Băieţii nu sunt suficient de buni fără fete


La lectura unui astfel de articol, nu se potriveşte indiferenţa. Într-o primă fază, a urmat revolta. Pentru că, la lista lui James Dobson „băieţii sunt mai buni decât fetele”, se zice: „Eu cred că are dreptate”. Dincolo de lipsa de construcţie a articolului, dincolo de pripeală – dovedită şi prin faptul că s-a revenit cu un articol care afirmă chiar din titlu contrariul: Fetele sunt mai bune decât băieţii, iar apoi cu un alt articol conciliant, e nepotrivit, zicem noi, ca un lider spiritual să facă astfel de afirmaţii, că băieţii sunt mai buni, având în vedere că turma sa este de ambe sexe… (precum Curierul).

Dacă ar fi venit o adolescentă să se plângă că fetele sunt marginalizate sau agresate în mediul de la şcoală, în anturajele de prieteni şi că suferă că nu e băiat, probabil i s-ar fi citat din biblia lui Dobson: „Da, aşa e. Băieţii sunt mai buni. Îmi pare rău pentru tine! Ceartă-te cu ai tăi că nu te-au făcut băiat.”

Iar liderului care a afirmat (caz real) că „Dumnezeu, dacă vrea să mă pedepsească, îmi va da fete, că nu ştiu ce să fac cu o fată, nu o pot băga cu capul sub robinet, sub apă rece, cum pot face cu un băiat”, ar trebui să i se zică: „Aşa e, Dumnezeu a vrut să te pedepsească”.

Ne spălăm pe mână: „Eu am doar băieţi”.

Noi zicem: Băieţii nu sunt suficient de buni fără fete.

Dacă Dumnezeu ar fi constatat că sunt suficient de buni, nu ar mai fi făcut femeia ca ajutor potrivit. (Poate ar mai fi făcut un bărbat, că, se pare, unii ştiu reţete mai bune decât El.)

Încurajarea unor astfel de atitudini, provocarea complexelor de inferioritate în rândul fetelor sunt de condamnat, mai ales când vin din partea unui lider care are o responsabilitate şi o autoritate pe care contează cei care sunt în grija sa. Însă e limpede că se practică pe scară largă în lumea evanghelică, de vreme ce există antecedente.

Discutând cu un cadru important din Universitatea Emanuel, la o afirmaţie în care era vorba despre o acţiune a femeilor creştine, replica a venit impardonabil:

Mişcare a femeilor? Contradicţie în termeni!!!

Se practică un misoginism mai mult sau mai puţin agresiv în aceste instituţii, iar învăţăceii – cum este şi autorul articolelor mai sus-menţionate – duc mai departe, evident, învăţătura şi mentalitatea în care s-au format.

Să precizăm că nu venim dintr-o extremă în care se află, de exemplu, anglicanii, care au decis că femeile pot deveni episcopi, chiar dacă înaintea votului sinodului, 1300 de clerici au ameninţat că vor părăsi Biserica anglicană, dacă femeile vor avea dreptul de a fi hirotonisite.

Dar încurajarea unei discreditări a reprezentantelor sexului frumos, a „vaselor mai slabe”, doar pentru că au fost create în a doua etapă, ni se pare revoltătoare şi condamnabilă.

Credem că rolurile sunt diferite, dar nu trebuie plusat principiul superiorităţii şi inferiorităţii.

Adamele nu sunt atât de bune ca bărbaţii în multe domenii. Iar adamii viceversa.

Bărbaţii sunt războinici, e limpede, dar şi Iael, nevasta lui Heber, a înfipt ţăruşul în capul lui Sisera. O treabă de bărbat. Însă, dacă femeile sunt războinice, curajoase, ca Benhazir Bhutto, atunci nu sunt doar femei, ci sunt „bărbate„. Bărbaţii sunt mai buni oratori, teologi, mai sistematici, şi aşa mai departe. Nu avem ceva împotriva listelor cu avantajele şi dezavantajele de a fi bărbat sau femeie.

Dar nu suntem de acord cu încurajarea unei condamnări care să vină peste cea ontologică. În fond, care dintre noi a ales să fie bărbat sau femeie? (Îmi veţi zice că transsexualii… Dar şi ei, căutând să fenteze condiţia umană, au constatat că nu au cum la modul definitiv. Bărbatul care a născut a încercat să se sinucidă de mai multe ori după ce a devenit femeie. Oare de-aia că se simţea perfect în noua sa condiţie?)

În fond, există o ordine pe care Cel de Sus a lăsat-o, iar dacă s-ar face toate după ordinea Lui, nu ar mai exista astfel de războaie.

Din punctul de vedere al Fiului, bărbaţii şi femeile care sunt ai Lui sunt MIREASĂ. Chiar dacă liderilor s-ar putea să nu le placă ideea de a fi puşi la feminin, îşi doresc să fie mireasă. Ca să nu mai amintim că aleasa Lui L-a înşelat cu ibovnicii ei, că Israelul – bărbaţi şi femei, lideri religioşi şi oameni simpli, copii şi părinţi – s-a purtat ca o curvă.

În fond, acest articol este o reacţie faţă de unele opinii discriminatorii. Soluţia, după noi, este acceptarea diferenţelor şi a rolurilor pe care fiecare le are.

Înaintea Lui, contează chipul nostru întocmit după chipul Lui, respectiv duhul nostru, că Dumnezeu este Duh. Iar duhul nostru este fără sex… Slujirea pe care o fac bărbaţii şi femeile ca duhuri treze, vii, purtând chipul Lui este la fel de importantă, chiar dacă formele diferă.

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De vină. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

34 de răspunsuri la Băieţii nu sunt suficient de buni fără fete

  1. ionatan zice:

    Şi cum fost-a la-nceput,
    Chiar de luat-a Eva poamă…
    Dumnezeu l-a refăcut
    Pe Adam din om şi… oamă!

  2. Gellius zice:

    „There is neither Jew nor Greek, slave nor free, male nor female, for you are all one in Christ Jesus”(Galatians 3:28).

    Am ceva îndoieli serioase cu privire la faptul că citatul extras din cartea (contextul şi intenţia autorului) lui James Dobson sună exact cum este prezentat în blogul respectiv. Nu numai că Dobson n-ar pune aşa ceva in print, dar i-ar sări în cap toţi dulăii anti-discriminării şi hienele feminismului. Dobson este un om fin şi înţelept.

    N-am cartea la îndemână, dar poate că cineva verifică …

    Apoi, dacă „ambasadorul” ar avea doar fete, sunt convins c-ar lupta cu acelaşi zel în tabăra opusă.

  3. A.Dama zice:

    Ionatane,

    Şi pe Adamul nou – din Duh
    Şi din Femeia preacurată,
    Căci omul vechi de cer nu-i bun
    Numai schimbat de tot de-a roata.

    🙂

  4. A.Dama zice:

    Dragă Gellius, şi eu, dacă aveam posibilitatea, aş fi luat cartea să văd cu ochii mei cum sunau citatele. 🙂 Bine, probabil că sintagme precum „biblia lui Dobson” din textul meu au fost exagerate, dar… şi mingea aruncată la fileu a venit cu forţă cam mare.

    Eu nu sunt o militantă, nu m-am implicat în mişcări de niciun fel… asta poate suna şi bine, şi rău. Totuşi, aş prefera să se promoveze o atitudine echilibrată. Ambasadorul a revenit după acel articol care a stârnit agitaţie. Dar astfel de intervenţii nu rămân fără efecte.

  5. Sorina zice:

    Eu cred ca exista baieti care sunt mai buni decat anumite fete si fete care sunt mai bune decat anumiti baieti; dar, din care punct de vedere anume sunt mai buni ori mai bune, e o chestie de „punct de vedere propriu”. Pentru ca ii „masuram” pe ceilalti in functie de propria „tabela de valori”. Sa pui etichete, mi s-a parut intotdeauna extrem de subiectiv si gresit; sa pui etichete generalizate, mi s-a parut mereu o prostie; pentru ca fiecare om (indiferent de sexul sau) este ceva unic, care trebuie inteles, cantarit si apreciat ca fiind ceva de-sine-statator…
    Daca privim textele citate de tine ca pe o sursa de divertisment, e OK; dar, daca le consideram purtatoare de opinii care ajung la cei care au nevoie sa invete… situatia devine dramatica…

  6. ambasadorul zice:

    A. Dama,

    Îţi mulţumesc că nu ai trecut indiferentă pe lângă articolul meu. Dar regret că nu ai gustat deloc din porţia care s-a vrut de amuzament. Cred că articolul de pe blog trebuia să fie luat cu mai multă relaxare.
    Probabil că articolul meu a suferit în construcţie, dar nu a suferit de pripeală. Chiar în timpul aşa zisei „revolte” îi răspundeam Cristinei că am pregătit deja o postare intitulată „fetele sunt mai bune ca băieţii” şi că „vom concluziona atunci despre frumuseţea diferenţelor”. Cristina a fost cea care a reacţionat la articol prima. Răspunsul meu a fost: „văd că eşti nerăbdătoare să “baţi în cuie” concluzia la care aş fi vrut să ajungem după un pic de joacă cu “argumentele”.

    A. Dama, blogul mă reprezintă! Blogul „Ambasadorul” este o parte din mine şi cred că reflectă şi o parte din personalitatea mea. Cei care mă cunosc bine, şi-au dat seama imediat că şi acolo sunt tot eu. De data asta pus pe şotii. Cei care nu mă cunosc au reacţionat ca atare. Soţia m-a avertizat de asta. Şi încă o dată, a avut dreptate.
    Iată că Deea, care este o tânără din „turma mea” a comentat în felul următor: „Cred ca fetele sunt de acord cu argumentele date…si cred ca si d-voastra fr. Adi sunte-ti fff de acord.” Mai târziu tot Deea răspunde altei persoane care a comentat: „cred că fratele Ady ştie el unde vrea să ajungă”. Ileana a comentat şi ea un pic deranjată de articol. Răspunsul meu a fost: „Da, lista are o doză de amuzament”.
    Acum, probabil, şi voi mă cunoaşteţi un pic mai bine.

    A.Dama, nu am avut intenţia să provoc complexe de inferioritate. Şi nu cred că am provocat. Nu am condamnat şi nici nu am „plusat principiul superiorităţii sau al inferiorităţii”. Nu am revenit cu un articol „reconciliant” pentru că m-au speriat „reacţiile”. Bazat pe Scripturi cred ferm şi predic ori de câte ori am ocazia că suntem egali ca şi valoare absolută în ochii lui Dumnezeu dar că suntem diferiţi ca şi roluri şi acesta este planul Divin. Şi este un plan perfect.

    Ai menţionat Universitatea Emanuel. Şi ai scris că „se practică un misoginism mai mult sau mai puţin agresiv în aceste instituţii, iar învăţăceii – cum este şi autorul articolelor mai sus-menţionate – duc mai departe, evident, învăţătura şi mentalitatea în care s-au format”. Regret că ţi-am lăsat o astfel de impresie. Formarea mea a avut loc în familia mea ( tata, mama şi sora mea ), în lucrarea cu tinerii, la Seminarul din Bucureşti şi apoi în 11 ani de pastorală cu o turmă care este de ambele sexe. Acum formarea mea continuă alături de “turma” şi de soţia mea şi băieţii cu care Dumnezeu ne-a binecuvântat. Da, am studiat în programul de master-teologie la Emanuel, dar nu am avut ocazia să „fiu format într-o astfel de mentalitate”. Probabil experienţa ta cu Emanuelul este diferită.

    A. Dama, când mă întâlnesc cu cuplurile de tineri care se pregătesc de nuntă, prima lecţie în care îi conduc este intitulată „Completare reciprocă”. Şi aproximativ două ore discutăm despre deosebiri şi asemănări. Unele deosebiri îi enervează. Altele sunt după părerea lor „în plus”. Iar în altele, celălalt crede că ar fi bine să se schimbe. Dar la sfârşitul întâlnirii, amândoi înţeleg că doar în doi sunt mai puternici! Şi că aceste diferenţe sunt acolo să ne completeze într-un mod minunat.

    Am ştiut că unii vor reacţiona, crezând că eu chiar cred că băieţii sau fetele sunt mai buni sau mai bune…
    Şi nici nu am spus că James Dobson crede asta. Am spus clar că este o listă de e-mailuri primită de el, pe care el a publicat-o. Chiar şi James Dobson a primit reacţii interesante. Citez din carte: „The response from both boys and girls was fascinting – and funny. Not everyone was pleased, however, including a rather irritated mother who thought was insulted her son.”
    Iar când am spus despre lista băieţilor că „eu cred că au dreptate” am aşezat cu grijă acolo un 🙂 Asta spune că nu trebuie luată în serios. Şi cred că un lider are dreptul să şi glumească ( chiar şi pe blogul personal ).

    Da, îi sunt mulţumitor lui Dumnezeu pentru băieţii mei. Dar asta nu înseamnă că dezapreciez pe cei cu fete. Deloc! Dumnezeu este „in charge” când ne dă urmaşi.

    Ştii ceva, A. Dama?
    Într-o zi voi avea două nurori! Chiar crezi că mi-aş permite acum să mă port urât cu fetele? 🙂

    Domnul cu tine!

  7. Pingback: Răspunsul meu pentru A. Dama « Ambasadorul

  8. viorica zice:

    Eu am 4 baieti,sint copii foarte buni dar am si nurori care la fel sunt bune .Domnul da fiecaruia dupa meritul sau .Cit priveste rolul femeii -egala,dar diferita.In calitate de crestini ai sec nostru suntem de acord ca toti barbatii si toate femeile sunt creati egali in ochii lui Dumnezeu .
    Daca in antichitate femeia avea un statut inferior ,lucrul acesta a fost remediat de Domnul Isus si de apostolii Sai .A ridicat-o pe o treapta cu totul noua Ap. Pavel a fost cel care a formulat egalitatea femeii cu barbatul Galateni 3;28.Iar Petru cere barbatilor sa se poarte cu cinste cu sotiile lor 1 Petru ;3;7
    Ap.Pavel a fost in lucrarea lui inconjurat de femei.
    Cu toate ca nu imi place o femeie predicator ,ea poate avea multe alte lucruri de facut in lucrarea Domnului .

  9. A. Dama, Ambasadorul nu e lider spiritual, el e doar pastor şi, ca să fiu în nota fotografiei din postare, din ce-am citit la el, e… tortul lui Dumnezeu! el chiar s-a jucat cu textele alea… 🙂

    Mie nu-mi plac liderii, de nici un fel, pentru că, oricît ar spoi-o, tot de manipulare se ocupă.

  10. … şi, ca să fii tu liniştită, îl parafrazez pe Caragiale: „Zoe, EŞTI bărbată!” 🙂

  11. A.Dama zice:

    Dragă Sorina, în privinţa ultimei fraze, aşa zic şi eu. În privinţa unicităţii fiecăruia, iar e adevărat… Însă există şabloane, există anumite secvenţe care par să se repete – aproape identic, e drept, fiindcă identic nu se poate – şi din această cauză se fac generalizările… Iar prima parte, cu unii mai buni decât altele şi unele mai buni decât alţii – de acord! 🙂 Aşa am făcut mişcarea inversă. 😀

  12. Dana zice:

    A.Dama, te felicit pentru ca ai abordat acest subiect, şi nu pentru că îl consider foarte interesant pentru oamenii maturi sufleteşte şi spiritual, ci pentru că îl consider oportun pentru cei care, deşi se consideră promotori de opinii, se găsesc într-un stadiu precoce al evoluţiei din aceste puncte de vedere.

    M-a consternat, recent, cazul unui tânăr creştin, plin de elan în cele spirituale care, în aşteptarea naşterii primei odrasle, şi-a traumatizat soţia cu dorinţa lui acerbă de a avea un băiat, culminând cu reacţii de-a dreptul absurde la aflarea veştii că li se va naşte fetiţă, de genul: „o să râdă lumea de mine” sau „mi-e şi ruşine să spun cui mă întreabă”.

    Lecţia „Completare reciprocă” a Ambasadorului mi se pare esenţială, pentru că este inacceptabil ca tinerii creştini să intre în viaţa de familie cu percepţii deformate şi eronate în ceea ce priveşte natura deosebirilor dintre ei.
    Exemplul dat mai sus exprimă inclusiv imaginea soţiei în ochii soţului ei, din moment ce el consideră că o fată este o ruşine.
    Desigur, acest caz este o extremă şi sper că nu se întâlneşte prea des, însă poate ar fi o idee bună ca liderii spirituali să-i înveţe pe cei doi parteneri să „se certe” argumentând fiecare superioritatea celuilalt, evidenţiindu-i calităţile şi văzând că poate fi îmbogăţit prin celălalt… Eu şi soţul meu „ne certăm” uneori aşa, şi este o experienţă deosebit de plăcută şi edificatoare 🙂

  13. Camix zice:

    Acum, că fost glumă, că nu fost 🙂 , discuţia a meritat oricum. E un subiect care în unele zone reprezintă o problemă, în altele mai puţin, dar tot merită dezbătut.

    Genurile nu se pot pune în balanţă pentru a vedea cât sunt de „profitabile” fiecare sau care e superior. Pătrăţosu a avut un articol apreciabil exact despre asta; spunea la un moment dat că singura diferenţă referitor la capacităţile intelectuale e că el are recunoaşterile oficiale, diplomele. Asta mi se pare atitudinea care merită să inspire pe cât mai mulţi; de orice gen. 🙂

    Şi apoi, fiecare gen are aspectele lui forte şi mai puţin forte, laturile de farmec care atrag celălalt gen. Superior nu poate fi un gen decât în anumite aspecte şi, chiar şi acolo, nu în trăsătura caracteristică unuia din genuri, ci în felul în care s-a particularizat într-o anume persoană. Altfel, fiecare gen are excelările lui.

  14. A.Dama zice:

    Ambasadorule,

    Furtuna de ieri m-a împiedicat să răspund mai prompt. Mi se pare rezonabilă explicaţia că, neştiindu-ne temperamentele, caracterele, felul în care punem problema, reacţiile, pierdem nuanţele de glumă, ironie şi altele în dialogul internautic. Aprecieri Corei. Ştiu femeile ce ştiu.

    Eu am fost doar copil când am avut de-a face cu alţi copii pe care să-i învăţ. La 13 ani am ţinut prima lecţie la Şcoala duminicală, la grupa de preşcolari – 3-6 ani. Apoi am avut alte grupe, pe măsură ce am crescut, apoi elevi, apoi studenţi. Am avut mult de-a face cu grupurile mixte băieţi-fete şi am ştiut cu ce se confruntă la diferite vârste.Articolul tău l-am receptat cum ziceam, fără… umoru-i intenţionat. 🙂

    În poziţia ta de autoritate, trebuie să fii un model pentru ceilalţi, să te porţi bine şi cu unii, şi cu altele. 🙂 Aşa să te ajute! Şi cu nurorile… în viitor! 🙂 Wow, asta da gândire în perspectivă! 😀

    Mai bine să (ne) bine cuvântăm!

    A.Dama

  15. A.Dama zice:

    Viorica, societăţile au fost şi patriarhale, şi matriarhale, în funcţie de cine ocupa poziţia de autoritate: tatăl sau mama.

    Nici mie nu-mi place ideea de femei-pastor. Fiecare la locul său. Binecuvântări peste casa ta!

    Răsvane, :D! În opinia mea, toţi pastorii sunt lideri. Manipularea şi religia merg mână în mână.

    Dana, mulţumesc pentru exemplul pe care ni l-ai adus!!! Sunt numeroase cazurile. Eu am pomenit un exemplu concret în articol… de cel ce considera o pedeapsă de la Domnul naşterea unei fetiţe. Şi primul copil a fost fetiţă, iar relaţia tată-fiică a întâmpinat serioase probleme. Şi eu cred că e nevoie de lecţii cu completarea reciprocă. Şi aşa sunt prea multe influenţe nefaste ale societăţii şi greu mai deosebesc unii binele de rău.

    Camix, mulţumesc! 🙂 Faptul că păstrăm ce este bun e liniştitor. Cam aşa sună intervenţia ta. 🙂 Nu ştiu cum e şi cu diplomele. Chiar am urmărit un compte-rendu despre unii intelectuali de la noi care nu au doctorate, dar au cărţi de referinţă, cum e Andrei Oişteanu. L-am citat de când eram în şcoala generală cred cu cărţile sale. Iar la modul în care se obţin unele diplome… nici nu mai zic. Da, e important sa vedem ce ne farmecă la celălalt. Interesantă idee cu „vrăjirea”, dacă tot s-a vorbit mult despre „dzvrăjirea lumii”. 😛 M-am mutat, desigur, în alt teren terminologic. 😀

  16. Cvartetele baietilor si corurile de barbati nu sunt suficient de bune fara fete.
    (vb serios) 😉

  17. simplulgand zice:

    ascult zilele astea cartea „Nobletea suferintei”, audio, scrisa de Sabrina Wurmbrand, am fost uimit sa aflu cat de mult a contribuit ea in luarea de catre Richard W. a multe decizii pentru care azi il respectam atat de mult.
    El se gandea sa paraseasca tara fara sa protesteze direct impotriva regimului comunist. „Cu un curaj de sus” spune Sabrina, i-a spus ca nu are nevoie de un sot las, ca cel ce-si va castiga viata aici o va pierde. Sunt multe lucruri interesante de povestit, dar, ca o concluzie, barbatul poate sa devina tot mai bun daca are langa el o femeie adevarata.

  18. Ce furtună blogărească!!!!!!!!!

  19. A. Dama, manipularea şi religia merg mînă în mînă doar în concepţia laică a lui Giordano Bruno. E adevărat, credinţa potenţează riscurile.

  20. A.Dama zice:

    Academicianule, 😀 ! De-aia zici ce zici, că n-ai văzut cor bărbătesc dirijat de femeie. Dar eu am văzut.

    Hai să-ţi spun o pildă. Şi dacă e un risc. Un anumit călugăr care ajunsese la o adâncă trăire cu Dumnezeu şi era considerat unul dintre cei mai înţelepţi oameni a început să fie căutat de mulţi. Stătea cu ei de vorbă şi le spunea din înţelepciunea lui Dumnezeu.

    La un moment dat, o femeie care avea o poziţie socială foarte importantă, auzind de acest călugăr pe care îl considerau toţi un sfânt, a decis să meargă şi ea să asculte vorbele înţelepte ale călugărului.

    I s-a transmis călugărului că femeia respectivă doreşte să-i vorbească şi aşteaptă să fie primită. Călugărul a tot primit pe alţii, şi care au venit în urma femeii, dar pe ea a lăsat-o să aştepte.

    Într-un târziu, i-a transmis femeii că nu o poate primi. Foarte dezamăgită, ea s-a întors de unde venise.

    Apropiaţii călugărului au fost foarte uimiţi de gestul lui şi au fost nerăbdători să afle de ce s-a purtat aşa cu femeia aceea. El le-a spus că, văzând cum este căutat de o persoană atât de importantă şi de influentă, a simţit cum mândria îi dă târcoale şi a vrut să stea departe de ea.

    Bun, acum, dacă nu era femeia aceea, călugărul nu avea revelaţia propriei nimicnicii.

  21. A.Dama zice:

    Frumos exemplu, Simplulgând! Şi face parte dintr-o serie de femei care şi-au susţinut bărbaţii în misiunea pe care au avut-o! Am urmărit-o pe Sabrina în emisiunile care au fost şi avea o distincţie extraordinară, o distincţie pe care numai suferinţa de dragul Domnului ţi-o poate imprima! Este multpreabinecuvântat bărbatul care are o astfel de soţie!

  22. A.Dama zice:

    Flori dragă, e de rău? 🙂

  23. A.Dama zice:

    Răsvane, dintotdeauna, orice formă de celebrare într-o comunitate oarecare a însemnat şi o modalitate de manipulare.

  24. un firicel zice:

    Oamenii au voie să glumească, să se distreze chiar şi mai ales pe blogurile lor. Cred că e puţin exagerat postul acesta dintr-un singur punct de vedere: cred, doar „cred”, cred în sensul de „părere” că nu ai înţeles ce a vrut el să spună de fapt şi ce anume urmărea.
    Si asa ca o chestie pe care o cred si pe care o afirma cineva inchei: In spatele fiecarui barbat puternic este o femeie puternica. As putea spune o femeie puternica e o femeie potriva, un ajutor potrivit – Multe nu sunt, nu vor sa fie si nici nu le-ar place asa ceva niciodata. Insa sunt care vor, care nu pot dar vor si lista poate continua. Eu sper la ce e mai bine pentru noi.
    Domnul sa aiba mila de noi, sper ca internetul pentru multi sa nu fie o cursa care sa le smulga comorile din suflet, pentru altii de mult e asa ceva, nu stiu daca au fost predestinati pentru asta …

  25. A.Dama zice:

    Un firicel, sigur că oamenii au voie să glumească. Când se cunosc între ei, se prind de glumă. Când nu se cunosc, se mai ivesc neînţelesuri… care se schimbă în neînţelesuri şi mai mari, vorba lui Blaga. Ori se întâmplă exagerări.

    Comentatorii ambasadorului ştiau că e vorba de glumă. Probabil. Deşi s-au cam încins şi acolo în replici băieţii şi fetele. Au luat gluma în serios şi au adus păreri pro şi contra. Iar apoi, părerile au fost expuse într-un alt articol.

    La Facultatea de Drept se practică acest tip de exerciţiu cu studenţii, în care două tabere adverse trebuie să aducă argumente fiecare în susţinerea propriei perspective. E un exerciţiu obligatoriu pentru viitorii avocaţi.

    Mulţumesc pentru părerea ta şi pentru gândurile împărtăşite legate de bărbaţii puternici şi femeile puternice! Aşa să fim fiecare în dreptul nostru! Ca să Se bucure El de noi!

  26. Alex zice:

    Faină dezbatere! Mi-am amintit de o discuţie pe această tema la o clasă în care erau numai fete. Necazul e că ajunseseră să cadă în extrema cealaltă. Combătând misoginismul unor bărbaţi, au ajuns să fie… „androgine”! Niciuna dintre aceste atitudini nu este bună, e clar asta. Dumnezeu nu ne-a făcut bărbaţi şi femei pt ca să ne „urcăm” în cap unii altora. Am citit undeva o chestie care mi-a plăcut: de ce Dumnezeu a făcut pe Eva din coasta lui Adam şi nu din cap, mână sau picior? Pentru că a vrut ca femeia să fie aproape de inima bărbatului. Să-i dăruiască iubire, gingăşie, delicateţe, atribute care nu-i prea caracterizează pe bărbaţi în aceeaşi măsură ca şi pe femei. E bine ca femeia să fie preţuită, respectată, tratată în mod egal şi nu să fie dispreţuită, discreditată, subapreciată. Sunt atâtea exemple de femei care au fost providenţiale în istoria omenirii. Fecioara Maria e prima dintre ele. De ce a ales Dumnezeu o femeie ca să aducă lumii mântuirea? Ar fi bine ca misoginii să caute un răspuns la această întrebare. De cealaltă parte, nici femeile care vor să fie „bărbate” nu procedează bine. Alta e menirea femeii, decât să imite pe bărbaţi, de cele mai multe ori întru cele rele. Am văzut odată o tânără care făcea haltere şi culturism. Era …imensă, fioroasă. Un munte de muşchi şi forţă. Dar ceea ce şoca era atitudinea ei foarte masculină. Înjura, scuipa, fuma şi bea asemeni unor bărbaţi (mă rog,unii bărbaţi!). Nu mai avea nimic feminin în ea. Nici nu mai semăna a femeie. Păi era bine aşa? Nu cred.
    Femeia e mai presus de orice bărbat prin menirea ei divină de „Regină şi Preoteasă a familiei”. Ea dă viaţă, ea creşte, ea îngrijeşte cu dragoste şi devotament pe soţ, pe copii. În faţa acestor „minunăţii”, talentele bărbatului pălesc. Ce să mai zic de …halterofilă? Şi în viaţa publică ea trebuie să fie factorul de echilibru, de înţelepciune, de gingăşie, că destul ne intoxicăm de bădărănie.
    Ei, ar fi atât de multe de spus.
    Aşa este A.Dama, precum ai spus în titlu. O spune unul care a stat nişte ani într-un mediu strict masculin şi tare rău mai era.

  27. A.Dama zice:

    Alex, sigur că tu vii cu o părere educată depsre femeie şi, mai mult ca sigur, după ce ai avut în proximitate modele demne de urmat. Şi eu am vorbit mult de mama mea, pentru că avea într-adevăr o relaţie atât de specială cu Dumnezeu şi a fost pentru mulţi o încurajare, în ciuda bolii ei fizice. Însă îmi amintesc de un prieten de-al meu din Franţa, care îmi zicea că azi sunt tot mai greu de găsit femei care să fie astfel de modele. Mi-a descris prototipul femeii până la 30 de ani: vorbind şi scriind non-stop mesaje pe celular, aprinzând ţigară după ţigară, ieşind doar cu cei care au bani să-şi permită să o ducă peste tot. Dacă, din greşeală, face câte un copil, acesta e plasat la părinţi, care nici nu rezistă la energia copilului, nici nu îi pot imprima o direcţie, pentru că, în scurtele perioade când copilul e luat de mamă, vede cu totul alt comportament. Şi aşa se formează o nouă generaţie… cu alte valori…

    Cred că asta e mai grav chiar decât câteva cazuri de femei care îşi lucrează muşchii că aşa li se pare lor mai interesant, şi fac din asta un scop în viaţă, şi participă la competiţii. Astea cred că sunt mai puţin numeroase decât exemplul negativ de mai sus…

    Da, ar fi multe de spus! Să căutăm să fim modele fiecare în pătrăţica noastră! 🙂

  28. Alex zice:

    Ceea ce spunea acel prieten despre tinerele femei din Franţa, se poate vedea şi la noi, şi încă la tinere de 17-18-20 de ani. Le-am auzit pe unele eleve spunând clar, în faţă, că acel ideal al familiei întemeiate pe iubire sinceră, respect reciproc, întrajutorare şi mai ales pe binecuvântarea lui Dumnezeu, nu este decât o poveste depăşită!!! Un bla, bla, bla… Banii sunt singura condiţie a unei familii reuşite! Am încremenit la un asemena comentariu. Spus cu maximă convingere. Apoi a urmat exemplul devenit deja emblematic al…aţi ghicit?….Monicăi Columbeanu!!! „Model” de reuşită pentru multe tinere. ca să nu mai spun de şi mai celebrul exemplu de peste ocean, al Annei Nicole Smith, măritată cu un miliardar de 90 şi ceva de ani, care a şi murit, lăsând-o să se bată cu fiii moşului pe avere, fii mai bătrâni şi decât tatăl ei. Iar ea spunea cu „candoare” că … „l-a iubit!” pe „Tutankamon” (scuze, dar aşa arăta!, parcă era de pe vremea lui). Între timp a murit şi ea. Dumnezeu s-o ierte! Nu o judec eu aici, Doamne fereşte, dar astfel de individe au ajuns să ofere „modele” de reuşită pt tinere naive şi foarte visătoare, gata să facă orice(!) pt ca să parvină… Când le spui despre valorile şi normele moralei creştine, râd cu subînţeles şi te privesc cu ironie, ca unul care nu pricepe cum stau lucrurile, ca unul rămas în urmă, pe vremea bunicii…. Desigur, nu toată lumea priveşte lucrurile aşa, dar sunt îngrijorător de multe astfel de persoane care ajung să imprime un anume tip de comportament şi chiar să-l promoveze ca „normă de viaţă”, amăgind şi pe alţii.
    E o temă grea de discuţie. O observăm pe viu în jurul nostru…

  29. A.Dama zice:

    Da, Alex, e o realitate tristă. Nu se poate schimba mai nimic. Chiar când părinţii au o influenţă sănătoasă, la fel şcoala, biserica, există o presiune a mediului care nu are cum să fie minimalizată.

    Mi-am amintit de o discuţie cu un student de-al meu. Părinţii lui începuseră o afacere, iar el a intrat foarte repede în activitate. Îmi spunea că intenţiona să dezvolte afacerea părinţilor. I-am spus că trebuie să se şi însoare. Mi-a zis că sigur, dar îşi va lua tot o fată care dispune de cel puţin atâţia bani cât el. Că nu vrea să fie luat doar pentru banii lui, ci pentru ce este el cu adevărat.

    Deci e o chestiune complexă din multe puncte de vedere.

  30. cllod zice:

    A.Dama, daca ar veni pestisorul fermecat si ti-ar spune ca te-ar putea transforma intr-un barbat (din toate punctele de vedere), ai accepta? De ce?

  31. Camix zice:

    Hm, cred că cel mai mult puterea de sinteză şi obiectivitatea.

  32. Dancos zice:

    Dragă Camix și Cllod – eu zic să ne ferim de întrebările nebune. Eu cred că numai unul de l-ar lua în serios pe sodomitul Freud ar putea declanșa o analiză asupra unei astfel de perspective! Așadar, la final, Freud n-avu minte nici cât un peștișor! 🙂

  33. Camix zice:

    Dancos,
    eu prefer să cercetez toate lucrurile şi să păstrez ce e de folos şi bun pentru mine. Sunt asemenea lucruri.

  34. A.Dama zice:

    Cllod, daca ar veni zana buna si ti-ar spune ca te poate transforma din barbat in femeie (din toate punctele de vedere), ai accepta?

    P.S.
    Nu mai pun intrebarea „de ce?” Am impresia ca e superflua.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s