Din subterana de mijloc


Pe omul din subterană dostoievskian l-am redescoperit ca om al căii de mijloc. Se autodefineşte reprezentant al unei generaţii pe cale de a se stinge, dar el îşi are, în fond, singurătatea sa: la 24 de ani, realizează că nimeni nu îi seamănă şi că nu seamănă nimănui. Dacă e atât de singur, cum poate fi reprezentantul unei generaţii? Acea generaţie s-a stins?

E vârsta faustiană a pactului cu diavolul, însă la 40 de ani, crizele de hiperconştiinţă sunt de-a dreptul distrugătoare: e indecent, imoral, vulgar să trăieşti mai mult de 40 de ani. (Adică o vârstă de mijloc.)

După ce argumentează că e un om rău, sfârşeşte prin a afirma că se simţea ruşinat că, de fapt, nu era om rău, nici măcar înrăit. O faţă, apoi reversul. Afirmarea şi dezicerea.

„Mă simţeam îmbibat de elementele astea contrare: nici rău, nici bun, nici ticălos, nici cinstit, nici tu erou, nici tu muscă”.

Aceste antiteze ne-au evocat personajul caragialian, pe celebrul Mitică. Şi în descrierea lui recunoaştem un fel de cale de mijloc: „nici tânăr, nici bătrân, nici frumos, nici urât, nici prea-prea, nici foarte-foarte”.

Diferenţa e că perechile antinomice din portretul omului din subterană vizează o paradigmă interioară, pe cea a eticului, pe când, în exemplul lui Mitică, acestea se referă mai mult la o exterioritate, la o (supra)faţă.

Omul din subterană nu are un nume propriu, nu are o înfăţişare, nu sunt operate calificative de tipul frumos / urât, în schimb, el are voce. S-a spus despre el că e omul paradoxal, că e omul cu două feţe, ca Ianus, cel din pragul uşii. Însă omul dostoievskian apucă pe o cale, nu stă pe prag la nesfârşit.

Pentru el, 2 x 2 = 4 e formula morţii, mai exact, începutul morţii. Viaţa se discută de pornind de la 2 x 2 = 5, de la căutare. Omul dostoievskian e un căutător, dar asta nu-i asigură salvarea: dacă există un zid, nu trebuie să te împaci cu el, cu niciun fel de imposibilitate.

Provocarea imaginaţiei, stârnirea creativităţii, acestea sunt reţetele pentru mântuirea întru frumos şi sublim. Dar iubirea care duce la aceasta e de atins mai ales în vis: „câtă iubire mă năpădea în visele mele!” Visele nu sunt altceva decât starea de euforie în care se poate întâmpla „îmbrăţişarea întregii umanităţi”.

*

Într-o lectură în oglindă cu omul lui T. Austin-Sparks, omul dostoievskian e doar suflet. Un portret fizic, o înfăţişare palpabilă nu are. Luciditatea sa e raţională, nu revelaţională.

Când afirmă: „civilizaţia nu face decât să ne dezvolte varietatea senzaţiilor”, ne putem gândi câtă dreptate are! Papa îşi cere iertare de la victimele preoţilor pedofili, dar cererea lui de iertare nu le va reda acelor copii inocenţa. O bătrână de 102 ani supravieţuieşte cutremurului din China, pe când bebeluşii pier. Noi avem timp pentru parade gay. Am cucerit Everestul. Şi putem vedea feţii în spaţiul intrauterin. Da, varietatea senzaţiilor poate merge până la cote paroxistice. Ilinx. Cu o luciditate raţională, omul dostoievskian denunţă şi postulează. Dar se situează în zona „semicredinţei”. E doar un suflet între trup şi duh.

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De gândit. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Din subterana de mijloc

  1. Daniel zice:

    Felicitari! Cand ma gandesc ca de multe ori, internetul ne apropie in sensul ”egalizarii”… dar tu esti atat de decent docenta… si atat de docent decenta…
    Daca Eminescu era muzicianul poeziei si Enescu era poetul muzicii, tu cine esti? Iti spune neica: tu esti poetul profesionalismului! Bravo!

  2. A.Dama zice:

    Daniel, multumesc pentru aprecieri! Nu le merit. Nici nu stiu daca nu ar trebui sa cenzurez comentariul. 🙂

    Dincolo de gluma, n-am facut decat sa recitesc niste fise pe care mi le-am facut candva. Cele de mai sus sunt o lectura pur si simplu. 🙂

  3. Daniel zice:

    Pot sa-ti spun ca ai un defect: nu stii cand trebuie sa cenzurezi.

  4. A.Dama zice:

    Am zambit. 🙂 Eu completez: cel putin un defect. 😛

  5. Camix zice:

    Deşi „nimeni nu-i seamănă şi nu seamănă nimănui”, „nimic din ce e omenesc nu mi-e străin” – spunea un filosof din antichitate. Poate mai trebuia să caute puţin omul din subterană. 🙂 E drept că fiecare are unicitatea lui şi fiecare îşi percepe dramele într-un mod personal, diferit. Însă, în acelaşi timp, ca fiinţe umane şi ca fiinţe ce trecem prin evenimente sau asistăm cum trec prin ele alţii de lângă noi, participăm şi simţim „la fel”.

    Simţim la fel păcătuind, simţim la fel şi când izbutim în planuri, şi atunci când suntem iubiţi şi când suntem dispreţuiţi. Intensităţile diferă întotdeauna, accentele personale, mântuirile, părerile de rău, iertările… Însă, aşa diferite cum sunt, au loc şi poate şi datorită acestui fapt ne e mai uşor să ne înţelegem unii pe alţii.

    Asta ca o paranteză.

    Mi-a plăcut mult zidul cu care nu trebuie să ne împăcăm. În faţa căruia e bine să fim mereu „revoltaţi” şi „răzvratiţi”, cerând Sus neîncetat, crezând că vom primi, crezând chiar că am şi primit.

  6. A.Dama zice:

    Mi-am amintit, citindu-te, Cam X 😛 , de o intrebare la care nu prea am putut raspunde cand mi-a fost adresata: daca Dumnezeu e Unul singur, iar oamenii sunt creati dupa chipul si asemanarea Lui, cum se face ca sunt atat de diferiti?…

    Iar referitor la a doua parte, cu zidurile cu care nu trebuie sa ne impacam, ar merita citata regina aceea care i-a spus lui Cristofor Columb sa mearga, si daca nu exista pamantul pe care-l cauta, ca Dumnezeu il va crea inadins pentru a-i rasplati indrazneala. 🙂

  7. Dan H zice:

    Trei in unul, Adama, Dumnezeu e trei in unul. 🙂 Noi…mda, suntem diferiti in unele chestii si tare la fel in altele. Si uneori cu fetze de rezerva si poate si cu personalitati.
    Si nu trei ci n, unde n tinde la infinit…

  8. A.Dama zice:

    Dane, are vreun efect asupra chipului nostru faptul ca Dumnezeu e trei in unul?

    Iar cat priveste multiplicarea fetzelor, fatzetelor… jucam bine, si daca nu suntem actori de meserie? 😛

  9. Camix zice:

    Haa, interesant, A.Dama. De ce suntem atât de diferiţi, într-adevăr. Cel mai diferiţi cred că suntem noi, ca oameni şi ca dezvoltare a noastră, de El.
    Suntem şi între noi diferiţi, dar „ne cheamă pământul” în feluri foarte asemănătoare. 🙂

    Vai, dar ce secvenţă cu Columb… Nu există în emoticoane aşa zâmbet ca cel pe care l-am întins pe buze când am citit, atât de larg era. Un aşa răspuns din partea reginei nu poate fi dat fără o afecţiune imensă în glas şi în suflet. O credinţă uriaşă care e mânată de o voinţă de fier. Iar voinţa aceea trebuie să vină dintr-o reală dragoste.
    Excepţional.

  10. A.Dama zice:

    Camix, mi-a placut cum ai pus tu in cuvinte egalitatea in fata mortii… nu cu sintagme din astea aride. 🙂

    Mi-a placut mult citatul acela cu urarile facute lui Cristofor Columb, l-am invatat de pe la 14 ani pe de rost. 😛 Dar eu n-am pornit in expeditie, nici nu s-a creat inadins vreo bucata de pamant pentru mine. Trebuie sa mai lucrez la capitolul credinta. 😉

  11. Camix zice:

    🙂
    Sunt pământuri care nu ştiu dacă au fost încă inventate. Poate că ele există şi trebuie doar ca eu să le cer. Iar eu le cer. Iar dacă ele nu există încă, sunt foarte hotărâtă să cred că El le va inventa pentru că aşa cred eu cu toată puterea.
    Am nişte pământuri care nu există… încă. Ce paradoxal sună, nu? Am ce nu există. Şi ce puternică poate fi imaginea lor în faţa ochilor mei!

  12. A.Dama zice:

    Excelent exercitiul tau, Camix! Ma rugam impreuna cu tine sa devina vizibile pamanturile. 🙂

    Vezi tu, toate au fost facute pentru ca „a zis” si… a luat fiinta. Numai omul a fost modelat. Acolo n-a fost suficient cuvantul: Sa fie om!

    Dar pamanturile astea pot fi daca zice El. Doar sa zica. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s