sângele de Domn!

      Delfinul învață noi figuri. Ca să nu mai vorbim de limbi străine. N-am mai auzit de „batiscaf”.😀 Vrei să te faci profesor la delfinariu?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s