Busuioc cu aur în gât


Am urmărit săptămâna aceasta pe sărite ştirile despre Costel Busuioc, câştigătorul concursului Hijos de Babel, tatăl a patru copii, un om cu o voce care promite pe termen lung.

Două lucruri mi-au rămas puternic întipărite în gând: 1) ingenuitatea, naivitatea, sinceritatea cu care răspundea Costel Busuioc când i se puneau întrebări; 2) contrastul izbitor între potenţialul de valoare pe care îl deţine ca artist şi condiţiile dificile de existenţă.

Legat de ingenuitate, e limpede că în viitor nu ne vom mai întâlni cu acest Costel Busuioc. În debutul interviului luat de Marius Tucă în emisiunea sa, am rămas cu un zâmbet de uimire cu câtă dezinvoltură îi spunea Costel lui Marius: „Ei, nah!”. Apoi, sinceritatea cu care recunoştea că nu ştie nici română, nici spaniolă, că are multe de învăţat. Mă gândeam chiar după prima pauză publicitară că au intervenit „regizorii” ca să-i atragă atenţia la felul în care se exprimă, pentru că acele interjecţii „ei, nah” s-au rărit apoi.

Puteţi vedea această sinceritate şi în videoclipul următor, în care Costel Busuioc este la Happy Hour:

Legat de contrastul dintre sărăcie şi bogăţie, într-un interviu, Costel Busuioc spunea: Mă uitam la florile de gutui şi îmi imaginam vremea când vor fi fructe şi voi mânca din ele. Apoi, televiziunile au insistat pe faptul că el nu-şi poate avea familia lângă sine şi asupra dificultăţilor materiale care l-au determinat să muncească departe de casă.

În contrast, am reţinut replica unei doamne care fusese întrebată la încheierea concertului de la Timişoara cum i s-a părut:

– E extraordinar. Are aur în gât băiatul ăsta.

Sărăcie şi aur. Oare cât de valoroşi suntem noi, că avem aurul Veşniciei în inimi?

Să vedem cum e Busuiocul cu aur în gât!

Oricum, în ipostaza aceasta necenzurată, sinceră, nu îl vom mai vedea multă vreme. Vor interveni cenzurile şi autocenzurarea…

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De toate. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

20 de răspunsuri la Busuioc cu aur în gât

  1. rose4you zice:

    Fain pentru el… trist pentru noi, in ultimii ani mai toti care au talent, inteligenta nativa si inspiratie pleaca… in alte tari.
    Vom ajunge o tara fara actori talentati, fara cantareti, fara ingineri buni, fara medici dedicati… fara nimeni de valoare sau… in cantitati infime, atat cat sa poata fi sufocati, de lipsa de interes a „politicului” care face nimic pentru a promova valorile adevarate… nu concursuri adevarate, nu salarii adecvate, nu fonduri pentru arta si cultura… un Da hotarat NIMICULUI, care inghite lumea de cultura si talent din Romania, ca intr-o „poveste fara sfarsit”…

  2. Alex zice:

    M-am bucurat ca am găsit la taraba de ziare discul lui Busuioc pe care l-au oferit cei de la Jurnalul Naţional. Încă se mai găseşte de vânzare. Merită luat! Am ascultat toate acele arii minunate în interpretarea acestui băiat minunat. Atât de talentat şi încă simplu, necorupt de perversitatea acestei lumi. El încă mai priveşte lucrurile cu simplitatea copilului care aştepta transformarea florilor de gutui în fructe gustoase. Sper ca lumea simandicoasă în care a intrat să nu-l corupă şi pe el, aşa cum au mai păţit-o şi alţii. Poate că va şti să rămână acelaşi Costel Busuioc, simplu şi modest, simpatic, plăcut şi cu o inimă mare, gata să ne ofere cu generozitate din preaplinul inimii lui, în armonii muzicale.

  3. romuluss zice:

    A.Dama, e o lectie profunda care s-a oferit filosofiei de gandire postrevolutionara, nu stim sa apreciem adevaratele valori, ci le ingropam in saracie si in intunerecul unui destin trist.

    Sper ca astfel de lectii sa se mai repete, ca sa reusim intr-un final sa ne trezim. Marile civilizatii sunt construite pe arta, cultura, stiinta. E miraculos cum poate o poezie sa faca din noi oameni care sa traim o alta dimensiune. Cum poate o muzica clasica sa aduca incantare iar desigur regina tuturor – teologia sa aduca un destin vesnic.

  4. A.Dama zice:

    Lorelei, asa este, exportul de valori are loc la scara mare. Dar uite, in fotbal, se mai si importa. 🙂 Cred ca si in alte tarisoare a avut loc acelasi fenomen. Valorile artistice s-au lansat in afara granitelor. Insa asta nu inseamna ca sunt de acord cu ce se intampla la noi. Sunt milioane care nu sunt de acord, dar lucrurile merg la fel. Mai bine sa ne rugam pentru cei ce iau decizii. Cel mai usor e sa improscam cu noroi.

  5. A.Dama zice:

    Alex, tu iti exprimi in comentariu o speranta ca artistul va ramane necontaminat, ca va ramane ingenuu, iar eu in articol spuneam ca sigur nu se va intampla asta. Ne contrazicem. 🙂 Alex, nu cred ca e posibil sa mai vii inaintea publicului cu atata dezinvoltura dupa ce ti se traseaza niste limite, dupa ce ai intrat intr-un sistem de monitorizare s.a.m.d. El recunoaste acum ca nu are liceul, ca sotia da examen pentru permisul de conducere, ca au batrani de care se ingrijesc, dar astfel de marturisiri vor disparea, sunt convinsa. Discursul lui va fi transformat de profesorii care ii vor spune: asta ai voie sa zici, asta nu!

    Parerea mea… Dar tu speri. Speranta moare ultima. 🙂

  6. A.Dama zice:

    Romi, poate nu le ingropam aceste valori, insa nici nu le cautam cum ar trebui. Stii cum dau cautatorii de aur peste tot felul de alte mizerii pana sa ajunga la aur? 🙂 Cred ca ar fi cazul sa fim cautatori mai buni!

    E drept ca o poezie poate sa ne deschida unui univers-binecuvantare pentru sufletul nostru, e drept ca suntem in stare de trairi profunde si explozive. Insa si acest univers e la indemana noastra, iar noi suntem uneori cautatori pasivi. Muzica ne aminteste ca exista o armonie prestabilita a Unviersului si ne sunt la indemana acorduri inaltatoare. Si ce fac unii? Asculta muzica draceasca. Toate acestea ne sunt la dispozitie, insa cautarea noastra are alta directie.

    Bine-ar fi sa fim toti „teologi”! 🙂

  7. Camix zice:

    Îmi amintesc că m-a impresionat când l-am văzut prima dată la televizor.
    Apropo de naivitatea, sinceritatea şi modestia lui… Adevărata valoare şi adevăratul talent va sta întotdeauna lipită de absenţa infumurării. Acolo unde este mult fum, nu se mai vede valoarea.

    Mă bucur că a câştigat. Mai ales pentru ce înseamnă asta pentru familia lui (dincolo de ce ar însemna asta pentru noi, ca români).

  8. Alex zice:

    Asa este, A.Dama! Recunosc ca ai dreptate. In aceasta lume suntem „dresati” inca de mici cum sa facem, cum sa spunem sau cum sa gandim. Si, mai ales, cum sa ne ascundem adevaratele ganduri. Am zis ca sper ca acest Costel sa-si pastreze inocenta, simplitatea. Cat mai mult va fi posibil. Desi va fi foarte, foarte greu. O sa mai vedem. Ma gandeam ca multi dintre marii cantareti de opera au ceva atat de teatral în comportamnetul lor. Gesturile Marianei Nicolescu sunt celebre. Parca mereu e pe scena in „Traviata”! Ma rog, asa e felul lor de-a fi. Si asta îi caracterizează mai pe toţi. Costel a fermecat prin simplitatea sa de băiat din popor. Asta trebuie el să păstreze. Orice transformare într-un „sclifosit” (asemeni multor parveniţi contemporani)i-ar scadea mult din popularitate, din simpatia cu care acum este admirat.
    Vom mai vedea!
    Valorile la români? Greu de spus dacă ştim să ne preţuim valorile. Cel mai adesea nu o prea facem…Si asta e păcat.Si eu imi amintesc de prima lui apariţie la tv, cum îşi arăta talentul, entuziasmul, pasiunea pt această muzica grea. Dar nimeni nu i-a acordat nici macar o şansă. I-au dăruit-o…spaniolii!

  9. A.Dama zice:

    Hm, Camix, tu eşti categorică. În felul în care aş vrea eu să stea lucrurile, sunt de acord cu tine. Însă cred că există înfumurare şi la cei conştienţi de valoarea lor.

  10. A.Dama zice:

    Mi-a plăcut, Alex, trimiterea la ipostaza scenică ce se permanentizează la unii dintre artişti, aşa încât totul pare impregnat de teatralitate! Să vedem ce va urma în ce-l priveşte pe Costel Busuioc. Ăsta a fost „botezul” de început de carieră. Doamne-ajută în continuare! 🙂

  11. Camix zice:

    Eu nu vorbeam de cei conştienţi de valoarea lor, pentru că sunt mulţi conştienţi – fie că au motive, fie că nu. Eu vorbeam doar de adevărata valoare. De cei care au valoare într-adevăr.

  12. A.Dama zice:

    Camix, eu pe unii artişti îi văd înfumuraţi. Sunt valoroşi, într-adevăr, dar poate că aici ar trebui să ne gândim la valoroşi în sensul în care lumea îi percepe şi valoroşi în ochii lui Dumnezeu. Fiindcă cei care sunt valoroşi în ochii lui Dumnezeu n-ar trebui să fie deloc înfumuraţi. Ei recunosc că tot ce au au de la El.

  13. Alex zice:

    Forte bună precizarea de mai sus! Oameni valorosi in ochii lui Dumnezeu! Asta e ceea ce ar trebui sa intelegem toti!Si sa cautăm mai bine decât lauda oamenilor, care şi aşa nu e mereu sinceră şi corectă…
    Am ascultat cd-ul lui Costel scos de Jurnalul Naţional. Piese frumoase, cântate corect, dar nu într-un mod strălucit. Daca asculţi aceleaşi piese în interpretarea lui Pavaroti sau Domingo…vezi imediat diferenţa. Aceia au fost niste coloşi! El…e abia la început de drum. Dacă se îmbată de laude şi chiar se crede „Pavaroti din Carpaţi”…e pierdut! Dacă realizează ca mai are mult, mult de învăţat, de muncit…că trebuie să rămână simplu, sincer şi el însuşi!… atunci va „creşte” frumos. Ceea ce îi dorim cu toţi! Şi dacă nu va uita că darul acesta este un „talant” de la Dumnezeu, căruia îi suntem mereu datori cu mulţumire, fiecare, atunci va fi şi un om înţelept.
    E o temă tare interesantă. Am putea să o extindem şi la sportivi. Şi acolo bântuie din greu demonul trufiei. Chair şi când nu e cazul. Mie mi-a plăcut mult Leonard Doroftei (Moşul), care a parat imediat într-o emisiune laudele exagerate şi mincinoase, spunând că el rămâne acelaşi baiat simplu, plecat dintr-o mahala săracă, care a muncit enorm ca să ajungă la nişte performanţe pe care le doreşte depăşite de alţii şi mai buni. Şi că mereu va înţelege şi va ajuta un copil sau un tânăr sărac gata să încerce ascensiunea. M-au impresionat la el lacrimile atunci când a auzit imnul naţional. Câţi mai lăcrimăm la auzul imnului? Nu sunt, poate, cine ştie ce, dar aceste mici amănunte pe mine mă impresionează mai mult decât nu ştiu ce „vitejii”.

  14. elisa zice:

    Talentul actoricesc,,,talent in ale muzicii,,cred ca nu sunt din lumea noastra,,,Poate juca teatru un om adevarat,
    care iubeste adevarul?nu stiu…
    Cum?
    … transpunandu-se in alta persoana?
    Modestia si smerenia la care ne asteptam de la acesti oameni,are ea legatura cu sfintenia…stiu ei ceva despre Cel ce a zis:”pana nu veti fi ca acest copilas,cu nici un chip nu veti intra in Imparatia lui Dumnezeu”?
    Iertare,,asa vad acum eu,,la aceasta ora,,
    am venit din natura,,,superba natura lasata de Dumnezeu,,cainele bejuliu…cu botul si ochii de caprioara,alergand prin iarba mare ,dupa cate o gaza,,,
    desi e de dimensiuni mari,un frumos caine de rasa(metys de Pirinei cu ciobanesc german)…se pune jos si merge taras dupa ceva minuscul…prin iarba verde ,inalta,
    mai departe se vad muntii,fara zapada,verzui;
    cerul albastru,,picatat ce ceva norisori albi,
    jos langa noi,doi cai maronii roscat, de rasa pura,iepe cu picioarele prelungi,coapsele frumos arcuite,mananca iarba linistite,,,
    Lipseste ceva? nimic! e prezent Dumnezeu,,uiti de Net,de talanti,de pamantul pliiiiin de rele..

    Maaare diferenta,,,cred ca trebuie sa fim mai prezenti in mujlocul frumusetii lasata de Domnul,ca sa ne obisnuim inca de aici,
    mai mult cu „Raiul” .. . 🙂

  15. A.Dama zice:

    Alex, mă gândesc că de prea multe ori lauda oamenilor nu e sinceră şi corectă. În întrebările pe care i le-a pus Măruţă lui Costel Busuioc se vedea şi ironie, şi miştocăreală, alături de felicitări… Cât despre Costel, având în familie modele de viaţă de credinţă, eu zic că va recunoaşte mereu că acest dar e de la Dumnezeu. Îmi place că e foarte motivat să lupte şi să înveţe cât mai multe.

    Am scris cândva şi despre imnul naţional… Păi, nu mai avem emoţii când îl auzim. Ţii minte că înainte de ’89 a fost supra-hiper-extralicitat imnul, mergea la difuzoare în clase înainte de prima oră. Reacţia de respingere de după nu s-a terminat. Dar poate vom reveni la emoţiile ascultării Imnului!… Să fim optimişti! 🙂

  16. A.Dama zice:

    Elisa, discuţia este amplă, mult mai amplă. În momentul în care copiii se joacă de-a mama şi de-a tata, fetele îmbrăcând păpuşile şi hrănindu-le, deja este un act teatral. Şi nu putem spune că nu sunt adevăraţi copiii. La fel, de multe ori părinţii îmbracă haine sau atitudini ale diferitelor personaje, sunt actori chiar învăţându-şi copiii lucruri simple.

    Există, dincolo de această dimensiune ingenuă, să-i zicem aşa, dimensiunea de câştigare a existenţei. Sunt actorii de meserie… Un actor care Îl cunoaşte pe Dumnezeu abandonează oare imediat scena? Sunt roluri care nu rimează deloc cu statutul de copil al lui Dumnezeu. Asta e clar. Dar sunt şi roluri care spun foarte mult, care sunt pilde pentru alţii – de virtuozitate şi cu mesaj spiritual implicit. Nu cred că se poate generaliza o constatare că cel ce joacă un rol e obligatoriu împotriva lui Dumnezeu.

    Evocarea făcută cu peisajul natural şi observarea minunatelor lucrări ale Lui este frumoasă. Da, în astfel de momente nu ai nevoie de nimic în plus, dacă El e acolo cu tine. Păcat că nu putem fi mereu în astfel de stări. Să le permanentizăm…

  17. elisa zice:

    Referitor la teatru… mi-a placut f. mult, am si jucat in liceu in „Nota zero la purtare”, am castigat concursul la Timisoara, recitam poezii, castigam concursuri…
    Acum vad altfel viata, nu cred ca Hristos iubeste teatrul. Asta e convingerea mea, indiferent de mesajul unei piese, nu se traieste adevarul, ci se imita.

    Ca actor, imit o alta persoana, deci nu traiesc eu, ci ea in mine, cred ca astea tin de „lume”.
    Domnul nu a lasat transmiterea Cuvantului Lui pe mana actorilor, de ce? Pur si simplu pentru ca Lui nu-i plac imitatiile. Ce inseamna atunci Da sa fie Da si NU sa fie Nu?

  18. A.Dama zice:

    Elisa, m-am gândit la cele scrise de tine. Eu cred că e ok pentru cineva care ajunge la această convingere, ţinând cont şi de experienţa de viaţă pe care o are.

    În ipostaze neadevărate, actoriceşti, când suntem alţii… ni se întâmplă fiecăruia să ne aflăm. Nu neapărat să facem o profesie din asta… dar chiar jucăm roluri şi roluri. Gândeşte-te la copiii care se joacă de-a indienii, de-a mama şi tata şi tot felul de alte jocuri. Gândeşte-te la adulţii care uneori le spun copiilor poveşti punându-se în rolul unor personaje din carte. Deci ipostazele teatrale sunt numeroase şi fiecare trecem prin ele. Ziceam şi prin alte articole despre această jucare de roluri de care nu scăpăm.

    Dincolo de asta, eu de multe ori am avut ce învăţa de la cei care joacă genial, de la cei care îşi pun cunoştinţele, talentul, chiar eşecurile, pentru un scop profesional. Sunt oameni care sunt un fel de pildă, fiindcă sunt capabili de implicare mai multă decât reuşim noi de multe ori şi… înţeleg că meseria lor este ca pe parcursul a câteva ceasuri să imite, să intre în pielea personajului, însă poate nu se alterează ceea ce au adânc înrădăcinaţi în sine. Sigur, sunt roluri şi roluri, am putea face o teorie întreagă. Nu cred că toate li se potrivesc copiilor lui Dumnezeu. Dar, nu mai zic nimic în acest sens, fiindcă pentru tine nu e relevant. Tu ai făcut alegerea şi cred că, în dreptul tău, nu este motiv de îndoială. Mulţumesc că ne-ai împărtăşit părerea şi experienţa ta! 🙂

  19. elisa zice:

    …noi..putem spune ca Pavel” nu mai traiesc eu,ci Hristos traieste in mine” . 🙂
    si daca pe El „Il aratam,slavit sa fie Domnul!”

  20. A.Dama zice:

    Dragă Elisa, aşa ar trebui să spunem. Cred că El este văzut în noi, dar poate nu constant şi poate nu la fel de intens. Iar până la identificarea deplină puţini ajung.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s