Festivalizarea e în toi


Componenta spectaculară a Festivalului Speranţei de la Timişoara a fost puternic accentuată. Cu siguranţă, când se face un bilanţ, sunt şi bune, şi rele, de aceea nu intenţionăm să desfiinţăm ceea ce alţii au căutat să (în)fiinţeze.

Însă întâmplarea a făcut să mai aibă loc în acelaşi interval temporal şi alte festivaluri. E vară, festivalizarea e în toi.

Ne-am familiarizat cu sintagme de tot felul: festivalul de muzică, festivalul filmului, festivalul dansului, festivalul artei, festivalul zăpezii, festivalul vinurilor, festivalul berii, festivalul teatrului ş.a.

Se foloseşte şi în context religios denumirea de festival, dar, nu putem să nu ne întrebăm dacă se potriveşte unei manifestări în care oamenilor li se arată Calea.

Ce este un festival? Festivalul este o sărbătoare, o zi de sărbătoare (sec. XII). Mai târziu (sec. XIV), termenul a denumit sărbătoarea muzicală.

În latină, sărbătoarea este festum, -i, iar adjectivul corespunzător este festus.

Festivalul ar putea fi socotit ca derivat de la festivitas, -atis, care înseamnă în primul rând veselie, bucurie, glume, zorzoane, şi, doar mai târziu „festivitate”. Adjectivul festivus = plăcut, agreabil, festiva femina = o femeie încântătoare, iar… homo festivus = om spiritual.

În această idee, dacă s-ar fi păstrat acest sens al omului festiv, adică cel de om spiritual, denumirea de „festival” în contextul unei evanghelizări, ni s-ar fi părut plauzibilă.

În zilele noastre, festivalurile sunt manifestări artistice, în diferite domenii. Componenta divertisment este esenţială, chiar dacă se combină uneori cu o componentă agonică.

Există aşadar o dimensiune spectaculară în fiecare manifestare de acest gen. Pe scenă sunt actorii, în faţa scenei se află publicul spectator, iar dacă festivalul e combinat cu un concurs, căpătând deci o componentă agonică, între actorii de pe scenă şi spectatori se interpune juriul.

La Bucureşti, a avut loc B’estfest. Oamenii şi-au luat bilete, fiindcă voiau să-şi vadă idolii artişti. Dată fiind afluenţa trupelor şi artiştilor, s-au organizat mai multe scene pe care evoluau cântăreţii şi formaţiile, iar spectatorii se grupau în jurul lor, în funcţie de interesul fiecăruia. Muzică bună, destindere, distracţie, toate presupunând un efort financiar şi o investiţie de timp.

În 6 iulie a început şi Festivalul de la Pamplona, în care are loc o cursă de tauri, iar participanţii caută să alerge pe o porţiune de drum de 825 de metri mai repede decât taurii care vin în urma lor. Ce avem aici? O componentă agonică bine definită. Actorii sunt atât concurenţii, cât şi taurii care aleargă. Spectatorii sunt şi ei numeroşi, dar nu în faţa unei scene, ci împrăştiaţi pe traseu. Efort financiar, divertisment, investiţie de timp, dar şi riscuri numeroase. În fiecare an există răniţi şi morţi.

Ce s-a întâmplat la Festivalul Speranţei de la Timişoara? Pe stadionul Dan Păltinişanu s-a vestit Evanghelia în faţa a aproape 77 de mii de spectatori. Diferenţa între „spectatori” şi „ascultători” ni se pare nerelevantă. Actorii au fost cei care au luat cuvântul rând pe rând la microfon, inclusiv corul şi cântăreţii individuali sau din trupele de închinare. Dimensiunea agonică a lipsit, fiindcă nu era un concurs între coruri, formaţii, oratori.

La sfârşit, spectatorii care manifestau interes, primeau în dar Evanghelia după Ioan. Au mers în faţa scenei, când a avut loc chemarea, în număr impresionant.

Observaţiile acestea nu intenţionează să desfiinţeze, cum am precizat de la bun început, ceea ce alţii au căutat să (înfiinţeze). Dumnezeu ştie mai bine ce s-a întâmplat în inimile celor care au ieşit în faţă după ce au ascultat mesajul.

Ceea ce ni s-a părut deranjant de la bun început a fost organizarea după modelul american a evanghelizării.

În privinţa cântăreţilor, accentul a căzut mai mult pe ei şi calităţile lor interpretative.

Mesajul lui Franklin Graham a fost presărat cu multe elemente personale, nerelevante pentru publicul spectator. Când a fost Billy Graham în România, a fost cu totul altceva. Forţa mesajului – chiar dacă avea fraze impuse, de exemplu pomenirea personalităţilor istorice ale românilor – a fost impresionantă, fiindcă venea dintr-o ungere care nu avea cum să nu fie recunoscută.

Sentimentul, după asistarea la Festivalul de la Timişoara, a fost că s-a arătat prea mult către om, oameni…

Dorinţa noastră e să rămână cât mai mulţi, în adevăr, aproape de Adevăr şi în Adevăr, după o astfel de festivalizare nădăjduită (am parafrazat denumirea festivalului). Dacă nu, înseamnă că nu s-a făcut altceva, decât să se sape puţuri crăpate, care nu ţin apa. Şi totuşi, Izvorul apelor vii ne e la îndemână! (Ier. 2, 13) Pe când un Festival al Izvorului Apelor Vii?!

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De toate. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

55 de răspunsuri la Festivalizarea e în toi

  1. LORELEI zice:

    wau ce-mi place finalul!!! Festivalul apelor vii- suna atat de fain ca parca as vrea sa-l pot organiza impreuna cu Isus, ucenicii Lui si voi.
    Ei acum am inteles si eu despre ce se vorbea „in lumea noastra”
    te imbratisez cu dragul cerului L.
    As vrea sa te pot intreba pe privat ceva f. serios daca imi ingadui.

  2. pety zice:

    Vis-a-vis de acest festival, gandul meu e acelasi ca cel postat la „Vindecatoru”:

    Pe mine m-a surprins mesajul autentic al lui Franklin.

    Domnule, ne nastem in pacat, iar problema omenirii este pacatul. Trebuie sa-L acceptam pe ISUS, cel care a platit cu moartea rascumpararea noastra.

    Mesajul lui Franklin a fost biblic, iar asta m-a bucurat nespus de mult. Pe mine nu ma intereseaza restul, pentru ca, oricum, Scriptura spune ca vom fi depasiti la nivel de spectacol de fiii lumii.

    Mesajul a fost biblic, iar asta a fost lucrul esential. Si ma bucur enorm 🙂

    Daca dorim sa gasim greseli, la noi gasim cele mai multe. 🙂

    🙂

  3. A.Dama zice:

    Lorelei, poţi urmări înregistrările de la festival pe site-ul Televiziunii Alfa Omega, cred. În cealaltă privinţă, ţi-am trimis un mesaj pe adresa care apare la comentarii…

  4. A.Dama zice:

    Pety,

    Probabil cele scrise de mine sună mai mult a critică. Nu asta am intenţionat. Am zis că nu desfiinţez, ci îmi spun părerea. Dimensiunea spectaculară a fost bine reprezentată… sponsori, oameni de bine, care meritau mulţumirile publice. Atenţia a fost îndreptată şi spre om, nu doar spre Cel de Sus…

    Mesajele lui Franklin Graham au avut suport biblic. Am constatat mai puţină forţă decât în cazul tatălui. Nu am spus că au fost nebiblice.

    Să spunem că am rezerve legate de astfel de manifestări. Asta e tot. Ba nu… Sigur, la noi găsim cele mai multe greşeli, dacă e să le căutăm…

  5. LORELEI zice:

    Pai… eu nu stiu cum sa „prind” alfa si omega pe laptop (stiu suna naspa… dar asta e)
    Cat despre „privat” ti-am trimis mesaj (si cu o poza) si cu intrebari si cu adresa noua cu toate.

  6. pety zice:

    Scuza-ma Adama… o parte n-am vrut s-o zic…ultima…

  7. calatorru zice:

    ai schimbat macii 🙂 inseamna ca s/a schimbat ceva? asa mi s/a parut ca e constatarea. cand se schimba headerul se schimba sau s/a schimbat ceva. doar o impresie 🙂
    are verde pe gustul meu, totusi firul ala (care desi e pe cer nu stiu cat are de/a face cu ingerii :))nu prea se potriveste.

    scot si eu la „festiValizare” speranta ca nu te vei supara de faptul ca ce scriu eu nu are legatura cu ce ai scris tu. toate bune ! 🙂 calatorru

  8. DanutM zice:

    Draga A.Dama,
    N-am ce face, dar iarasi sunt de acord cu tine. Ma tem care asta nu are cum sa-ti faca bine.
    Evanghelizarile de masa ma lasa complet rece. Sunt impersonale si adesea manipulatoare. Desigur, Dumnezeu Se poate folosi de orice vrea El, inclusiv de un magar, daca nu are un profet (vezi cazul Balaam). Dar asta nu inseamna sa sanctificam magarul.
    In ce-i priveste pe Grahami, Billy este in mod evident un monument. L-am ascultat pe viu in 1985 la o manastire in Moldova si a fost colosal. In ce-l priveste pe Franklin, ca si Bush, cum deschide gura, cum ii zboara tot felul de porumbei. Nici nu-ti pot povesti in ce pericole au fost pusi colegii mei care slujesc in lumea islamica de declaratiile lui iresponsabile. Din pacate, nici mustrarile de bun simt ale tatalui nu l-au facut sa-i vina mintea la cap. Cred ca este un caz fara speranta.
    In final, daca este vorba de festivaluri, il prefer pe cel de jazz de la Sibiu.
    Danut

  9. pety zice:

    Ei, totusi, Danut M., sa nu generalizam.

    Intr-adevar, mesajul nu a stralucit (chiar vorbeam cu un coleg de acest lucru), dar a cuprins esenta.

    O esenta de care multi evanghelici se feresc, indulcind mesajul.

    Personal, am perceput un mesaj care a zgariat foarte adanc. In epoca actuala e incetatenita ideea ca omul nu este asa de rau, iar measjul societatii mondiale actuale promoveaza bunatatea umana.

    Or, Scriptura sustine contrariul. Franklin Graham a fost, in mesajul sau, cu Scriptura. Impotriva curentului ideational mondial.

    E mult? E putin?

    Dumnezeu va hotari.

  10. cristina zice:

    Din cite stiu, Billy a luat-o razna, nu Franklin. Billy a ajuns sa spuna ca Isus nu e singura cale catre Rai. Cred ca Alzheimer isi spune cuvintul.

  11. A.Dama zice:

    Lorelei, eu aveam în blogroll linkul. Încearcă să intri aici http://www.alfaomega.tv/ şi vezi ce găseşti. 🙂

  12. A.Dama zice:

    Pety, te scuz. 🙂 Dar e valabilă ultima parte. Deci nu o retrag. 😛

  13. A.Dama zice:

    Călătorrule, bine c-ai mai călătorit şi prin lumea adam(a)ică. S-a schimbat ceva, am împlinit un anişor. 😛

    Dar eu ce să fac dacă aşa a ieşit cerul, cu dungă? Gândeşte-te şi tu că ar fi de la un avion cu reacţie, nu nenorocitele astea de cabluri care ne porţionează albastrul cam peste tot!… 🙂

  14. calatorru zice:

    Ehe, La multi ani, atunci ! – nu ma pot gandi asa cum zici 🙂 da nu/i nimic, o sa consider ca e o impartire necesara, albastru de deasupra si albastru de dedesubt

  15. viorica zice:

    Mie nu imi place nici fiul nici tatal .Tatal a ajuns sa spuna ca in final toti vom fi mantuiti indiferent ca suntem crestini ,musulmani sau de alta religie .Ne vom trezi in Rai spre surprinderea noastra.Oare asa sa fie !!!

  16. A.Dama zice:

    Dragă Dănuţ, nu ştiam despre declaraţiile fiului. Nici despre mai noile apucături ale tatălui, dacă aşa stau lucrurile. Eu eram doar copil, dar am auzit despre impactul vizitei lui Billy Graham în România, iar ceea ce am văzut la Timişoara nu rima cu ce ştiam.

    Poate n-aş fi fost atât de dură, să aduc vorba despre episodul Balaam în acest context, deşi el ne-a rămas drept pildă pe paginile Scripturii.

    Mie mi s-a părut nepotrivit să se pună problema aşa: vine X, vine formaţiile Y, sponsorii ZZZ merită recunoştinţa noastră, personalităţile politice WWW ne sprijină… de aceea am venit să vă spunem că suntem păcătoşi! Deci, nu ştiu cum sunt alţii, dar eu reacţionez la tipare de acest fel.

    Dintre festivaluri… aş alege de cinema şi de poezie. 🙂

  17. A.Dama zice:

    Cristina, bine-ai venit mai întâi! Apoi, se poate să fie cum zici tu, însă m-am referit în articol la momentul în care Billy Graham a venit în România înainte de Revoluţie. Acel moment a fost unul sănătos. Acum, dacă oamenii se îmbolnăvesc şi fac afirmaţii absurde, bănuiesc că nu-i putem judeca, dar nici să invalidăm lucrurile bune din trecut.

  18. A.Dama zice:

    Mulţumesc, Călătorrule! Voi mai răsfoi printre macii proaspeţi, de anul acesta. Să vedem ce mai avem în desagă. 🙂

  19. A.Dama zice:

    Viorica, nu ştiu cum va fi. Decât că cine crede în Fiul are viaţa şi altă cale nu e! Ori e El singura uşă, ori ne-a dus cu zăhărelul, ceea ce e imposibil.

  20. LORELEI zice:

    Draga A.Dama iti multumesc mult. Te inteleg in toate privintele in ceea ce priveste comunicarea si e ok.
    Ai dreptate cu studiul „inafara”…doar ca eu nu-mi prea pot imagina cum as putea sa fac asta (prin alte state) cu pustii mei dupa mine…am sa ma rog si am sa caut o „cale”.
    Am raspuns aici sa fie mai la indemana…multumesc mult!te imbratisez cu dragul cerului L.

  21. cristina zice:

    Multumesc de primire, am inteles ca ai scris de Billy din trecut. Nu stiu daca din cauza bolii sau altceva,in ultimii ani el a inceput sa dilueze autoritatea Scripturii. Deocamdata Franklin inca se tine de invataturile corecte.

    Sa ne rugam pentru un Festival al Izvorului Apelor Vii.

  22. Aşteptam din clipă în clipă să apară pe scenă ceva metalişti răi de genul celor din Opeth care să salveze ziua.

  23. A.Dama zice:

    Lorelei, să fie cu folos! Succes!

  24. A.Dama zice:

    Cristina, să ne rugăm! De acord. 🙂

  25. A.Dama zice:

    SS, 😀 😀

    Atunci s-ar fi vândut prea repede maculatura la rOdiPETh! :))

    Da’ şi Opeth e o etapă. 😛

  26. … care mă conturează pe mine ca persoană! Oricum duzii ăştia îmi vor rămâne dragi cât voi trăi. Au o muzică sublimă, pe lângă cea brutală şi satanică.

    Anyway, să-i fi văzut tu atunci pe oameni cum se „predau” ca la miliţie pe melodia Funeral Portrait. 🙂

  27. Alex zice:

    Despre subiectul central nu pot sa spun prea multe, pentru ca nu as sti prea bine. Dar am citit comentariile tuturor cu interes. La intrebarea pe care am citit-o si la Marius Patratosu, daca si crestinii trebuie sa se adapteze „trendurilor”, pt a fi cat mai aproape de modul de a fi al oamenilor de azi, ar fi destul de greu de dat un răspuns categoric. Unii vor susţine categoric tradiţia, alţii vor dori înnoirea. Probabil că unii vor dori şi una şi alta, iar alţii nu vor dori nimic! Daca azi oamenii fac pt orice un festival, unele cu adevărat valoroase (puţine!),unele hazlii, altele caraghioase (mi-am amintit pe lângă cele amintite de A.Dama în lista de mai sus si de …”Festivalul usturoiului” unde s-a facut până şi îngheţată de usturoi!!!), oare nu ar trebui ca sa se faca si un festival serios, un festival al simţămintelor creştine, al „cuvântului lui Dumnezeu”? Unii vor zice ca da, alţii că nu. Oricum nu vor fi împăcaţi toţi şi tot timpul ar fi loc de mult mai bine. Important este atunci când se face ceva spre lauda lui Dumnezeu.

  28. Dan H zice:

    Eu am urmarit doar ce s-a intamplat vineri; e greu de dat verdicte, n-a fost ceva ‘black/white’, ci mai degraba e vorba de o multime de nuante. Dupe mine a fost un amestec de spectacol si evanghelie – adica ceea ce avem in biserica in fiecare duminica, evident la o alta scara.
    Si acum, din nou comentarii la comentarii:
    1. „Tatal a ajuns sa spuna ca in final toti vom fi mantuiti indiferent ca suntem crestini ,musulmani sau de alta religie” – Nu, Billy Graham n-a spus niciodata asa ceva. Am vazut si eu filmuletele de pe youtube; sunt afirmatii trunchiate si scoase din context. Cei care transmit mai departe astfel de informatii ar trebui sa se documenteze mai bine. Asta daca nu cumva e vorba de rea vointa in toata chestia asta.
    2. Danut M., daca faci referire la afirmatii ca cea pe care o voi cita, atunci trebuie sa spun ca Franklin Graham are dreptate:
    „The god of Islam is not the same God of the Christian or the Judeo-Christian faith. It is a different god, and I believe Islam is a very evil and a very wicked religion.”
    Dar imi amintesc ca am lasat cu ceva timp un comentariu pe blogul dumneavoastra, si acolo catalogam atitudinea domniei voastre drept „incalificabila”, cu referire la scrisoarea pe care ati semnat-o, scrisoare care sustine contrariul a ceea ce afirma F. Graham, si anume ca crestinii si musulmanii se inchina, de fapt, aceluiasi Dumnezeu.
    Nu stiu care sunt resorturile politice din spatele scrisorii pe care ati semnat-o, dar eu cred ca ea sustine un neadevar si scopul nu poate sa scuze mijloacele in ceea ce-i priveste pe crestini.

  29. DanutM zice:

    Domnule DanH,
    Nu am intentia de a purta o polemica cu dvs. pe blogul ADamei. Nu ar fi corect.
    Trebuie totusi sa pun la punct doua lucruri. Observ ca sunteti dominat, ca multi alti evanghelici, de obsesia scenaritei. Ceva de genul ‘daca cineva face un anumit lucru, neaparat trebuie sa existe o motivatie perversa, politica sau nu, in spatele acestei actiuni’. Ei bine, va asigur ca exista si oameni normali, care fac ceea ce le dicteaza constiinta. Daca aceea este corect informata sau nu, asta este o alta discutie.
    In legatura cu afirmatia lui Franklin, reluata si de dvs., ideea ca islamul este o religie a raului, aceasta este de o iresponsabilitate si rautate strigatoare la cer, care n-are nimic de-a face cu Evanghelia lui Cristos in care pretindeti a crede.

  30. A.Dama zice:

    Hai, măi, SS! Tu-L vezi pe Isus extaziindu-Se la Funeral Portrait? „Rain washing clean all the sins
    A liquid gown that covers all” – easy ar fi să fie aşa! Să stăm în ploaie şi să treacă zgura sufletului. Dar trebuie sânge. Şi nu de oricare.

    Eu înţeleg că sunt etape şi că ne formează, dar aici e vorba de alegeri, nu de ceva impus. Am ascultat Opeth, mai multe piese… Profi, ok! Şi pun o distanţă. Ascult cât stă El cu mine la audiţie. Să nu te superi pe mine, nu e doar chestie de gusturi sau de… generaţii. Întâmplarea face că am ascultat multe, chiar multe… Aleg şi eu ce mă formează. 🙂

  31. A.Dama zice:

    Alex, îngheţată de usturoi nu am mâncat încă, dar am mâncat îngheţată de măsline şi de ulei de măsline. N-am cerut a doua oară. 😀

    Tensiunea dintre nou şi vechi aşa e. Va rămâne mereu.

  32. A.Dama zice:

    Dan H, componenta teatrală a oricărui serviciu divin este intrinsecă. În ce măsură separăm teatralul de spectaculos, de spectacular?… Ar trebui poate să ne gândim.

  33. A.dama, eram şi eu puţintel ironic la adresa acelui Bâlci al Speranţei! Iartă-mă El dacă s-a înţeles cumva că l-aş vedea pe Isus extaziat pe versurile unei muzici eminamente… noncereşti.

  34. A.Dama zice:

    Dear S.S., începe să sune a qui pro quo. N-am văzut chipul, n-am auzit intonaţia, deci mi-a lipsit lectura ironiei în cheie potrivită. Mais, comme d’habitude, tout est bien quand finit bien. 😀 Ştiu că-ţi place Opeth, da’ n-are a face, că trece. La un moment dat, pe când vei avea urmaşi, vei face o listă cu formaţiile de audiat. Şi… mai vezi tu ce treci acolo. Acum e vacanţă, bucură-te de peisaj! Şi de câte-o festivalizare. 😀 Ironically speaking…

  35. Pingback: 11 postări în Top 100 (11.07.2008) « România Evanghelică

  36. Gracias! 🙂 Voi lua curând la pas împreună cu câteva persoane dragi mie Padişul. E superbă zona.

  37. Alex Androne zice:

    Padişul? Mmmmm…. Mi-am amintit că am fost acolo într-o drumeţie de neuitat în…1987! Parcă a fost acum 100 de ani! Tare frumoasă zona. Parcă în perioada asta se vede „focul viu” la Cetăţile Ponorului, nu? Tare mi-ar mai plăcea să mai hoinăresc pe „cărările patriei”… Vorba lui nenea Eminescu (aşa zicea un elev simpatic): „fiind băiet păduri cutreieram…” Cutreieram, nu glumă. Acum …mai puţin. Deh, mai greu pt Telefănţilă!

  38. cristina zice:

    Sint 123 versete in koran care cheama la lupta si la omor pe oricine nu crede in mohamed ca fiind profetul lui allah. Evreii si crestinii sint numiti infideli iar in Sura 5:37 spune ca infidelii ar trebui sfirtecati, crucificati sau sa li se taie miinile si picioarele. Spune ca acolo unde sint prinsi infidelii sa li se taie capul. In 47:3-9 e promisiunea ca musulmanul care taie capul unui infidel va fi in paradis.

    Dupa cit vad, islamul nu e deloc o religie a raului!

  39. Billy Graham a venit în România anilor ’86 nu atât ca predicator, cît în calitate de mesager politic al Casei Albe către Ceauşescu. Dacă aş face o comparaţie, Graham a fost predicator şi diplomat în aceiaşi măsură şi cu acelaşi talent ca şi Rubens, pictorul şi ambasadorul de început de secol XVII.
    Problema este ce fel de mesaj transmitea Graham, în ambalajul ăla frumos, „de lumină”, al lui.
    După alegerea lui Nixon ca preşedinte al SUA, apropiaţii s-au reunit pentru consultări în vederea desemnării Vicepreşedintelui. Graham avea un cuvînt greu de spus şi l-a propus pe Mark Hartfield, caracterizîndu-l ca fiind „un mare lider creştin, aproape ca un pastor!”- iar Mark ăsta era francmason de gradul 32 şi bun amic cu evanghelistul.
    În chestia cu arabii, Graham a spus că trebuie să înceteze orice încercare de convertire a lor la creştinism, pentru că avem acelaşi Dumnezeu.
    Cînd vine cineva din State, fie şi în numele lui Cristos, să vorbescă prin biserici sau pe stadioane, prima condiţie pe care aş pune-o ar fi să răspundă la o întrebare: dacă e sau nu mason!
    Poate nu ştiţi că în fiecare stat al Uniunii există o Mare Lojă. Cum politica lor este globalizarea, ecumenismul şi socialismul, toate asa-zisele festivaluri creştine trebuiesc privite cu mare circumspecţie.
    Cît despre „boli”, nu cele terminate în -ită („scenarită”) sunt periculoase, sufixul indicînd mai ales boli infecţioase ale copilăriei, vindecabile, ci bolile terminate în -oză, care te fac să te nu mai deosebeşti muezinul de dascăl. Cît despre sfaturile date lui Franklin, fiţi convinşi că i le-a dat, odată cu averea şi- mai ştii?- mănuşile albe.

  40. A.Dama zice:

    Ia şi mitul peşterii cu tine, SS! 😀 Să vă fie stâncile uşoare!

    …la căţărare…

    şi mai pune o vorbă bună pe lângă ştii tu Cine! 🙂

  41. A.Dama zice:

    Alex, puţină ambiţie şi se rezolvă cu cutreierarea. 🙂 Un verset cu munţii: „Îmi ridic ochii spre munţi. De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul!”

  42. A.Dama zice:

    Cristina, bănuiesc că răspunsurile vor fi legate de interpretări, fiindcă şi pe Coran, ca şi pe Biblie, se poartă războaie.

    Eu am citit o bună parte din Coran, dar nu a fost o lectură revelatorie, ci una interesată. Nu aş purta polemici pe această temă, fiindcă informaţia ar trebui să fie mai multă la bază.

    Dar, ca orice om simplu om care crede Biblia, eu cred că este O Singură Cale către El: Cine crede în Fiul are viaţa. Iar Fiul a dat TOT. Nu doar revelaţie, ca alţi profeţi, nici doar miracole sau prosperitate. Că unii socotesc salvarea cu cântarul prosperităţii.

  43. A.Dama zice:

    Răsvane, e drept că fiecare analizează lucrurile cu măsurile pe care le are. Pentru cei care atunci când a fost Billy Graham în România nici nu ştiau că există cavaleri francmasoni, şansa a fost să se bucure de un mesaj care apoi a adus roadă. Sigur că lucrarea e a Duhului, nu a omului, aşa că meritele mesagerului…

    Dar nu mă bag să afirm că unul sau altul e mason, în ciuda atâtor liste apărute şi pe net, şi în presă. Văzut ce fu la Pittiş.

    Da’ ce zici de roză, fructoză, simbioză? 😀

  44. Ai dreptate, cu atît mai mult cu cît însăşi masoni români erau în „adormire” (le-au dat „deşteptarea” în 1990) în acei ani. Cît despre liste, de-aia sunt „societăţi secrete”, nu? să intre cu secretu-n mormînt.

    Dintre toate aleg „roza”, varianta „roza vînturilor” cred că s-ar potrivi 🙂

  45. A.Dama zice:

    Iau şi eu o doză de roză. 😀

  46. elisa zice:

    Ii mai pasa cuiva ce spune Dumnezeu dspre balciurile noastre lipsite de orice slava cereasca?

    Pe muzica de inspiratie lumeasca poate veni o cercetare divina?
    daca ar fi fost asa ,nu as m-as fi intors niciodata la Domnul,nefiind nici o diferenta intre ceea ce sufletul meu cauta,si lumea”adamica”

    Copiii de credinciosi cauta discoteca,fiind plictisiti de cele sfinte,iar cei din lume vin scarbiti de tot ce e fire pamanteasca,voind „o alta viata”,vorbesc de crestinii autentici.

    Bucuria efemera data de audierea unor melodii”tineresti” si doar atat,nu o poti pune pe acelas plan,cu cantarile inspirate de Duhul.

    Nu se ocupa nimeni in mod serios de tineretul bisericilor,e nevoie de membrii ca numar?
    si ii lasam sa se insele singuri
    inainte vreme era o mare preocuparwe pentru tineri,

    acum cand tentatiile sunt covarasitoare,ii mai pasa cuiva cu adevarat de tineri?

    Maretul Har..sau Fa-ma o Doamne binecuvantare spre fericirea multora….
    astea imi vin acum in minte
    au aceeasi „cadere” pentru suflet cu melodiile lumesti,oricat ar fi ele de melodioase,ca de calitate nu mai poate fi vorba azi,nici in muzica usoara,cum era prin 63’si de fapt nici melodie.
    Ce e prin Duhul,nu are termeni de comparatie..
    Imi pare tare rau de tineri,ii vad atat de „debusolati”, nu au un conducator de tineret cu adevarat pregatit de Dumnezeu,
    cauta un loc,asemenea unui club mai select,unde nu se bea,nu se vorbeste scabros..dar ei,dragii,au nevoie de un Hristos autentic,nu unul din hartie..
    Fwestivalurile acestea nescripturale,aduc venituri si
    se fac numaratori,600,700..dar „la ce s-au intors cu adevarat”?
    Hristos asa ne-a invatat ?sau a zis:”mergeti in lume si propovaduiti evanghelia…”

  47. A.Dama zice:

    Dragă Elisa, vizavi de muzica din biserici, problema e că generaţiile care vin au nevoie de alte forme de exprimare. Ştiu ce înseamnă cântările inspirate, am crescut cu cântările lui Nicolae Moldoveanu şi cu poeziile lui Costache Ioanid, care circulau clandestin. Şi mama avea uneori cântări inspirate, iar una sau două chiar au ajuns să fie „cântări în comun”.

    Trebuie să fim atenţi. Sunt mulţi cântăreţi laici care cântă şi cântecele de Crăciun, şi Amazing Grace, şi altele. Deci datele problemei s-au amestecat.

    Iar unele cântări vechi nu le mai spun tinerilor aproape nimic, fiindcă ei au cunoscut alte expresii ale închinării.

    Despre festivalizare, am spus ce-am gândit, simţit… Dincolo de asta, este Duhul care face schimbări, surprinzându-ne mereu şi dându-ne peste cap schemele şi pronosticurile. 🙂

  48. elisa zice:

    Este oare biblic sa credem ca tinerii ne vor invata felul lor de inchinare sau trebuie sa credem ca in zilele din urma vor veni multi amagitori, ca vor incerca sa-i insele chiar pe cei alesi?

    Baietii mei sunt tot tineri, dar niciunul dintre ei nu iubeste felul acesta pur lumesc de a ne face ca Ii dam slava lui Dumnezeu.
    Tot ce vine din Duhul Sfant este iubit de toti copiii Domnului. Daca traim prin acelas duh, nu mai avem alte masuri.
    Cred ca Dumnezeu este acelasi care a fost si in vremea sfantului apostol Pavel.

    Cred ca El este un Dumnezeu al ordinii, al armoniei sfinte (mai exista si alte armonii), al simtamintelor inalte, nu al celor care incanta biata fire pamanteasca.
    Cum intelegeti sa intram intr-un cer, unde tinerii canta ceva, iar noi altceva?
    Sau vor fi doua locuri distincte? Daca aici jos le place altceva la tineri, nu credeti ca e o problema serioasa?
    Stiti ca la Brasov,la Radio VE mi s-a spus la telefon, ca nu se da alta muzica (era una din astea… din noul mod de inchinare) pentru ca tinerilor nu le place muzica fr Moldoveanu?
    Oare asta nu spune totul despre cei care nu iubesc muzica inspirata de Duhul Sfant?
    Ce iubesc ei atunci?
    LUMEA!
    Imi pare tare rau de ei, sarmanii, pentru ca sunt lasati sa creada ca e bine cum gandesc.
    Sunt vremurile din urma, despre care ne avertizeaza Scriptura. In rest… am o singura dorinta: sa faca Dumnezeu cu oamenii Lui trezirea necesara, desi apostazia este cea de care ne spune Biblia.Apostazia va veni, nu se mai spune de nici o trezire in zilele de pe urma, ci „cand vA VENI FIUL OMULUI, VA MAI GASI EL CREDINTA PE PAMANT?”
    Sunt un rob netrebnic, care sufera pentru tot ceea ce este azi pe pamant.

  49. romuluss zice:

    Inchinarea a cunoscut diferite forme de-a lungul timpului. Ceea ce noi cunoastem ca inchinare specifica perioadei ’80, ’90 – adica inchinarea la care facem in general referire ca fiind inchinarea adevarata, nu este inchinarea din timpul lui Hristos si a apostolilor, nu este nici inchinarea pe care o facea David, nu este nici inchinarea lui Moise, nici a altor perioade istorice. Cu alte cuvinte, inchinarea a cunoscut o adaptare la muzica contemporana a perioadei la care se face referire. Ceea ce generatia anilor 50, 60… numeste inchinare, nicidecum nu e inchinarea de acum 2000 de ani.

    Ce concluzie putem trage? Care este in esenta, forma corecta a muzicii ca ea sa fie valida din punctul de vedere al Lui Dumnezeu? Noi ne consideram pe noi ca repere de validare, daca eu, generatia mea a considerat ca un tip de muzica este ziditoare, atunci asa e, iar daca noi consideram ca muzica contemporana nu este ziditoare, atunci nu e!

    Oare avem noi ultimul cuvant de spus, suntem noi un criteriu suficient de verificare a veridicitatii?

    Trebuie facuta diferenta dintre forma si esenta, muzica este o forma prin care se manifesta spiritualitatea, dar spiritualitatea tine de starea inimii si nu poate fi confundata cu spiritualitatea in sine. Biblia tot timpul face referire la starea inimii, prea putin la forme, pentru ca formele reprezinta partea exterioara a blidului, iar spiritualitatea, partea interioara a blidului. Pot sa am o forma perfecta de inchinare, daca blidul pe dinauntru e murdar, efectul tot zero ramane. Pilda semanatorului face referire la starea inimii, la capacitatea de perceptie a celui ce asculta, nu la forma. Esenta NT se axeaza pe a muta inchinarea in duh si nu o fixeaza in forme exterioare.

    Nu sunt de acord cu orice fel de muzica, dar imi analizez inima. Sigur trebuie ajustata forma muzicii, nu putem, desigur, pune muzica rock de duritate maxima si sa credem ca se va converti cineva, dar accentul cade mai mult pe ascultarea de Tatal, de evanghelie, pe atitudini, si nu pe forme.

    Sigur, vizavi de evanghelizarile care se fac la noi, organizate de catre cult, nu pot spune ca sunt bine calibrate sau ca organizatorii analizeaza mult ce fac, de fapt poarta amprenta specificului romanesc, facem si apoi ne gandim ce am facut, dar fiindca fapta a fost deja realizata, renuntam si la o analiza macar ulterioara. Mentalitatea romanului este orientata spre cantitate, nu spre calitate. In consecinta, tot ce vom vedea in viitorul apropiat si probabil si indepartat va fi dominat de cantitate, si nu de calitate.

  50. A.Dama zice:

    Elisa, e limpede că există mari diferenţe la nivelul exprimării muzicale. Dar nu se poate face abstracţie de factorul subiectiv. Când am ascultat prima dată Requiem-ul lui Mozart, a mers 2 săptămâni pe repeat. M-am rugat, am scris poezii ascultând, a fost o experienţă de neuitat. Însă nu s-a întâmplat mereu aceeaşi sensibilizare, iar altora, Requiem-ul poate să nu le spună nimic. Inevitabil, decidem fiecare ce e ziditor şi relevant pentru noi.

    Eu ştiu că sunt inspirate melodiile compuse de Nicolae Moldoveanu. Dar nu cred că le poţi asculta la nesfârşit, fiindcă e imposibil să nu devină rutină şi să nu mai aibă încărcătura pe care au avut-o la primele audiţii.

    Nu e plauzibil să punem problema cum e un cer unde tinerii cântă ceva, iar ceilalţi altceva. În cer, vom cânta cântarea îngerilor, pe care o vom şti pur şi simplu, fără să o fi învăţat mai dinainte. Iar acolo nu vom fi tineri şi bătrâni, bărbaţi şi femei.

    Cred că mesajul e important în muzica din biserici! E important dacă este pentru lauda Lui sau e doar o formă de etalare a propriilor talente şi aptitudini. Muzica ce arată spre El e bună, muzica ce arată spre oameni… nu aduce creştere, ci doar o încântare de moment şi un prilej de acţiune a mândriei. Şi mai cred că unii sunt sensibilizaţi şi prin muzica aceasta nouă. Însă ar trebui să aibă o relaţie apropiată cu Tatăl şi Fiul şi să se lase călăuziţi de Duhul. Atunci nu ar respinge alte forme de închinare inspirate de sus.

  51. elisa zice:

    Multumesc pt.raspuns.

  52. elisa zice:

    Romuluss dincolo de forme,de starea inimii,inchinarea facuta prin duh,in ceea ce priveste cantarea,cred eu ca trebuie sa fie dupa o muzica inspirata de Duhul sfant.o cantare noua spune Scriptura.Aceea merge la orice inima,poate una e trista si abatuta,poate alta e bucuroasa,dar ea isi face „datoria’ de a patrunde acolo unde trebuie.

    Nu e vorba de anul 30 sau 2008,Duhul lui Dumnezeu e neschimbator.Nici nici nu intra in discutie muzica cu
    tenta draceasca Rokul,care te incita la viloenta si e o muzica satanista de fapt,cum spunea acel fost mare Roker(nu am retinut numele;care s-a intors la Domnul)
    Este vorba de muzica aceea lipsita de muzicalitate,care se propaga la tinerii de azi,la cei din lume,
    dar si in biserici,cu versuri fara continut si note alungite”Doamne tu……aaaaa…
    Doamne…da..aaa…”
    . 🙂

    dar si lipsita de mesaj.
    Cand a venit Corul studentilor din Timisoara,imi era deja teama de ceea ce o sa ascult,numai ca acestia au cantat „normal” Bucuria a fost a mea si a Domnului,pt.ca s-a dat Slava Domnului intr-o forma adecvata.Poate nu stiu sa exprim de fapt
    ce deranjeaza…lumescul..firea…cand e fire..nu e inchinare in duh,e din mandrie cum spunea si Adama,,,,Nu trebuie sa cantam doar muzica unui singur autor,Domnul i-a inspirat pe atatia.Sunt melodii placute auzului si dragi sufletului,in mai toate cartile de cantari,incepand cu blamata Carte neagra,la care si acum descopra cantari mununate ,pe care nu le-am auzit niciodata,cu mesaj de asemnea minunat,pana la cantarile fratilor penticostali…si chiar unele ortodoxe,ascultate la Vocea ortodoxiei Brasov.Imi dadeau multa liniste…se canta odata”Tatal nostru” atat de ingereste,ca ma credeam
    dusa pe ariplie ingerilor.
    Odata un frate american,profesor de muzica la Institutul Biblic penticostal,a arata cum trebuie sa sune muzica bisericeasca,Credeam ca el,fiind penticostal,va fi mai exaltat…dimpotriva,,,erau niste acorduri ingeresti…vreau sa spun ca fratii penticostali,nu au fost prea incantati,se vedea asta dupa Aminul care altfel suna cu forta…Asa..ca sunt multe d e spus,imi cer scuze ca am ocupat atata spatiu.
    Domnul sa ne dea intelepciune,eu”mi-s mica”,mica parte a unui mare tot,pe care Domnul il vrea un intreg.Slava lui sa se vada in tot ce facem sau dorim sa facem.

  53. A.Dama zice:

    Elisa, Duhul e Acelaşi, dar Dumnezeu nu e lipsit de creativitate, de aceea vorbeşte când într-un fel, când într-altul. Şi Isus i-a vindecat pe orbi diferit. La unii le-a pus scuipat cu pământ pe ochi, la alţii doar s-a atins de ochii lor. Unii au văzut din prima, alţii treptat, mai întâi ca prin ceaţa, apoi desluşit. Deci nu a ales aceeaşi forma de a acţiona. Eu aşa cred şi cu inspiraţia Duhului, că e de găsit în mai multe forme de cântare. Revin la ce am spus de atâtea ori, trebuie să fie duhul nostru treaz şi în acord cu El. Iar asta nu e uşor. E cazna şi fericirea noastră de fiecare zi.

  54. elisa zice:

    Da ,a vindecat Domnul deosebit,dar ambele vindecari au fost total diferite de lume.
    Tot Domnul Isus ne spune sa nu iubim lumea ,nici lucrurile din lume.

    Astazi lumea a patruns in biserica,cum recunosc crestinii autentici ;dar se cauta scuze pentru aceasta.

    Cand un lucru are Duhul lui Dumnezeu e bine facut si cu bagare de seama si multumeste pe toti cei care au duhul
    Acesta.

  55. A.Dama zice:

    Elisa dragă, ştii că în Biblie mereu întâlnim lucruri pe care noi le receptăm drept contradictorii. Tu îmi dai exemplul cu „nu iubiţi lumea”, dar, în acelaşi timp, versetul pe care-l învăţăm din primii ani este „fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea”. Dacă suntem ca El, vom iubi lumea şi vom aduce snopi pentru Împărăţie.

    Înţeleg că problema ta este vizavi de felul în care se poartă cei care se numesc fraţii tăi şi că e greu de ştiut care sunt cu adevărat dedicaţi, cu inima la El şi sinceri în căutarea lor zilnică după Dumnezeu. Bine-ar fi să găseşti măcar o persoană-două sincere şi dedicate. În rest, uitându-te şi văzând cum se poartă cei din biserică, inevitabil intervine judecata. Şi nici asta n-ar fi bine să facem. Dumnezeu are răspuns pentru toate nevoile noastre concrete, aşa că, roagă-te să găseşti astfel de persoane cu care să poţi avea o părtăşie cum e nevoie în Trupul Lui.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.