Şi ne iartă nouă slăbiciunile noastre…


De multe ori ne place să ne afişăm chipul perfect, să nu se vadă grimasele, şovăielile, lunecările, pornirile rele, răutăcioase, violente. Schiţăm portrete din punctele forte şi când ieşim pe „scenă” totul e spoit gata, numa’ bun de dat la „public”.

Am folosit ghilimelele, fiindcă nu neapărat e vorba de o jucare de rol la scenă deschisă. Ne punem haine de sărbătoare şi, mai mult sau mai puţin involuntar, când ajungem în mulţime, ne comparăm cu ceilalţi. Facem ierarhii la fracţiuni de secundă, dintr-o plimbare a privirii peste capete.

Una dintre grijile unei paciente a doctorului Tournier, psihanalistul elveţian creştin, era aceea dacă să îmbrace sau nu rochia de duminică pentru a merge la consultaţie. N-ar fi trebuit să îmbrace rochia de duminică, fiindcă, în cabinetul psihanalistului, omul trebuie să fie cât mai autentic, de-masca-t, uitând constrângerile impuse de el ca personaj şi permiţând să se vadă în el persoana adevărată.

Ei bine, în acest context, m-am gândit să vă arăt câteva „personaje” care-mi plac, din diferite raţiuni, fie cum îşi profesează calităţile, talentele (formulare intenţionată), fie cum arată.

Sunt preferinţe, mai degrabă decât slăbiciuni, dar am ales titlul de mai sus, fiindcă de multe ori ne uităm în jur, la ce izbeşte privirea, la oamenii pe care-i cântărim după cântare proprii şi mai greu ne e cu aţintitul privirii la „căpetenia desăvârşirii noastre”, poate doar din motive pur „vizuale”, adică de (in)vizibilitate.

Cu toate aceste „slăbiciuni”, locul întâi nu mai poate fi negociat.

Iar înşiruirea de mai jos nu e făcută ierarhic, ci sunt doar nişte trimiteri către…

Jim Carrey

Johnny Depp

Dmitri Medvedev

Robin Williams

Denzel Washington

Keanu Reeves

Shayne Ward

George Clooney

Steven Seagal

Matt Damon

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De ochi(t) și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

46 de răspunsuri la Şi ne iartă nouă slăbiciunile noastre…

  1. Camix zice:

    Păi, aş putea pune câţiva de aici şi în lista mea. Nu-i mai reiau, dau şi eu nişte preferinţe. Nu mă întind prea tare:

  2. Alex zice:

    Frumos articol. O temă bună de discutat. Mai ales după comentariile despre Busuioc, cele cu teatrul.
    ar trebui să recunoştem că mai mult sau mai puţin teatrul este parte din viaţa noatră. Viaţa însăşi este o scenă pe care fiecare ne interpretăm „rolul”, deşi uneori nu respectăm deloc scenariul şi tot improvizăm. Da, ne ferim să ne arătăm mereu adevăratul chip şi afişăm tot felul de măşti. Ca-n teatrul japonez. Aşa cum ni se pare nouă că „dă bine” la ceilalţi.
    Despre cei afişaţi în articolul de faţă, ar fi multe de spus. Actori mari, roluri puternice.Personalităţi complexe. A.Dama, poate comentezi prima despre ei. Şi de ce te-ai oprit asupra lor?
    Numai bine!

  3. CiprianS zice:

    ADama, la astia gasim „utile dulci”, nu? nu neaparat la Medvedev si nea’Robin W, care-s mai mult utile decat dulci! 😀 😀 😀 spre deosebire de ceilalti, care-s pe „invers” , adica mai mult dulci decat utili -vorba femininelor si femnistelor de pe mapamond. 😀 😀 😀
    dar, o intrebare: si tu, ADama…? 😉

  4. A.Dama zice:

    Camix, puteai să te întinzi. 🙂 Nici eu nu am dat toată lista, şi-s convinsă că listele astea ar fi aşa, cu multe elemente comune, dacă s-ar apuca mai mulţi să le scrie. Ceea ce m-a neliniştit la capătul întreprinderii mele a fost că merg preferinţele astea către un continent anume. Nasol. Avem şi noi „frumoşii” noştri.

  5. A.Dama zice:

    Dragă Alex, e-adevărat că articolul are legătură cu teatrul, cu perindarea măştilor, însă miza lui era legată de ceea ce ai scris mai jos, cum ni se pare nouă că dă bine la ceilalţi chipul pe care li-l arătăm.

    Tentaţia cea mare e de a veni şi a arăta doar lucrurile bune, ambalate frumos, dar noi suntem mai complecşi de-atât, avem un ochi întors către chipul veacului şi numai unul spre Chip şi Asemănare.

    Ideea e să venim şi cu aceste „slăbiciuni” înainte, ca un gest kathartic.

    Totuşi, avem ce-admira la ei, noi, anonimii. Doar pentru El să nu rămânem anonimi! Să ne ştie numele pe de rost!

  6. A.Dama zice:

    Cipri, aşa e, „şi eu, A.Dama”… Fiindcă, după cum îi spuneam lui Alex mai sus, ce rost are să pozăm în cei fără greşeli, „tari”, incoruptibili?… Mai bine recunoaştem ce suntem. Altfel, dacă ne-am întâlni într-un spaţiu real, aşteptările celorlalţi ar fi dezastruos înşelate.

    Dar, hai să-ţi spun, nu mi se pare chiar aşa raportul între util-dulce(gărie), cum ai sugerat tu. Jim Carrey nu e un frumos, e un priceput. Pe Denzel Washington l-am adăugat în listă numai pentru cum joacă, preferinţele mele fiind ceva mai „rasiste”. Johnny Depp îmi place şi cum joacă, dar… într-un test de-ăsta pe net care sunt celebrităţile cu care semeni, când mi-am încărcat o poză, a reieşit că semăn 80% cu J. Depp. 😀 Ciudat! Şi 74% cu Ornella Muti, mă rog… Singurul pe care l-am pus pe rol de păpuşă în listă este Shayne Ward. La ceilalţi, cred că utilul şi dulcele ar trebui stabilite proporţional. 😛

    Da, nu ştiu, Cipri, dacă-s feministă. Sunt feminină, no doubt! But n-o să găseşti la mine apucături de militantă.

  7. meg zice:

    Intru totul de acord cu lista (nu prea stiu exact cu Medvedev care e treaba)…totusi parca de acolo „lipseste” tata lor: Sean Connery! 🙂

  8. romuluss zice:

    A.Dama

    Schiţăm portrete din punctele forte şi când ieşim pe “scenă” totul e spoit gata, numa’ bun de dat la “public”.

    cred ca societatea incurajeaza o astfel de atitudine prin respingere. Cineva care nu pozeaza ca perfect este exlcus din scena. In CV uri trebuie sa scoti in evidenta ca esti angajatul perfect: foarte energic, cunoscator de multe limbi straine la perfectie, spirit analitic deosebit, rabdare multa cat apa din oceane, inteligenta care depaseste performanta geniilor, dragut(a), cu calitati exceptionale de adaptare la colectivul de munca. Pe alt plan familia te solicita ca sa fii bun , infinit de bun si bland, totodata cu calitati de lider mondial, sa nu fii obosit niciodata chiar daca ignori somnul din motive de empatie si desigur lista poate continua.

    Noi ca oameni suntem inzestrati cu calitati dar totul se limiteaza la bagajul genetic dobandit si desigur la alegerile pe care le-am facut in viata in conjunctie cu binecuvantarile de care am avut parte.

    Datorita standardelor prea ridicate si a capacitatii noastre destul de nemedaliat la olimpiade – suntem constransi sa apelam la aceste „trucuri” cosmetice de imagine, asta nu exclude sa fim in fapt dotati cu acele calitati, dar oricum imaginea ramane trunchiata pentru ca zonele negative sunt excluse.

    Readuc intrebarea lui Cipri in contextul commentului prezentat de el :
    „si tu, ADama…? ” 😛

  9. Alex zice:

    Îmi place că fiecare poate să spună câte ceva admirativ despre alţi şi alţi actori. Şi nu numai actori. Adevărul este că în lumea asta sunt încă mulţi oameni deosebiţi la care putem să ne raportăm noi, „anonimii”, vorba A.Damei. Şi ne raportăm în funcţie de preferinţe, de sistemul personal de valori, de acele considerente care ne reprezintă cel mai bine pe fiecare. După cum o mâncare poate să-mi placă la nebunie, iar celui de lângă mine să-i facă greaţă, aşa şi cu oamenii. Fără să avem pretenţia că preferinţele mele sunt excepţionale, faţă de ale celorlalţi.
    Am reţinut câteva interviuri ale unor mari actori, care ştiau să pozeze, dincolo de celebritatea lor, ca nişte oameni obişnuiţi, ca nişte „oameni între oameni”, cu bune şi cu rele, cu calităţi, cu talente, dar şi cu defecte pe care ştiau să şi le recunoască.
    Sunt destui şi din aceia care „put” a vedete cu ifose şi sclifoseli. Ar fi prea lungă lista lor şi nu merită.
    Aş mai adăuga şi eu la lista de mai sus câteva nume. Actori pe care îi admir sincer: Steve Martin (are un zâmbet de om bun, îmi place pur şi simplu!), Al Pacino ( o face pe durul, dar e un om deosebit, şi aici aş pomeni filmul său celebru:”Parfum de femeie”) Jack Nicholson (tot pentru zâmbet, mai bine zis rânjetul cu care îşi însoţeşte replicile maliţioase….Câţi nu facem la fel ca el?) şi nu în ultimul rând Anthony Hopkins (care a ştiut să arate în câteva roluri memorabile şi latura malefică din om).
    Aş vrea să amintesc dintre actriţe pe Barbra Streissand, pe care o admir pt faptul că îşi „respectă” chipul aşa cum este şi nu a vrut să se opereze la nasul ei „maiestuos”, spunând că e nasul ei şi dacă cineva o va admira, să o admire aşa cum este, cu nas cu tot! Ha, ha! Cred că ea se potriveşte bine cu tema de faţă: acceptarea propriului eu, fără cosmetizări „artistice”. La polul opus…Michael Jackson, care nici nu mai ştie cine este!
    Poate ne gândim cu toţi şi la o listă cu actori români? Sunt destui care merită toată consideraţia noastră.

  10. CiprianS zice:

    Camix, si tie iti place Tim Robbins? ai vazut „the Jacob’s ladder? sau „The mistic river”, imi place cum joaca; la fel as putea spune de Russell Crowe – ii sta bine in orice rol.

    ADama, ai vazut vreun deget acuzator? sau scriind pe perete? 🙂 😀 :)) nu, n-am zis c-ai fi feminista sau militanta, dar oare ce-ar fi daca as pune si eu pe blog pe Mamela Anderson, aa, adica Pamela Anderson. As fi interpretat feminist sau militant? 😀 glumesc…
    In alta ordine de idei, ma bucur ca semeni cu Ornella Muti, ai carei ochi m-au fascinat din frageda pruncie, recunosc, de departe mai mult decat cei ai lui „mosiu” Depp. 🙂

  11. Gellius zice:

    „Nume şi Chip”, adică faimă şi imagine!

    Doamnelor şi domnilor, „şi voi?”…

    Tema şi comentariile de mai sus mă duc cu gândul la turnul Babel, un edificiu-imagine, „un turn al cărui vârf să atingă cerul” (Genesa 11:4), adică o imagine vizibilă în lume.
    Apoi, „să ne facem un nume” (11:4).

    Rezultatul? Încurcarea limbilor (versetul 7).

    Căutând să ne facem un nume, să ne spoim un chip, ajungem la încurcarea limbilor, situaţie în care fiecare piere „pre limba sa”.
    Un dialog selectiv, în care dorim doar să ne auzim propriul nume.
    În chipul celorlalţi nu căutăm decât o reflectare a chipului propriu.

    Omniprezentul Babilon

  12. romuluss zice:

    Cipri, cred ca ideea articolului nu era de a evidentia

    „Mamela Anderson, aa, adica Pamela Anderson”

    dar opusul – la sex masculin, ci de exprimarea unor preferinte, cum de fapt cu totii avem. Am fi foarte partiali sa afirmam ca nu avem fiecare actorii nostri, cantaretii, artistii, autorii preferati.

    Cat despre Pamela, ea e sex-simbol, deci chiar iese din discutie datorita caracterului ei prea prea libertin si indecent, total anticrestin. 🙂

    La mine, de exemplu, preferintele ar incepe cu Steven Seagal si l-ar exclude pe Dmitri Medvedev 😛 . Ma rog cei care nu au cunostiinte legate de sport decat teoretice ma vor judeca, dar eu nu vad in Seagal, spre exemplu, actorul, ci maestrul Seagal. Filmografia este un aspect mai putin important pt mine. Practic fiecare putem vedea ceva foarte diferit intr-unul si acelasi personaj. Eu ii voi caracteriza pe cei care vad in Seagal doar un show maker drept superficiali, impresionati si blocati de primul nivel de perceptie cognitiva 😛

  13. romuluss zice:

    Gellius – clasificarile angrosiste de tipul

    comentariile de mai sus mă duc cu gândul la turnul Babel

    sunt realizate pe baza de haos si lipsa de criterii profunde de evaluare, evidentiaza o gandire statistica. Ca sa exemplific – statisticienii au o maxima exprimata in felul urmator : daca un om sta cu un picior pe cuptor si cu unul pe un cub de gheata, omul in medie se simte bine 😀 .

    Fii te rog mai putin „statistic”, ca sa nu dea impresia de gandire orientata pe teme globale, dar care pierde din vedere particularitatile esentiale care fac diferenta intre noi. 😉

  14. Gellius zice:

    Romuluss
    Cu statistica nu ştiu să am ceva în comnun … dar unele concluzii cu caracter general se impun. Respect diferenţele dintre noi, dar nu pot trece cu vederea asemănările.

    Vom rămâne pururi împotmoliţi în „particularităţi”? Sunt particularităţie cu adevărat „esenţiale”, sau mai degrabă asemănările sunt ca atare?

    Apelarea la o referinţă biblică, implică aplicabilitatea ei generală.

  15. A.Dama zice:

    Meg, bine-ai venit! Medvedev era doar o figură de stil în peisaj. Figurile de stil sunt deviaţii de la normă. 🙂

    Sean Connery era şi el pe listă, cum bine ai intuit. Şi Harrisson Ford, Jack Nicholson, Anthony Hopkins, Richard Gere şi încă, şi încă…

  16. A.Dama zice:

    Da, auzi Cipri, cine te împiedică să o afişezi pe blog pe Pamela? Dă-ne o iecsplicaţie că de ce-ai afişat-o, şi gata! 🙂 😀 În fond, e şi ea o creatură a Domnului…

    Bine, priceput faza cu feministele. Uneori e mai bine să fii bărbat pe lume…

  17. A.Dama zice:

    Dragă Alex, toţi cei pomeniţi de tine sunt geniali. 🙂 Dacă aş fi lungit articolul, s-ar fi regăsit şi ei acolo. Mă refer la actori, fiindcă nu am făcut încă o listă cu actriţele preferate.

    Ce mi s-a părut mie surprinzător, după ce am lansat în eter articolul… ba chiar trecuse o vreme bună… a fost să constat că e de Sânziene. Asta a fost ca o „revelaţie” indirectă. 😀

    Ar merita pomeniţi şi actorii români, cu siguranţă. Trebuie înzestrare să realizezi roluri tot unul şi unul.

    Dar dacă tot ai pomenit de Michael Jackson, eu am urmărit mai multe videoclipuri de-ale lui. Unele mi se par fascinante ca idee, ca realizare. Dar nu sunt meritele lui, e vorba de echipă, e vorba de o muncă susţinută în echipă şi… Mi-a trecut prin cap să scriu şi despre asta cândva… Doar că e prea riscant. Riscul e să se înţeleagă complet aiurea… Vom trăi şi vom vedea. 🙂

  18. romuluss zice:

    Gellius,

    totul porneste de la un sistem axiomatic bine definit. La baza rationamentelor stau premizele care sunt acceptate ca si un dat. Cand emitem un rationament, ne definim cativa parametri in mod inevitabil. Profunzimea afirmatiei, corectitudinea afirmatiei, stilul afirmatiei (serios sau superficial). Deci afirmatiile pe care le facem ne tradeaza backgroundul.

    Riscul de a face taxonomii, incadrati in categorii, este sa depersonalizam indivizii, spre exemplu: „romanii sunt prosti”, „americanii nu stiu sa schimbe un bec in casa”, „germanii sunt reci”, „comentariile de mai sus ma duc cu gândul la turnul Babel”. 😉

    Vom ramâne pururi împotmoliti în “particularitati”?

    – sper ca nu sugerai o extrema in care sa ramanem permanent „împotmoliti” in superficialitati si afirmatii nefondate? 🙂

  19. A.Dama zice:

    Gellius, oare tu cum ai luat întrebarea lui Cipri „şi tu, A.Dama”? Am văzut că ai răspuns parafrazând: „şi voi”.

    Eu zic că, inevitabil, când e vorba de preferinţe – subiective – se iscă un minibabel. 🙂

    Dar Babel-Babilon? Oare ne-ai trimis la grădinile suspendate? 🙂

    Scuze că e mai mult interogativ răspunsul meu! 🙂 Se mai întâmplă…

  20. viorica zice:

    Vom cistiga mai mult daca ne vom lasa vazuti asa cum suntem decit de a incerca sa pozam cea ce nu suntem.

  21. A.Dama zice:

    Romi, înţeleg că asta vrea societatea. Asta se cere pe piaţă, asta se oferă – „în limita stocurilor”. 🙂 Dar, adevărul tot iese la suprafaţă. Dă pe dinafară. Unde se întâmplă acea demascare, desfacere a făcăturii şi despoire a spoielii, acolo e un fel de plânsul şi scrâşnirea dinţilor. În acest punct, aş reclama perpetuu da, da şi nu, nu… naturaleţe, sinceritate, fără farduri, falduri!…

    Şi eu, Romi! Şi eu trădez ca Brutus uneori. Depinde pe cine. Chiar m-am gândit la versetul acela: tatăl lor e Diavolul. Păi, pe ăsta să-l tot trădeze fiii! 🙂

  22. A.Dama zice:

    Deci, Romi, înţeleg că mai ai de-mpărţit cu Cipri şi Gellius două-trei vorbe pe-acilea. Să fie cu pace! 🙂 Cipri a avut un moment mai glumeţ când a scris… eu mi-am încărcat bateria la plus zâmbet! Gellius a venit cu o critică mai mult sau mai puţin subtilă, dar zic că nimeni n-a depăşit limita. Încă. 🙂

  23. A.Dama zice:

    Viorica, mulţumesc că ai scris acest lucru! Uneori mă gândesc că mulţi au aşteptări mari, prea mari de la noi… Să fie bibeloul pe raft mereu lucios şi fără pete de culoare în plus, fără crăpături… N-ar fi aşa nici dacă nu l-ar muta nimeni, niciodată, că tot s-ar aduna praful dedesubt. Cu atât mai mult dacă ne mişcăm printre umbrele zilei şi printre oameni, luciul se mai duce din când în când, dar poate reapărea oricând se ocupă Curăţătorul de porţelan. 🙂

  24. Camix zice:

    Cipri, da, Tim e foarte sus în capul listei, ştie să joace cu farmec rolurile. Nu am văzut Jacob’s Ladder. Nici nu mă mir de ce, acum că văzui că e horror. 🙂 Tenta psihologică m-ar fi atras, însă cea de horror mă ţine cam departe, din câte îmi cunosc limitele. 🙂

    Adevărat, Mystic River îl descoperă pe Tim cu talente ascunse în buzunar. Dacă nu îl ştii şi din alte filme, aproape că îţi vine să-l incluzi între cazurile dificile psihologic. 🙂 Şi foarte dramatic film… Merită văzut de cei care nu au avut ocazia.

    A.Dama, păi, ca să nu fie o orientare spre un anume continent,

    gata, mă opresc. 🙂

  25. Camix zice:

    A, şi ca răspuns la chestiunea cu Pamela, 🙂 Atâta doar că, în cazul ei, ar fi mai greu (poate totuşi nu imposibil 😛 ) de găsit poze afişabile. 😛

  26. Bibliotecaru zice:

    Din listă apreciez pe Robin Williams şi George Clooney, restul sunt de locul 2. Pentru mine, desigur.

  27. pety zice:

    Lipsesc cateva poze 🙂
    Poate alea noi? 🙂

  28. Gellius zice:

    A. Dama,
    Am preluat întrebarea „şi voi?” doar ca un ecou, tachinându-ţi cititorii. Te-a pus şi pe tine pe gânduri?

    Despre chip şi nume am vorbit serios. Sunt cam dezamăgit de faptul că provocarea mea, căci asta a vrut să fie, a trecut neobservată. Chestiunea fiind delicată, mă opresc aici; nu cumva să ofensez pe cineva.

  29. Gellius zice:

    Romuluss,

    Se pare că gândurile noastre nu s-au întâlnit în dialog. Nu cred că mi-ai înţeles intenţia, din capul locului. Apoi, poate că stilul meu sincopat de a introduce subiectul nu facilitează recepţia. Nu-i nimeni de vină, ci poate doar o incompatibilitate de un fel sau altul.
    Cu gânduri frăţeşti,

    Remus

  30. CiprianS zice:

    draga Camix, nu e de groaza Jacob’s ladder; crezi c-as vrea sa te speriu? 😉

    daca ar fi sa intru in caruselulu locului 1 si 2, greu as putea sa ma decid, dar cred ca Al Pacino ar fi 1, si restul „mai-marilor” ar fi 2. A facut roluri mari in filme mici si roluri colosale din roluri obisnuite. E peste De Niro (cu toate ca si el are cateva roluri interesante: Taxi driver-superba faza din oglinda cu „are you talking to me???” – o transformare a la Dorian Grey; The raging bull, etc)si Nicholson

    Cat despre Pamela Anderson, Camix, observatia ta era premisa de la care am pornit. 😀 😀 😀
    oricum, era o gluma care sa sublinieze parerea ce poate v-ati forma-o daca as isira „perle pe blog. Era o gluma…. 🙂

    Romuluss, am prins indeea postarii ADamei. Sigur, te iert pt greseala facuta, asa ca intre prieteni! 😀 😀 😀

  31. romuluss zice:

    Cipri, mersi de ingaduinta 😛 . Deci trebuie sa trec la marturisire ca intre prieteni 😀 .

  32. romuluss zice:

    Gellius,

    Exista riscul utilizarii unor expresii(exprimari) cu multiple intelesuri, in care noi facem referire la un sens, dar nu la cel mai evindent, astfel ca celelalte persoane sa fie incurajate din multe puncte de vedere sa aleaga sensul care de fapt nu este cel intentionat de catre autorul comunicarii.

    Intr-o comunicare in care prezenta fizica a celor doi se realizeaza, se poate face uz de limbajul trupului, prin expresii ale fetei, gesticulari, pozitia ochilor, pozitia corpului, intonatia vocii, care permit indicarea sensului real.

    Cu aceleasi ganduri fratesti,

    Romuluss

  33. Camix zice:

    Cipri,
    sigur că ştiu că e glumă. 🙂
    Cu filmul, aşa l-am găsit prezentat pe imdb, ca horror psihologic. Altfel, numai după ce l-aş vedea, aş putea spune. Că tu ai fi vrut să mă sperii – nu m-am gândit aşa departe. 🙂 You are not that kind. 🙂

  34. A.Dama zice:

    Vai, Camix, tare eşti tu! Văd că ai ales acum preferaţi din sfere diferite… Păi, da… Să nu-l uităm pe de Funès! :))

  35. A.Dama zice:

    Bibliotecarule, pe cine ai mai pune pe locul 1? Mulţumim că ne-ai spus cum stau lucrurile pentru tine! 🙂

  36. A.Dama zice:

    Gellius,

    Îmi pare rău că te-am dezamăgit! Da, citisem nume şi chip, dar am lăsat acolo, la început, remarca. Nu am rumegat-o. 😦

    Când a scris Cipri „şi tu, A.Dama”, m-am gândit la „Et tu, Brutus”. Aşa că am încercat să văd cum stau eu cu trădările.

    Păi, tout est bien quand finit bien, vorba românului. 😀

    Să îţi fie ziua cu salve zgomotoase de albastru celest!

  37. A.Dama zice:

    Camix, de unde ştii tu ce kind e Cipri? 😀 😛

  38. Camix zice:

    One of a kind, A.Dama. 😆

    Intuiţia feminină. 😛

  39. A.Dama zice:

    Pety, scuze că am sărit rândul tău.

    Pozele recente… păi, n-am avut vreme de căutat prea mult. Oricum, mi-a luat ceva timp să le iau, să le încarc. Dar lumea ştie despre ce-i vorba. Şi mai ştie şi cum arată recent. Noi ne fixăm preferinţele pe anumite imagini… Apoi, schimbăm preferinţele, că doar e la îndemână. 😛

  40. A.Dama zice:

    Camix, dacă mă gândisem la celălalt sens al lui „kind”? 😛

  41. Pingback: If only one thing had happened differently | lumea adam(a)ică

  42. Pingback: Și ne iartă nouă slăbiciunile noastre… (2) | lumea adam(a)ică

  43. Bibliotecaru zice:

    :))
    Faţa mea nu e pe listă…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s