*Pro scriptum: e doar un fel aparte de a spune „La Mulţi Ani!”
O schemă comună e aceea în care învăţăm de la cei pe care îi învăţăm. Nu mă refer acum doar la educaţia din instituţiile de învăţământ, ci la orice formă de educaţie – familială, profesională, socială…
Zilele trecute am învăţat ceva dintr-un desen copilăresc… Era un cerc mare, gri, în care trona o inimă roşie, cu contur negru, de la care porneau raze precum ale soarelui.
Vă amintiţi desenele acelea naive în care soarele are o faţă hazlie, cu ochi albaştri şi sprâncene lungi, cu nas şi gură roşie, de la care iradiază raze galbene sau portocalii?
Ei bine, în acest desen, razele porneau de la inimă şi m-am oprit puţin să înţeleg asocierea pe care o făcuse copila.
Am întrebat (ca orice om mare când nu înţelege ceva copilăresc… adică lucrurile simple) ce reprezintă desenul. Iar explicaţia mi s-a părut foarte drăguţă. Ca o lecţie predată de un copil:
– Cercul acesta gri reprezintă globul pământesc. El nu are nicio culoare sau doar o culoare ştearsă. Inima roşie reprezintă iubirea care dă culoare.
– Şi de ce are raze, ca soarele?
– Pentru că iubirea se împrăştie şi dă căldură şi culoare pământului întreg.
Două elemente importante aşadar: unul termic, celălalt cromatic.
Perceptiv, exerciţiul e cât se poate de firesc, de înţeles. Copiii se agaţă – poate mai intens decât adulţii – de dimensiunea senzorială.
Ei ţin minte mai bine ca noi că la serbare doamna avea fustă neagră şi cămaşă roşie, lucioasă, că Raluca avea rochie galbenă şi sandale albe, Alisa pălărie roz, iar Ionuţ cămaşă în carouri.
Aperceptiv, exerciţiul trimitea, desigur, la Iubirea care e Dumnezeu, la Inima Lui care iradiază căldură şi culoare în această lume.
Fără iubirea Lui, pământul e tern, o pată de culoare ştearsă, fără viaţă.
Uneori, lucrurile simple sunt ca o buturugă mică răsturnând carul mare. Ne opresc din alergare şi ne răstoarnă spre… lecţii de inimă.
*
lumea adam(a)ică 
Lumea ar fi mai frumoasa daca perceptiile noastre s-ar folosi pt interpretare de instrumente proprii copiilor: inocenta, lipsa de prejudecati, bunavointa. Experienta ne invata ca viata, odata cu inaintarea in varsta, perverteste aceste instrumente, ducandu-le spre extrema negativa, opusa celor enumerate. Nu glumea Rousseau cand spunea ca omul se naste inocent, societatea e cea care-l nenoroceste moralmente.
Chiar ma gandeam, Cipri, ca una dintre modalitatile mele preferate de a ma reculege, relaxa e sa-i ascult pe copii. Nu duc lipsa de copii prin preajma, si rude, si cunostinte si e foarte instructiv de fiecare data cand ii aud ce pot debita.
Bine, una dintre intrebarile mele preferate puse de copii am citit-o undeva, nu mai stiu unde, si era:
„Mami, de unde se aprinde luna?”
Dar domnisoara, pe la 9 ani, a intrebat:
„Daca toti oamenii sunt facuti dupa chipul lui Dumnezeu, iar El e unul singur, cum se face ca oamenii sunt atat de diferiti?”
Cipri, multumesc ca ai fost alaturi de noi intr-un moment aniversar si copilaresc! 🙂
La mulţi ani A.Dama! 1 an de blog adamaic? Mulţi, mulţi înainte! Cu aceiaşi inimă bună, plină de iubire radiantă! Pentru tot ce e bun, frumos, autentic creştin. Şi pentru dorinţa de a dărui din preaplinul inimii! Încă odată: La mulţi ani!
Draga Alex, multumesc frumos pentru urari! Ele sunt anticipative… doar intr-un fel.
De fapt, in 1 iulie anul trecut mi-am facut blog pe alta platforma. Acolo era disponibila adresa cu „adama”, dar nu m-am descurcat eu asa de bine cu comenzile. Pana la urma, in 5 iulie am mutat articolele pe „wordpress”.
Mi-as dori sa fie si sa ramana acest blog asa cum mi-ai urat tu: plin de iubire crestina radianta! Asa sa ma ajute Dumnezeu!
Articolul face referire la o alta aniversare, mai copila! 🙂 Dar am sa transfer urarile intre cele 2 evenimente. Cu acordul tau, desigur. 😛
Multumiri adamaice,
A.Dama
Dragă A.Dama,
a trecut un an de la prima trăsătură de condei în acest spaţiu! Şi te-ai împlinit atât de frumos şi de armonios! Mă bucur pentru tine! Sunt atras aici mereu şi mereu… Trebuie să fie opiumul?! Nu, nu e drogul. E calitatea. Pasiunea. Sinceritatea. Este lumina din Lumină. Ţine-o tot aşa! Şi, La Mulţi Ani din inimă!
Dragă Ted,
Ai scris foarte frumos şi sensibil… şi pe nemeritul meu. 🙂 Blogul acesta a mers înainte şi datorită încurajărilor tale. Eu aş întoarce înapoi toate urările şi cuvintele frumoase celor care au avut un rol în a mă determina să continui.
Mulţumiri inimoase,
A.Dama
Spun şi eu La mulţi ani în aceeaşi direcţie şi sper ca bucuria să fie deplină şi cu multe raze din acelea roşii care să umple pământul. 🙂
Desenele copiilor pot părea simple la prima vedere, însă câte înţelesuri şi cât miez nu se ascunde acolo!…
Nu am fost citeva zile pe strada asta si iata surpriza! Un an de blogareala. Draga A.Dama, sincer iti doresc „La multi ani!”
Si nu pricep cum pururi ma veghezi
Neostenind, ma binecuvintezi…
Camix, să ştii că e un joc instructiv de fiecare dată când stai de vorbă cu copiii. Dacă nu pentru învăţătura pe care o primeşti uneori, de te lasă afiş, măcar pentru asocierile lor care depăşesc imaginaţia celor mari. Sigur, cu condiţia să fie orientate sănătos şi asocierile, că altfel… Mulţumiri adamaice pentru urări iradiante! 🙂
Dragă Viorica, îţi voi întoarce urările şi binecuvântările! Dar le trec mai întâi prin cer, fiindcă de acolo ne vin mereu proaspete şi ajustate pe măsura nevoilor noastre. Fie peste noi acelaşi Duh!
Vezi articolul asta ca lectie practica de inima fata de fratii nostri evrei 🙂
http://lialorena.blogspot.com/2008/07/petitie-catre-guvernul-israelian.html
Funlw65, mulţumesc de trimitere! Am văzut. Mă-ntreb dacă se va rezolva ceva cu o petiţie online. But, you never know!
😦 si eu am vazut… sunt singurul roman de pe lista… la actiuni concrete picam noi examenul… nu conteaza ca e online, doar actiunea de strangere semnaturi este online, nu se poate altfel. Apoi, petitia va ajunge la gurvernul lor.
P.S. Mie-mi plac trandafirii, chiar daca au spini.
Fun, orice actiune, in principiu, trebuie sa aiba o ratiune. Evreii au o religie care s-a indepartat de Dumnezeu complet, stim foarte bine, sensul profetiilor VT-ale. Nu cred ca isi are vreo ratiune ca noi sa fim pro religia lor apostata, in special ca ei nu recunosc pe Mesia si sunt in afara harului. Care este raportul lor cu Dumnezeu, conform Scripturii?
Daca exista un rationament plauzibil, logic, util, valid, desigur ca se poate semna, altfel e un fel de solidarism afectiv, la realizarea ….?? (ca nu vad utilitatea).
Evreii au un statut aparte. E intre ei si Dumnezeu. Starea lor de acum nu le schimba statutul de popor al Lui. Acum Domnul e suparat pe ei dar nu pentru multa vreme. Iar eu nu am ce cauta intre ei si EL. Dumnezeu va pedepsi cu manie pe oricine ridica mana impotriva lor. Ei sunt intai copiii Lui. Nu esti cu nimic mai special daca acum, tu ai primit prin Har viata vesnica. Sunt fratii tai mai mari, chiar daca acum sunt in „lume”.
Teritoriul acela este al lor, mostenire. Punct. Accesul evreilor acolo e legitim. Cu atat mai mult cu cat e vorba de Templu. Un Templu la care vor sluji in Imparatia de 1000 de ani. Si probabil ca nu numai atat…
Daca-i ajut? Da. Sunt legitimi pe acel teritoriu! Au dreptul sa se roage la Dumnezeu. Exista un Institut al Templului unde se pun la punct toate obiectele de cult necesare slujirii (gasite prin sapaturi arheologice, rascumparate de la muzee sau refacute pe baza descrierilor). Toate acestea au rostul lor, repet, e intre ei si Dumnezeu. Ciudata atitudine mai ai… reconsidera-ti pozitia… Nu datorita calitatilor tale ai primit ceva ce nu te-a costat nimic. Asa ca nu ai motiv sa te ingamfi si sa privesti cu dispret sau indiferenta spre fratii tai vitregi. Si faptul ca-i ajuti, nu inseamna ca te-ai dezis de Mantuitor ci ca-i iubesti si ii respecti. Nu uita ca acum ei au un handicap major – lipsa Harului. Cum crezi ca te-ar judeca evreii mesianici citind mesajul tau? E vorba de familia Lui.
P.S.:
Si eu sunt analist informatician…
In lipsa Harului e tot ce au. Si tu le refuzi acest drept? Lui Dumnezeu ii slujesc. Nu ar mai fi Israel fara asta.
Uita-te pe acea lista sa vezi cati mesianici si baptisti au semnat petitia. Si cati crestini in general.
Fun,
nu era cazul sa ne impacientam chiar asa, zic eu 🙂 . Sigur fiecare cu cariera lui, asta tine de succesul sau insuccesul lui in viata, by the way se castiga mai bine din fotbal 🙂 .
Domnu cu tine si multa pace.
Nu-ti mai zic decat atat:
Am sustinut cauza unui evreu la un forum de discutii si m-a intrebat daca sunt din Israel. I-am spus ca sunt din Romania dar ca-i iubesc pe Dumnezeu si Israel, poporul Lui.
A raspuns asa:
Eu cred ca putem face macar atat. Nu am pretentii decat de la copiii Lui.
Inca nici o semnatura din Romania…
OK, eu in schimb procedam altfel, prezentam problema cu toate aspectele si implicatiile ei, dupa care puneam cititorul in fata unei alegeri. Din linkul postat prima data nu reiese importanta acestui act, datorita faptului ca nu a fost dezvoltat ca un articol care sa creeze o motivatie suficient de puternica.
Tocmai aici e problema noastra a celor cu profil real, nu vedem foarte bine parghiile ce tin de psihicul uman si atunci nu intelegem de ce nu reactioneaza altii corespunzator.
Multumesc pt ultimul comment Fun.
God bless you.
Intresant, incep sa apara si romano-catolici pe lista…
Funlw65, am urmărit un documentar în care erau luate interviuri mai multor persoane vizavi de Muntele Templului şi situaţia evreilor care nu au acces acolo. Interviurile erau luate oamenilor simpli, musulmani şi evrei, turiştilor de diferite religii, profesorilor universitari şi unor lideri religioşi – musulmani, evrei şi creştini. Paradoxul era că, în fond, evreilor nu le era interzis accesul, pentru că aşa cum merg turiştii de orice naţiune şi orientare religioasă, şi evreii au acces, dar ei nu merg fiindcă Muntele Templului nu e al lor. Ei aşteaptă o luare în stăpânire a lui prin forţă armată sau printr-un miracol divin. Nu vreau să zic chestii neadevărate aici, zic doar ce am înţeles din acel reportaj, care, sigur, era tributar subiectivităţii celui care l-a întreprins. Eu înţeleg că pentru tine e importantă implicarea în semnarea petiţiei. Cred că ai făcut un lucru bun şi că astfel au aflat şi alţii de petiţia respectivă… Să fii răsplătit! 🙂