Păşind de-a fereastra


Am urmărit aici superbissime ferestre spaniole, aşa cum numai tensiunile dintre două culturi puteau naşte din luptele şi victoriile lor.

Dintotdeauna ne-au fascinat ferestrele, de când am făcut ochi-fereastră în lume, ca mai apoi să-l vrem închis către lume, deschis către Dumnezeu.

Fereastra închisă ne protejează când e furtună. Dar ne poate şi dezvolta claustrofobia.

Fereastra închisă e de dorit când dincolo de ea e vacarm deranjant, miros pestilenţial sau fum dens. Însă ea e o ameninţare când în spaţiul în care ne aflăm nu este aer.

În camerele de gazare, ferestrele sunt totuna cu zidul.

Pentru cei întemniţaţi, şansa de a privi pe o fereastră mică cerul înseamnă viaţă.

Pentru alţii, fereastra e capcana morţii. Vă amintiţi de Eutih? A adormit la fereastră, a căzut de la catul al treilea şi-a murit. Şi colega mea din şcoala generală a murit spălând fereastra. Stătea la etajul 8. S-a dezechilibrat şi… nu era Pavel prin preajmă… şi n-a mai înviat ca Eutih.

În faţa unor ferestre, se află altele. În faţa altora, sunt ziduri. De unele ne apropiem cu teamă, suntem la mare altitudine şi perspectiva hăului de dincolo de geamul întredeschis ne creează o stare de vertij.

Acum privim ca într-o oglindă. Oglinda e şi ea o fereastră. Cine citeşte să înţeleagă.

*

Iată cum e dincoace de fereastră. În marginile sticloase, oglindirea şi deformarea realităţii. Perspectiva e limitată. Însă există promisiunea dezlimitării. Pentru că „atunci vom vedea faţă în faţă”.

Fereastra e deschisă cu generozitate. Privitorul cade pradă fascinaţiei. El încă nu e acolo, în libertate, e doar aici, în încăpere, unde lumina îţi joacă feste cu suprafeţele şi răsfrângerile ei.

Aceeaşi imagine, fără fereastră:

Ce ne reţine oare de prea multe ori în spatele ferestrei şi ne privează de dezmărginire? Trimitem porumbelul şi se întoarce mereu fără ramura vieţii în cioc.

Ar trebui să facem ce zice Elisei. Să deschidem fereastra dinspre răsărit!

„Deschide fereastra dinspre răsărit.” Şi a deschis-o. Elisei a zis: „Trage.” Şi a tras. Elisei a zis: „Aceasta este o săgeată de izbăvire din partea Domnului”.

Păşind de-a fereastra, să tragem săgeata izbăvirii!…

*

P.S.
Mulţumesc, Emile pentru imagini! Au fost o provocare.

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De ochi(t). Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

17 răspunsuri la Păşind de-a fereastra

  1. Alex zice:

    Mi s-a facut dor de munte, privind la aceste poze frumoase…De frumuseţea muntelui, de nemărginirea pe care el ne-o oferă, „spunându-ne” despre Marele Creator.
    Mântuitorul ne-a deschis nouă, oamenilor, o mare fereastră spre Împărăţia Cerurilor. Nu doar să privim spre ea, prin ea, dincolo de ea. Ci şi să păşim într-acolo. Să păşim prin fereastră? Zic şi eu ca A.Dama: „să păşim de-a fereastra”. El este acolo şi ne aşteaptă…
    Şi tot plecând de la tema ferestrei, se spune adesea că „ochii sunt ferestre ale sufletului”, că ei exprimă cel mai bine ce este acolo unde nu orice privire pătrunde… Spre câte „ferestre” privim noi zi de zi, printre atâţia semeni…
    „Windows”, vorba lui B.Gates…

  2. Camix zice:

    Interesantă ferestrologie. 🙂
    Sau ar mai fi ferestrele imposibile, pe care nu ştii din ce parte să le priveşti ca să fie varianta corectă. Exact ca în realitate: o problemă are întotdeauna mai multe puncte de vedere; şi din fiecare punct de vedere, problema are altă interpretare, altă dreptate, altă justificare şi altă soluţie. Şi – culmea – fiecare punct de vedere are dreptatea lui.

    Însă cea mai mare dreptate o are Cel care vede toate punctele de vedere deodată.

    Interesantă analiză, A.Dama.
    Reuşite poze, Emile!

  3. romuluss zice:

    A.Dama, deschiderea unei ferestre in viata este o necesitate, dinamica vietii ne ofera acest curs. Exista riscuri, viata in sine este un risc, a face un pas este un risc, a face doi este un risc si mai mare. A sta in spatele geamului inchis doar pentru ca ne e teama de a pasi inainte este iarasi un risc,-riscul de a pierde binecuvantarile vietii.

    E nevoie de curaj in orice, acrobatii de la circ care umbla pe cablul intins la mare inaltime isi asuma un risc mare, dar totusi cei mai multi si-au sfarsit cariera nevatamati. A sta in spate, inschis, izolat e o fuga de noi insine. Lupta cu lumea de dincolo de geam nu e simpla, dar e o datorie, o datorie fata de noi insine si fata de Dumnezeu.

    Un element important – crestinii nu sunt oameni care stau in spate, cred ca exemplul apostolilor este destul de elocvent ca sa imi bazez parerea pe realiate.

    A deschide geamul si a pasi este o obligatie fata de noi insine, fata de forta care sustine crestinismul, fata de Dumnezeu Insusi. Deci sa facem acel pas, dar intelept.

    Aprecieri pentru calitatea subiectului, a prezentarii si bineinteles a pozelor 🙂

  4. A.Dama zice:

    Alex, să ştii că m-am gândit la ferestrele lui Bill Gates. Totuşi, nu găseam o încadrare tehnică, aşa că formulat: „în faţa unor ferestre, se află altele”, gândindu-mă cum e să tot „minimize” ca să le vezi şi pe cele din spate. :))

    Am căutat puţin exprimarea titlului… A rămas metaforică. Asta e. Metafora ne salvează. 🙂

  5. A.Dama zice:

    Camix dear, FELICITĂRI! Cu un hug în attachment poate. 🙂

    🙂 Păi, sincer, când am citit comentariul tău, m-am bucurat tare. Fiindcă eu mă gândisem în timp ce scriam la o perspectivă, pe care am încercat să o redau după posibilităţile mele, iar lectura ta a fost şi surprinzătoare în mod plăcut, şi complementară.

    Intenţionasem să pornesc dinspre închidere spre deschidere. Dacă cineva a urmărit youtube-ul, a putu vedea că toate ferestrele erau închise.

    Apoi am pomenit de fereastra întredeschisă.

    În urmă, deschiderea… chiar fără oprelişti.

    Punctele de vedere despre care vorbeai tu mi s-au părut o rimă excelentă. Plus că ai ales imagini excelente. 😉

    Mulţumiri adamaice! 🙂

  6. A.Dama zice:

    Dragă Romi, tu vorbeşti de curajul trecerii dincolo. Într-adevăr, e un aspect mai puţin evidenţiat în meditaţia de mai sus. Am fost mai… tehnico-poetică. 🙂 Mergând pas cu pas către deschidere.

    Se poate ca a păşi dincolo să fie şi nesăbuinţă, când nu ţi-ai luat toate elementele de precauţie. Se poate să fie o păşire în gol cu intenţie…

    Însă e drept că ucenicii Lui sunt cei care acţionează, nu cei care privesc pe geam. 🙂

    Mulţumesc!!!

  7. rose4you zice:

    A. Dama sper ca nu esti suparata pe mine…daca iar am spus lucruri aiurea- ma iarta!…duminica imbobocita!

  8. A.Dama zice:

    Dragă Lorelei, zi-mi şi mie, de unde ideea asta năstruşnică? A rămas vreun comentariu la care nu ţi-am răspuns? Hm. Poate am greşit pe undeva. Deci la mine nu e supărare pe tine. 🙂 La tine a înflorit duminica? 🙂

  9. rose4you zice:

    …ideea nastrusnica a venit din faptul ca am obiceiul sa supar oamenii cat despre duminica…a fost faina tare !sunt fericita ca „nu e suparare la tine”
    imbratisari-ferestre de aripe ingeri!

  10. A.Dama zice:

    Bine, Lorelei, ‘nteles la mine. Data viitoare spun eu daca ceva suparat. 😛 Asta e o stalceala care mi-o permit acum, ca e tarziu si zambim. 🙂

    Oare de ce nu-s poetica la ora asta, sa-ti intorc urarea? Iti dau un ochi de inger fereastra. 😉

  11. Alex zice:

    O întrebare: aţi fost vreodată la Sibiu? E un oraş minunat. Eu acolo am învăţat 4 ani, încât am ajuns să-l iubesc. Abia aştept să revin acolo.
    Ceea ce mi-a plăcut mult este aerul de burg german, cladirile, arhitectura, specificul unic al oraşului şi oamenii. În Piaţa mare din centru, clădirile mari au în acoperiş nişte ferestre care seamănă cu nişte …ochi care privesc în linişte Piaţa, oamenii. Frumoasă ideea „ferestrelor-ochi”. Azi am vazut la TVR 1 un documentar despre Câmpulung Muscel – una din primele capitale ale Ţării Româneşti. Erau acolo nişte clădiri foarte vechi, tot cu ferestre-ochi în acoperiş. Faine…
    Mi-au rămas mie la suflet aceste ferestre…

  12. rose4you zice:

    Tu esti poeta totdeauna- si stii de ce? fiindca ai cerul in inima ta si mai mult decat atat ,cand scrii imparti si altora din argintiul stelelor.

    Sa ma explic de ce eu sunt „pe-aici” la aceasta ora .. trebuie sa concep un text despre timpul liber….zi si tu mai, eu care nu prea stiu ce este acela”timp liber”, tocmai mie s-au gasit sa-mi dea subiectul asta…..da vad eu ce idee scot…

  13. A.Dama zice:

    Alex, mulţumesc pentru evocarea Sibiului. Am fost de mai multe ori. M-ai făcut acum să-mi amintesc de Bruckenthal. Adevăru-i că n-am fost foarte patrioată. Sunt multe locuri în ţară pe care nu le-am văzut. Vizitasem Louvre, Musée d’Orsay şi altele înainte să văd Bruckenthalul.

    Sigur, am remarcat ferestrele. Şi unele poduri care sunt ca ferestrele. Trebuie să caut nişte poze făcute acolo. 🙂

  14. A.Dama zice:

    Wow, Lorelei, parcă ai scrie din cărţi! 🙂 Mulţumesc! Despre timpul liber, există o carte a lui Jacques Rigaud, dar e în franceză: „La culture pour vivre”. Aici e vorba de loisir, de industria întreagă care s-a dezvoltat în secolul XX îndeosebi, o industrie în toată regula care să le asigure oamenilor modalităţi de a-şi petrece timpul liber. E normal ca într-o societate de consum, să se consume şi timpul liber într-un mod din ce în ce mai diversificat, unde provocările la nivel de adrenalină cresc vertiginos până la limita maximă. P

    Păi, eu îţi urez spor şi să iasă bine!

  15. rose4you zice:

    A.Dama MUUUUUUULTAAAAAM de ideeee- nu am cartea acum, dar o gasesc eu…cu franceza imi mai amintesc cate ceva(cred ca daca as pune mana sa recapitulez in 3-4 luni as vorbi din nou bine…dar ce sa-i faci ma lasa uneori neuronul asta …incepe sa dea semne de oboseala…mai si cand ma gandesc ca e ultimul din tot regimentul :-)…
    sa fie spor! multam! cat despre aprecieri scriu ce simt – doar ma stii nu stau prea mult pe ganduri…
    imbratisari ceresti noapte faina, si o saptamana zambita(-ti)de ingeri pe chip, pe suflet!

  16. A.Dama zice:

    Lorelei, sper sa o gasesti la biblioteci, daca tot te studiezi. 🙂 Doamne-ajuta!

  17. Pingback: C’est génial! Păşind de-a pianul… « lumea adam(a)ică

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s