Feţe-feţe


Un prieten de-al meu avea o expresie exclamativă: Ce buletine de identitate sunt feţele oamenilor!

Iar Clément Rosset, în cartea sa Le réel et son double, ne avertizează că faţa omului nu contează atât de mult. Ceea ce contează e dublul său, actul de identitate validat de o instituţie, pe care ţi-l cere şi funcţionarul, şi profesorul, şi agentul de circulaţie, şi ofiţerul stării civile etc.

Ce-ar fi să mergi la ofiţerul stării civile şi să-i spui că te cheamă Ion Gheorghe, că pe aleasa ta o cheamă Maria Ana şi vreţi să vă căsătoriţi? Nu te bagă în seamă dacă nu există un document – care funcţionează ca dublu al tău în terminologia lui Rosset, şi care îţi validează identitatea, te înfăţişează ca parte a unui sistem.

Cele două situaţii de mai sus nu sunt neapărat ireconciliabile. În prezenţa cuiva, faţă în faţă, o serie de informaţii despre persoana respectivă ne sunt accesibile. Chipul văzut e un fel de „buletin de identitate”.

Chiar dacă omul are intenţia de a juca teatru, o va face într-un fel propriu. Chiar încercând să imite pe altcineva până în cel mai mic detaliu, o va face în stilul său, care este unic. Prin urmare, un procent însemnat din conturul identitar al cuiva ne este accesibil într-o întrevedere faţă în faţă.

În al doilea rând, dublul identitar, legitimarea printr-un act validat de o instituţie ţine mai mult de funcţionarea în sistem.

Am făcut cele două trimiteri: identitatea faţă în faţă şi identificarea printr-un dublu legitim pentru că, în blogoland, identitatea e o chestiune care va rămâne mereu discutabilă. La fel ca în realitate, în spaţiul virtual, înfăţişarea şi înfurişarea au loc simultan.

Cineva vine şi îşi prezintă actul de identitate, aşa mă cheamă în buletin, ăsta e CV-ul meu, cu asta mă ocup în realitate, în plan profesional şi social. O astfel de „oglindă” va rămâne mereu exterioară, în ciuda exactităţii informaţiei. Când ajungi faţă în faţă cu persoana care scrie, percepţia în realitate este mult diferită de cea virtuală.

Altcineva preferă o identitate care se construieşte nu pornind de la numele din actul de identitate, nici de la instituţia în care îşi desfăşoară activitatea, nici de la situaţia familială, ci pornind de la propria-i credinţă, de la propriile gânduri, lecturi, impresii, judecăţi de valoare asupra realităţii, convingeri, emoţii care răzbat din rândurile scrise şi îţi conturează un chip, o faţă a persoanei, aşa încât ai senzaţia că te-ai întânit cu cel care scrie faţă în faţă.

Am scris cele de mai sus, fiindcă am împlinit un anişor. 🙂

*

*

Am ales a doua variantă de a mă înfăţişa cititorilor. Făţiş se opune lui furiş. Deşi aici, pe net, ca în realitate, înfăţişarea şi înfurişarea merg mână-n mână.

A fost un an cu bune şi mai puţin bune. Cu emoţii şi platitudini, cu tatonări şi încântări.

Dacă aş vrea să rămână cu ceva cei care m-au citit, aş vrea să rămână cu ceva din Chipul Lui: contrast definitiv la feţe-feţe!

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în (D)evenimenţial. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

20 de răspunsuri la Feţe-feţe

  1. Gellius zice:

    A privi chipul uman rămâne un spectacol fascinant, în care primul act contează disproporţionat de mult. Prima impresie ne trişează în categorisiri pripite. Căutăm febril trăsătura dominantă. Tendinţa de a-i categorisi pe oameni răspunde nevoii proprii de siguranţă. Nu ne simţim confortabili, dacă nu putem încadra fiecare individ într-o categorie clar definită, delimitată în sistemul nostru mental şi funcţională din punct de vedere practic. Când cineva “ne scapă”, sau se sustrage şabloanelor noastre, tindem fie să-l ignorăm, fie să-l evităm, fie să-l ţinem la distanţă.

    Tind să consider mai scăzut procentajul “din conturul identitar al cuiva”, care ne “este accesibil într-o întrevedere faţă în faţă” (la prima înfăţişare).

    Blogolandul se dispensează, prin definiţie, de avantajul scrutării chipurilor, care rămân statice, în cel mai bun caz. Pe blogoland se citeşte printre gânduri, aşa cum spui.

  2. Gellius zice:

    1 an zici? Chiar dacă „1” nu-i atât de rotund ca „0”, în schimb pare mult mai înalt …

    Nu poţi să creşti decât începând cu „1”, dar vrem să ajungi tot mai … Una!

    Un an zici? (cu vară, toamnă,iarnă şi primăvară?
    Mă gânesc, în care dintre anotimpuri mi-ar place să stăruieşti)?

    La mai mare!

  3. A.Dama zice:

    Gellius, e-adevărat că procedăm taxonomic, din reflex. Îmi amintesc că am catalogat drept „de speriat” o persoană care apoi mi-a devenit rudă. 🙂 Dacă există ocazia întâlnirilor ulterioare, se mai poate salva ceva din prima impresie.

    Într-o primă întrevedere în care are loc un dialog cu celălalt, se conturează nişte lucruri. Însă nu mă deranjează să scădem împreună procentajul despre care ziceai. 😉 Oricum, depinde mult şi de abilităţile de observator psihologic ale celui în cauză.

    În blogoland, relevanţa e de un anume tip… „chip”. Iar boala şi moartea se întâmplă altfel decât în realitate.

    Da, 1 e mai înalt… doar ca iluzie optică. Punem aceeaşi mărime la cifre, iar asta, prima, se subţiază spre cer ca o axis mundi.

    Nu ştiu în ce anotimp arată 1 mai frumos! :))

    1 mac graţios
    1 spic aurit
    1 tei desfrunzit
    1 fulg luminos

    Mulţumiri de urări aparte,

    A.Dama

  4. Cristal zice:

    Am mai aniversat cu tine un eveniment, ziua ta, acum sunt din nou aici sa-ti spun ca:
    -Ai facut multe cum se cade, de vreme ce esti cumsecade.
    Am respirat odată cu tine: adam(a)ic.
    Familiarul si provocarile le-am intalnit deseori.
    Asta ti-ai si propus. 🙂
    Doresc ca acest 1 sa stea fata in fata cu alt 1 si voi veni cu 11 flori de maci la aniversare. 😛

  5. Camix zice:

    Păi – dacă eşti cumsecade – atunci te vom sărbători cum se cuvine. 🙂

    Şi cum s-au cuveni mai potrivit decât cu maci?! Să vedem nişte încercări, de unde te vom invita să alegi (unul sau toate 😛 ):


    şi mai de aproape aici:

    însă şi:

    Chiar dacă faţa ta nu se vede în orice comunicare pe care o întreprinzi şi mai ales în această comunicare şi lucrare în care te-ai investit un an, faţa cealalată a ta – faţa ta interioară şi sufletească – străbate ecranul de sticlă (sau cristale 🙂 ) şi lasă să se răspândească Duhul Lui.

    Am fost de multe ori emoţionată în faţa sensibilităţii cu care ai scris. Am simţit uneori răspunsuri la întrebări pe care le-am adresat Celui de sus.

    Să fii binecuvântată şi tu şi locul în care fiinţezi!

  6. Alex zice:

    Încă odată: „La mulţi ani, A.Dama!” Şi la cât mai multe „comori sufleteşti” împărtăşite celor care vor şti să le preţuiască.
    Îmi place tare mult noul header cu mai mulţi maci. Până acum a fost numai unul, e drept, tare frumos. Acum sunt mai mulţi şi înconjuraţi de tot felul de flori şi multă iarbă… Cumva o imagine a acestui blog unde ne întâlnim oameni de tot felul.
    Frumoasă tema cu „Feţe-feţe”. O temă cu multe conotaţii religioase. În primele veacuri, marii gânditori creştini au analizat cu multă profunzime ideea de „faţă” (gr.prosopon)mai degrabă în sensul de „chip”. Plecând de la adevărul că fiecare suntem „chip şi asemănare a Creatorului”. Chip pe care îl întrupăm fiecare într-un mod unic şi irepetabil. De aceea e atât de anostă categorisirea oamenilor în „indivizi” ( de parcă am vorbi de …baloţi de paie!). Fiecare om este o „persoană”(prosopon), adică o „întrupare” unică a naturii umane. O „faţă” care nu se va mai repeta niciodată, oricâte asemănări am descoperi între noi.Iar ceea ce ne legitimează în mod deplin pe fiecare este tocmai Chipul original al Creatorului, în care ne regăsim fiecare. Sau ar trebui să ne regăsim.
    Frumoasă ideea cu „înfăţişarea” şi „înfurişarea”.
    Cât de multe ar mai fi de spus aici!
    Mulţumiri pt temă!

  7. viorica zice:

    A.Dama multumim, esti gata sa acorzi o mana de ajutor, o incurajare, un zimbet prin tot cea ce faci si scrii, Dumnezeu sa te binecuvinteze, esti omul potrivit la locul potrivit.
    Alex, mi-a placut comparatia cu florile si iarba, da toti laolalta formam un buchet frumos, sa dea Domnul sa fim placuti inaintea Lui sa nu se strecoare niciun spin. Stim destinatia lor.

  8. viorica zice:

    Am uitat sa va anunt. Fr. Liviu Olah a plecat acasa. Domnul i-a facut placerea sa-l duca acolo unde ii era dorinta. Condoleante familiei!

  9. Gellius zice:

    Nu încetăm să fim uimiţi de infinita varietate cu care Dumnezeu îmbracă chipul uman, dăruind fiecăruia o identitate unică, atât pe întinsul globului, cât şi de-a lungul istoriei. Chipul tău, alături de statură, gesticulaţie, mers, voce, constituie tot atâtea elemente distinctive, care te fac unic.

    Folosind doar câteva trăsături faciale, modificând în mică măsură proporţiile dintre ele, forma, dimensiunile şi poziţia lor, Creatorul ţi-a dăruit o identitate inconfundabilă. Nu a trăit nici un om identic cu tine şi nici nu va mai fi altul, în afară de cazul că ai un frate/soră geamăn(ă).

    Trăsătura dominantă a feţei tale te însoţeşte până la moarte. Oamenii-şi aduc aminte de ochii tăi albaştri, nasul coroiat, urechile ciulite, buzele subţiri, pomeţii proeminenţi ai obrajilor, sprâncenele sfufoase, genele lungi, sau oricum s-ar întâmpla să fie.

    Nu oricine poate mânui cu uşurinţă varietatea umană. În trecutul nu prea îndepărtat ne-am confruntat cu ea doar în cadru restrâns şi în limitele etniei noastre (sat, oraş, şcoală, breaslă, biserică, etc.). În prezent, când mobilitatea umană a ajuns la culme, ne confruntăm şi cu varietatea etnică, având de-a face cu oameni aparţinând unor diferite popoare, rase, culori, culturi, etc. Prima reacţie este a ne ţine la distanţă de tot ce este diferit de noi. Ne vine mult mai uşor să avem de-a face cu uniformitatea, decât cu varietatea.

    Prin simţuri suntem echipaţi să receptăm varietatea din mediul înconjurător (culori, nuanţe, forme, miresme, etc), dar în relaţiile umane mintea are nevoie să fie educată în această direcţie …

    Diversitatea ar trebui să fie un câştig pentru orice sistem, principiu care se aplică şi Bisericii. Varietatea este răspunsul lui Dumnezeu pentru împlinirea unor nevoi reale şi ea întăreşte unitatea Bisericii, oricât de paradoxal ar părea (1 Corinteni 12:4-7). Varietatea face diferenţa între unitate şi uniformitate.

  10. A.Dama zice:

    Cristal, eşti tare! 🙂 Şi rezistent. 😀 Îmi amintesc că am primit de ziua mea de la tine o urare emoţionantă. Am ascultat-o în repetate rânduri. Era printre imaginile videoclipului un înger violet care se dădea pe leagăn. Îmi stăruie şi acum pe retina amintirii. 🙂

    Am văzut că te-ai uitat, la ceas aniversar, la ce mi-am propus. Şi ai făcut bilanţul. Tare de tot! Eu nu am apucat, dar mă bucur că ai găsit împlinite cele scrise acolo. Mulţumesc că mi-ai spus!

  11. A.Dama zice:

    Camix, eşti incorigibilă! Dar îţi şade bine aşa: de necorectat… Deci tu vii să mă îndulceşti cu maci glazuraţi pe un cer de ciocolată albă? 🙂 I’m impressed!

    Ţin minte şi eu că mi-ai zis din când în când cum ai reacţionat la cele citite aici. La unele… Şi eu mă uimeam. 🙂 Deşi am cârcotit destul împotriva acestui blog, ar trebui să adun plus cu plus ce a fost bun. Uite că a ieşit rima. Iar cele rele să se spele. Că aşa-i urarea tradiţională. 😉 Las’ că te văd eu şi pe tine la un anişor! Doamne-ajută!

  12. A.Dama zice:

    Dragă Alex,

    În privinţa imaginii din header, ceea ce am realizat, în fond, a fost o coborâre pe pământ. Macul anterior era pozat spre cer, aşa că se vedea doar macul şi cerul. De data asta, m-am făcut pământeană. 🙂

    În privinţa temei alese… într-un moment aniversar… a fost aşa: m-am gândit că în acest interval, deşi nu mi-am încărcat poze cu chipul pe blog, totuşi, cititorii mei au ajuns să contureze un chip al meu, urmărind preocupările mele, citind felul în care combin ideile, cuvintele, cum răzbate credinţa din rândurile scrise.

    De aceea am arătat că în orice fel de înfăţişare, există şi o înfurişare. Le luăm la pachet, inevitabil. De multe ori ni se întâmplă ca oameni din proximitatea noastră, pe care considerăm că-i cunoaştem bine, să ne ia prin surprindere. Asta înseamnă că, ştiindu-le chipul, ştiindu-le conduita, tot rămân lucruri nepătrunse care ne pot da peste cap paradigmele mereu.

    Mulţumesc şi eu pentru sublinierea unicităţii! Fie să se-aducă mereu laudă Lui pentru felul unic în care ne-a întocmit şi în-chip-uit!

  13. A.Dama zice:

    Viorica, mulţumesc că ne-ai scris despre cei care pleacă! Se potriveşte în context, fiindcă de acum încolo, chipul lor se va afla mereu în faţa Chipului, transformaţi fiind în trupuri / chipuri de slavă.

    Nu l-am cunoscut pe fr. Liviu Olah, însă din cele scrise de alţii – am văzut şi pe blogul Pătrăţosului – înţeleg că s-a numărat printre aleşii Lui şi preaiubiţii Lui. De aceea, orice moarte a lor ne este nouă deopotrivă prilej de întristare şi de bucurie. Dar pilda rămâne şi e bine să fie scrise faptele lor de credinţă, spre învăţătura celor ce au rămas şi încă vor veni.

    Condoleanţe familiei şi încurajări în momente dificile!

    A.Dama

  14. A.Dama zice:

    Dragă Gellius,

    Îi scriam lui Alex într-un comentariu-răspuns despre o copilă care întrebase la doar 9 ani cum se face că oamenii sunt atât de diferiţi, dacă ei sunt făcuţi după chipul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu e Unul singur. E o întrebare teologică serioasă.

    Unul dintre răspunsuri ar fi acela pe care îl dai tu aici, că El a pus o amprentă unică în fiecare.

    Nici gemenii nu sunt identici. Părinţii reuşesc să-i deosebească. Pentru alţii care petrec timp cu ei / ele, se mai ivesc uneori probleme în identificarea lor. Ştiu cum e când sunt la şcoală. Se întrebau profesorii dacă nu răspunde unul în locul celuilalt. 🙂 Eu am două surori gemene, dar ele au fost foarte diferite: una blondă cu ochi albaştri, cealaltă brunetă cu ochii căprui, aşa încât numai pentru că erau îmbrăcate la fel îşi puneau ceilalţi problema că sunt gemene.

    Există, cum bine ai remarcat, o diversitate care este, până la urmă, sănătoasă şi de dorit. Dacă ar fi prea multă uniformitate, ne-am plictisi, nu?

    De altă parte, un alt posibil răspuns la întrebarea copilei, l-am aflat de curând, citindu-l pe T.-Austin Sparks. Dumnezeu este Duh, iar omul are, la rândul său, un duh – care poate fi viu sau amorţit. Prin duhul nostru, ne asemănăm cu Chipul Lui. Prin înfăţişarea noastră, care e, oricum, sortită putrezirii şi dispariţiei definitive, ne diferenţiem unii de alţii şi e minunat că suntem lucrările Lui şi a pus în fiecare din noi ceva unic. Dacă Dumnezeu este Creator prin excelenţă, nu duce lipsă de imaginaţie să întocmească miliarde şi miliarde de chipuri. 🙂

    Chiar dacă nouă ne este greu să sesizăm diferenţele… de exemplu, mie mi se pare că toţi japonezii şi chinezii seamănă între ei, chiar dacă sunt diferiţi 🙂 , ne putem minuna de El care ne ţine minte pe toţi şi ale noastre fapte şi vorbe, şi firele de păr din cap. 🙂 Asta este extraordinar şi ne face să Îi cântăm laude zi de zi!

  15. romuluss zice:

    Ma raliez urarii lui Alex si iti doresc La multi Ani! pe blogosfera si multa fericire in viata privata.

    E un efort de creatie sa mentii cititorii in jurul articolelor scrise de tine timp de un an. Iti doresc multa creativitate si binecuvantare divina in tot ceea ce faci.

  16. A.Dama zice:

    Romi, mulţumesc pentru urările tale dublu orientate! 🙂 E limpede că a fost un efort, însă au venit şi răsplătiri. Am cunoscut oameni deosebiţi, am fost încurajată nu de puţine ori şi, se pare, am reuşit să încurajez şi eu. Doar că am să mut răspunderea pentru asta puţin mai Sus. 🙂 Iar ţie, şi dacă încă nu ai un an, îţi întorc urările în ambele direcţii: multă creativitate în scris şi în activităţile zilnice! Să ne fie comunicarea cu folos!

  17. Alexander zice:

    „Daca moare aduce multa roada ” ( Ioan 12:24)
    Una dintre cartiile mele favorite este „Izvoare in pustie” iar una dintre partile sale devotionale vorbeste despre pretul pe care-l platesti pentru a fi un urmas al lui Isus Christos.

    Daca vrei sa stralucesti, intotdeauna va trebui sa platesti. Lumina vine doar cu pretul a ceea ce produce. O lumanare neaprinsa nu lumineaza. Trebuie sa arda inainte de a straluci. Nu putem fi de mare folos celorlalti daca nu ne va costa ceva. Arderea sugereaza suferinta. Gemem cand ne doare” ..Slava zilei de maine isi are radacinile in suferinta de astazi”. Multi vor slava fara cruce, stralucirea fara ardere , dar crucificarea vine intotdeauna inaintea incoronarii”.1

    Dupa aceste remarci urmeaza un poem care a atins o coarda sensibila in inima mea.

    „Ai auzit povestea florii de aloe,
    Acolo, departe, in tinuturile insorite?
    Dupa ce creste umila in timp de o suta de ani
    Ajunge la momentul infloririi;
    Atunci, minunatul boboc care o incoroneaza
    Explodeaza in mii de flori;
    Aceasta regina a florilor, in toata stralucirea ei,
    Este mandria acelor tinuturi tropicale
    Dar planta care a inflorit este sacrificata,
    Caci odata inflorita, ea moare.

    Ai mai auzit de floarea de aloe
    Care creste in tinuturile insorite;
    Cum fiecare dintre miile de flori ale ei,
    Cazand pe pamant
    Devine o mica planta ce-si infige radacinile
    In locul in care cade
    Si, la fel de repede precum se scutura de pe vrejul muribund,
    Creste plina de viata si stralucire ?
    Murind, ea traieste de o mie de ori
    In mica planta ce tasneste din moartea celui vechi.

    Ai auzit povestea pelicanului,
    Gimel el Bahr al arabilor,
    Ce traieste in pustiul african,
    Unde pasarile cunosc singuratatea?
    Ai auzit cum isi iubeste puii,
    Le poarta de grija si lupta pentru binele lor,
    Le aduce apa din muntii indepartati Si peste din mari ca sa-i hraneasca
    In timp de foamete ii hraneste- lucru pe care-l poate face numai dragostea !
    Cu propriul sange- si, hranindu-i, moare.

    Ai auzit aceasta poveste- cea mai frumoasa dintre toate-
    Povestea Celui Sfant si Adevarat,
    Ce moare, insa a carui viata, in nespus de multe suflete
    Traieste din nou;
    Samanta Sa traieste si umple pamantul,
    Asa cum stelele umplu cerul de deasupra.
    El ne-a invatat sa renuntam la dragostea de viata
    De dragul vietii de dragoste.
    Moartea Sa este viata noastra,
    Pierderea Sa este castigul nostru;
    Bucuria pentru lacrima, pacea pentru durere”.

  18. Alex zice:

    Mulţumesc de răspuns, A.Dama!Chiar la asta mă gândeam şi eu, cu gemenii. Mai ales că în ultimii ani am tot avut elevi gemeni. Mi-au plăcut tare mult toţi. Anul trecut am avut 2 surori care semănau leit. Dar…. erau atât de diferite ca fire: una scria cu stânga, cealaltă cu dreapta. Una era mai liniştită, cealaltă mai agitată. Una scria frumos, alta nu.Iar în gândire erau atat de diferite. Era frumos de observat fiecare mică diferenţă. Asemănarea fizică nu atenua deloc faptul că sunt două personalităţi cu totul distincte.
    Mi s-a pus o întrebare la o oră: daca se va ajunge vreodată la clonarea umană, cei care vor face asta vor crede că se va putea clona şi sufletul? Adică să fie clonele copii identice nu doar somatic, ci şi spiritual? Întrebare grea. Cine ştie la ce vor mai ajunge oamenii?
    Frumoasă poezia postată aici de Alexander. Mi-a plăcut referirea la aloe. Pe lângă care ma simt asemeni unui…”ciulin din Bărăgan”, tot sunt eu de aici. Sper să nu înţep pe nimeni!

  19. A.Dama zice:

    Alexander, am înţeles că trebuie sacrificiu pentru a aduce roade. Tu ai aplicat asta la viaţa de zi cu zi sau la activitatea blogărească în special?

    Am citit poema. E practică. 🙂

  20. A.Dama zice:

    Păi, Alex dragă, nu cred că se va clona spiritul. 🙂 Totuşi, Dumnezeu nu poate fi substituit. Poate fi imitat prost de cel ce se imbracă în înger de lumină, dar nu-L poate înşela pe El, numai pe amărâţii ăştia de noi care ne tot întoarcem privirea de la El spre noi înşine.

    Eu aşa cred: în privinţa trupului, care e supus putrezirii, ştiinţa va mai face progrese şi în imitare, şi în găsirea de remedii ale bolilor etc. Dar în privinţa duhului de viaţă, acela îl creează Unul singur. Diavolul nu e creator.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.