Chagallnicii


Marc Chagall a fost prezent pe acest blog – mai mult sau mai puţin (in)voluntar. Am văzut un violonist chagallnic şi zborul iubiţilor deasupra oraşului. Un zbor la fel de chagallnic.

Fiindcă pictorul s-a născut în 7 iulie, deci ieri ar fi avut aniversarea, ne-am gândit la o evocare… S-a stins la 97 de ani (1887-1985). O viaţă lungă ca om şi artist, în care a avut de-a face cu o serie de provocări existenţiale, sărăcie, două războaie mondiale, neînţelegere din partea contemporanilor, respingere etc.

A venit pe lume într-o familie de evrei ruşi – 7 surori şi 2 fraţi la părinţi. Pornirile sale artistice contraveneau restricţiilor impuse de contextul religios, în care imaginile contrafăcute şi chipurile sculptate erau prohibite. Practicile artistice de acest fel erau asociate de evrei cu blasfemia.

Cu toate acestea, geniul său artistic l-a împins spre o astfel de educaţie. Marc Chagall a avut tangenţă cu numeroase mişcări artistice: simbolism, futurism, cubism, orfism, fauvism, constructivism, realism şi suprarealism. În ciuda influenţelor altor artişti, vădite pe alocuri, Chagall a rămas un vizionar în stil propriu.

Pentru el, marea artă iese la iveală unde natura sfârşeşte. A protestat când tablourile i-au fost literar interpretate, fiindcă, deşi a avut tangenţă cu tagma scriitoricească, tablourile sunt pentru el mai mult decât simboluri, mituri etc. Ele sunt o reinterpretare şi recreare a lumii într-o manieră proprie.

Obiectele şi fiinţele care populează universul său imaginativ sfidează legile naturale, cerinţele perspectivei şi violentează cromatic orice aşteptări, trimiţând în permanenţă privitorul către un univers de basm, un univers poetic şi copilăresc.

Apollinaire, în poezia pe care i-a dedicat-o lui Chagall, zicea că are nevoie de cheia pleoapelor. Ne gândim la o mişcare închis-deschis, exterioritate-interioritate… căci altfel nu sunt şanse să vezi nenăscutul care priveşte din spaţiul amniotic lumea exterioară ori chipul bărbatului care se întrepătrunde cu chipul femeii însărcinate.

În tabloul Pregnant Woman, fătul care stă în picioare în burta mamei şi îi imită gestica, arătând către burtă cu mâna, ne trimite la o altfel de vedere… căci avem de-a face în realitate cu o permanentă tatonare între nenăscut, deci inaccesibil vederii şi născut, înfăptuit, creat, accesibil privirii exterioare.

Chagallnic, luarea în derâdere a perspectivei, nerespectarea proporţiilor, bogăţia imaginativă, nefrica de culoare, toate acestea rimează pentru noi cu şăgălnicia celor a cărora este Împărăţia.

*

Primul tablou se intitulează The Sabbath şi datează din 1910, iar al doilea este Purim, 1916-18. Le-am ales pentru că sunt instanţe sărbătoreşti, pentru că aici culoarea ţine loc de stare de spirit. Odihna din primul tablou e realizată prin statismul figurilor, femeia din prag e cea care ar trimite la o mişcare de transcendere a celor două spaţii, dar ceea ce dă seama de curgerea temporală este pendula ceasornicului care nu e oprită, e în mişcare.

În al doilea tablou (să zicem, în paranteză, că, sub aspect cromatic, niciuna dintre cele două reproduceri nu sunt prea reuşite), există mişcare, este vorba de schimbarea darurilor care are loc la Purim.

Dacă primim „cheia pleoapelor”, putem întrezări chagallnic o incandescenţă sărbătorească îîmbietoare.

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De ochi(t). Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la Chagallnicii

  1. Am avut una dintre picturile lui „circare” la avatar pe messenger vreme de aproape un an de zile.

  2. A.Dama zice:

    Hm, SS! De când eşti tu prin blogosferă? Eu tot cu imaginea asta întunecată te ţin minte. Dar era normal să-l ai la suflet pe Chagall, doar e evreu de-al tău! 🙂

    Numai că pe evrei i-a cam iritat cu mesajul lui creştin. În scena exodului, apare crucea şi Christ răstignit.

  3. În „blogosferă” doar cu figura asta a morţii sunt cunoscut. Pe messenger în schimb, cam în urmă cu un an, domnea Chagall la avatar.

  4. A.Dama zice:

    E doar o etapă, Schwarzmann Skinski. Ştii şi tu că după ce „am murit împreună cu Christos, nu mai trăiesc eu, ci Christos trăieşte în mine”. Acuma viaţa tre’ să-i facă figura (figurii) morţii.

    Et pourtant, care dintre chagallnicii îţi era avatar:?:

  5. Etapă sau nu, îmi place la nebunie! 🙂

    Aveam la avatar una dintre picturile sale cu tematică circară.

  6. DanutM zice:

    Si mie imi place Chagall, enorm de mult. N-am sa uit niciodata expozitia de acum citiva ani de la Viena cu ilustratiile lui biblice. Ar trebui sa revin la catalogul pe care mi l-am luat atunci si pe care-l tin ca pe un dar pretios.

  7. A.Dama zice:

    SS, am văzut, am văzut. 🙂 Ştiai că Chagall asocia acrobaţilor, actorilor, circarilor conotaţii religioase? E super fundalul acela galben din avatarul tău. Îmi plac spectatorii luminaţi. 😛

  8. A.Dama zice:

    Dănuţ, e ceva că ai avut ocazia să vezi expoziţia aceea!!! Se ia cu mulţumiri. 🙂

    Lucrările de inspiraţie biblică ale lui Chagall sunt păstrate la Nice, în Musee National Message Biblique Marc Chagall.

    Bine, după câteva ceasuri de stat cu ochii pe tablourile lui, lumea arată altfel. O serie de imposibilităţi parcă devin posibile. 🙂

  9. DanutM zice:

    Iar o serie de posibilitati devin imposibile. Sau aproape imposibile.

  10. Camix zice:

    Despre Chagall mai puţin. Urmăresc recomandările. 🙂

    Mi-am amintit de încercarea pe care am făcut-o la o clasă a mea de a 11-a. M-am gândit să le duc nişte picturi ale unor contemporani şi moderni şi să facem interpretare pe ele. Primul pas era să se uite la tablou, să spună ce văd şi să încerce o interpretare. Apoi – să dea un titlu. Iar apoi, eu urma să le dau titlul real al lucrării, iar ei să găsească similitudini, deosebiri, logică între titlul lor şi titlul original.

    Am avut parţiale îndoieli că le va plăcea şi că se vor descurca, însă m-au surprins. Au imaginaţie bogată. Dacă sunt puţin ghidaţi, pot scoate din ei minunăţii. Plus că le-a făcut plăcere; la final, mi-au spus să le mai duc; a fost o satisfacţie.

    Consider benefice exerciţiile de felul acesta.

  11. A.Dama zice:

    Dănuţ, nu sunt o optimistă în forţă, doar aşa, moderată… Însă mi-am dat seama că varianta dinspre imposibil spre posibil sună mai optimist decât mişcarea inversă…

    Totuşi, acolo unde e imposibil sa devină posibil, intervine poezia, care pe noi, literaţii, ne mai salvează. 🙂

  12. A.Dama zice:

    Camix, faine exerciţii faci tu cu elevii! Eu am încercat şi la studenţi… erau off topic, desigur… n-a fost rău, dar nici n-am avut timp cât ar fi fost necesar. Păi, eu zic că merită să arunci o privire către Chagall şi să vezi explicaţiile, că aşa, din instinct, mai prinzi una-alta, dar rămâne mult loc. 🙂 Şi mai ai o motivaţie… aniversară să te uiţi peste. 😛

  13. Puiu zice:

    STRANIE REMARCA,-SPUS ELEGAT-(…”doar e evreu de-al tau). CAND VOM SIMTI CA TOTI SUNTEM AI TUTUROR? SUNT TRIST, DOAR ATAT, NICI INTRIGAT SI CU ATAT MAI PUTIN REVOLTAT. DAR REMARCA M-A INTRISTAT.

  14. A.Dama zice:

    Puiu, bine-ai venit! Imi pare rău că exact peste întristări ai dat! Schwarzmann Skinski administrează blogul Fake Jew Community, de aceea mi-am permis să glumesc cu el, spunându-i „evreu de-al tău”. Nu te intriga, Puiu! E doar o glumă. Nu „program” ideologic. Eu aş vrea să Îi aparţinem toţi Lui, nu să ne aparţinem unii altora. Dacă în El ne-am recunoaşte feţele – luminate de faţa Lui, ar fi ca o explozie de lumină!

  15. Alex Androne zice:

    De la Camix am reţinut o idee excelentă pentru la şcoală. Mersi mult!Acum, în vacanţă, mă voi gândi la nişte exerciţii de acest gen. La cât de dezinteresaţi sunt elevii noştri de azi de învăţat, trebuie să încerci orice metodă ca sa-i mai scoţi din amorţeală, dacă vrei să faci ceva cu ei (şi din ei!).
    Se spune despre profesori că sunt o „castă” foarte dificilă, în interiorul căreia se comunică destul de greu. Nu ştiu dacă e chiar aşa, dar acest loc minunat arată că se poate şi altfel şi că putem învăţa unii de la alţii o mulţime de lucruri faine şi folositoare.
    Mult succes tuturor celor care ostenesc în această muncă deosebită de educare a celor mai tineri cetăţeni ai acestei ţări. Cei care vor trebui să asigure viitorul acestei naţii. Şi (sper din suflet!)viitori „cetăţeni” ai Împărăţiei lui Dumnezeu!

  16. A.Dama zice:

    Alex, mulţumesc pentru gânduri bune (şi didactice 🙂 )
    Când vă citesc pe tine, pe Camix şi încă pe câţiva care sunt în aceeaşi breaslă, nu pot să nu mă bucur că mai există astfel de dascăli. Succes şi ţie, şi tuturor! Dar, în primul rând, odihnă! 🙂

  17. Puiu zice:

    Ma refeream la faptul ca FIECARE suntem varianta FIECARUIA.Am inteles ce-ai vrut sa spui si sincer sa fiu am simtit tonul,zambetul conciliant si parca mana asezata amical pe umarul meu.Am incercat o stare de pace.Multumesc.

  18. A.Dama zice:

    Si eu multumesc, Puiu! Interactionam fara sa ne stim chipurile, de multe ori, insa Lumina e de folos sa ne arate chipurile vesnice. Asta e un subiect la care mai trebuie sa meditez si eu. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s