Am fost la Aleşd…


Într-o zi cu maci şi ploaie bruscă şi netemperată, am fost la Aleşd – un orăşel din vestul ţării, la vreo 40 de km de Oradea. Un orăşel prin care treci pur şi simplu către alte destinaţii, când nu ai motive de popas, când nimic nu te leagă de cineva, de ceva de-acolo.

Mi-am dorit să-i văd pe oamenii descrişi de Pătrăţosu şi să gust din atmosfera pe care ne-o creiona nu demult cu atâta entuziasm şi stil.

Până la Aleşd, un răsfăţ de maci, şi pe marginea drumului, şi în lanurile de grâu şi secară, de parcă era zi de foc, un foc pe care nici ploaia nu avea cum să îl stingă.

Lucrurile nu stau altfel decât ne-a spus Marius. Există o frumuseţe a oamenilor care rostesc peste tine binecuvântări, chiar dacă te văd pentru prima dată în mijlocul lor. I-am auzit cum se salută între ei, am observat zâmbetul de pe feţe, şi chiar am auzit, în loc de salut, tainicele cuvinte „te iubesc”. Am zâmbit, nevăzut, până în colţul inimii.

Aceşti oameni nici măcar nu erau conştienţi că îşi au „celebritatea” lor. Lumea virtuală care nouă ne este atât de la îndemână e inexistentă pentru ei. Am întâlnit-o pe femeia top model şi am schimbat câteva replici jucăuşe cu fetiţa cea mai mică, o blondină sprinţară, cu ochi luminoşi şi iscoditori. Mi-am dat seama, stând de vorbă cu ei, că situaţia noastră era inegală. Eu ştiam deja multe despre aceşti oameni, înainte de a ajunge în realitatea lor, „la faţa locului”.

Copiii au venit şi ne-au spus, rând pe rând, versetul de aur, fără crispare, fără temere, chiar dacă mai trebuia să li se şoptească un cuvinţel-două.

Din rugăciunile înălţate nominal pentru unii şi alţii, am priceput că nu-i „raiul pe pământ”. Familiile îşi trăiesc şi acolo, ca peste tot, dramele lor: unii se duc şi sunt petrecuţi cu lacrimi, alţii se îngrijorează pentru examenele care le stau în faţă, alţii sunt bolnavi, alţii îşi caută de lucru, alţii au nevoie de încurajare etc., etc.

Am ascultat poezii de Ionatan Piroşca, al cărui tremur real n-a ştirbit cu nimic greutatea şi frăgezimea versului. L-am ascultat cântând pe Cătălin Lata, acompaniat de privirile mirate ale copilăriei.

Am văzut un Pătrăţos apropiat de enoriaşi, cu picioarele pe pământ, cu râvnă pentru lucrare, dar şi emoţionat în proximitatea celor dragi, emoţionat până la lacrimi. Realizând că se poate afla pentru ultima dată în acel loc, slujind, alături de „unchiul Florea”, un om care a alergat cu eroism pe calea credinţei, picături sărate au ţâşnit de la sine, neaşteptat şi neprogramat, din ochii Pătrăţosului. Nici n-ar fi avut răgazul să fie contrafăcute.

Am văzut că, pentru unii, timpul nu mai are răbdare.

Ascultându-l pe „unchiul Florea”, la cei „88 de ani neîmpliniţi”, ca să-l citez, vorbind cu calm, seninătate şi cu un sentiment de „mai am a vă spune”, chiar dacă „timpul nu ne permite”, m-am gândit că se împuţinează şansele de a-i asculta pe viu pe aceşti corifei ai încrederii neclintite în lucrurile nădăjduite, pe aceşti neobosiţi ai puternicei încredinţări despre lucrurile care nu se văd.

La o vârstă înaintată, cu un chip luminos şi frumos, omul acesta ne-a cucerit relatându-ne, cu o memorie de invidiat, o serie de întâmplări demne toate de transmis copiilor şi copiilor copiilor noştri, cum am fost învăţaţi… A citat numele exacte – şi parcă fără număr – ale persoanelor care l-au anchetat, care au pus beţe-n roate lucrării în perioada comunistă, oameni cu care a avut de-a face de-a lungul vieţii de păstor „fără legitimaţie”, nume exacte de localităţi, ziua, luna, anul şi orele la care s-a întâmplat o serie de evenimente… sau incidente… Ca o agendă vie, aşa dădea detalii acest om.

Ne-a povestit cum i s-a controlat pachetul primit de acasă de la soţie, iar el ştia că în pachet era un Noul Testament, pe care îl ceruse într-o formă codificată în scrisoare, altfel nu ar fi ajuns niciodată la el după gratii. Şi toate lucrurile s-au potrivit aşa încât râvnita Carte a scăpat de verificările draconice, graţie unui troc interesant propus „la faţa locului”: deasupra, în pachet, erau nişte mere frumoase, de i-au luat ochii celui care scotocea ce primeau deţinuţii. Fratele Florea l-a îmbiat să se servească, iar omul nu a mai fost atent la ce era mai jos în pachet. Nesperat, Cineva pregătise toate lucrurile, aşa încât Noul Testament să ajungă la cei care aveau atât de mare nevoie de el.

Soţia fusese inspirată să pună merele deasupra, supraveghetorul maliţios care făcea controlul pachetelor fusese chemat la telefon chiar atunci şi rămăsese în locul lui altcineva, iar unchiul Florea fusese inspirat să propună un târg cu merele în schimbul a ce ştia el că se află mai jos în pachet… Toate… spre binele celor ce-L iubesc.

Acel Nou Testament a fost apoi „frânt” ca Pâinea Vieţii, paginile cu evangheliile au fost rupte şi păstrate cu sfinţenie de mai mulţi dintre deţinuţi. Sub formă de carte, ele nu ar fi putut fi ascunse multă vreme. Dar aşa, pe capitole, au rezistat şi au fost hrană gustoasă, Cină-de-Taină în vremuri cumplite. Fraţii au putut să săvârşească actul eucharistic cu puţinul vin trimis într-o sticluţă miniaturală, pitită în mijlocul unui borcan cu untură, ca să nu fie descoperită. Alteori, cu cuvântul frânt şi cu strugurii striviţi.

Mi-am dat seama, ascultând aceste relatări, că înţelepciunea de a improviza astfel de gesturi salvatoare nu avea cum să fie de la oameni. A fost acolo Înţelepciunea Celui Înţelept în funcţiune, învăţându-i ce să răspundă celor care le cereau socoteală de credinţa lor.

Am fost la Aleşd… într-o zi cu maci şi ploaie. Într-o zi de-aducere aminte, cu ruperi de cer pe pământ. Mai mult ca sigur, prin Aleşd nu voi mai trece simplu. Va fi ceva tainic ce mă va lega de el…

About A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De viaţă. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

31 de răspunsuri la Am fost la Aleşd…

  1. Ted spune:

    Aşteptam (şi) nişte poze… dar după ce ţi-am citit postul, am închis ochii şi-a fost totul atât de clar!

  2. A.Dama spune:

    M-am gândit mult la faza cu pozele, dacă să le pun sau nu. În articolele din seria „Din miracolele copilăriei mele” nu am pus poze, fiindcă am avut sentimentul că nici nu e nevoie de ele. Cum să pozezi un miracol?🙂

    Am spus „prin ochii mei” ce am văzut la Aleşd. Există o viaţă reală a unor oameni frumoşi, care îşi au partea lor de necazuri şi împotmoliri, aşa cum are fiecare. Dincolo de acestea, există credinţa vie. Ştii, aici pe net, fiecare îşi dă cu părerea, că doar asta e ocupaţia de bază. Când te afli „la faţa locului”, acolo trebuie ca părerea ta să fie flexibilă, ca o plastilină, fiindcă nu se potrivesc rigidităţile.

    Aşa că am lăsat articolul ăsta ca o bucată de plastilină.😛 Eu am fost şi-am văzut. Să-şi facă oamenii poze din cuvintele scrise! Şi acolo unde se termină filmul, să închidă ochii!🙂

  3. chrina spune:

    … mi-ai trezit nostalgii cu oameni ce vin la casa de rugaciune cu cate-un fir de busuioc, vacante la rand, in satul bunicilor mei. Multumesc!

  4. elisa spune:

    Simt pulsul… Fr. Marius m-a invitat sa viu duminica, ca vine si Ionatan, si Adama… nu am ajuns… cred ca e o lume adevarata acolo… reala, abia astept sa ajung intre acei oameni. Mult har!

  5. A.Dama spune:

    Chrina, bine-ai venit!🙂🙂 N-am ştiut de obiceiul cu busuiocul. Cât trăieşte omu’-nvaţă!😛

  6. A.Dama spune:

    Elisa, şi ţie bine-ai venit! Mulţumesc de urări! Sper să ajungi să vezi cu ochii tăi cum e acolo!🙂

  7. dadatroll spune:

    Bine mey, da nu puteai sa scrii un post mai scurt, ca stii cum is ardelenii mai inceti le ia o vesnicie sa citeasca insemnarea asta.

  8. elisa spune:

    Cautam toti trairea sincera si adevarata, cand o intalnim, credem ca visam. (ce trist!)
    Sper sa ajung acolo unde Dumnezeu trece de cate ori se aduna ei in spiritul dragostei crestine, ca in cantarea „Trece Isus pe-aici”.

  9. elisa spune:

    Dadatroll, minunat ne-a introdus in lumea sfintilor, asa am simtit si noi ca suntem cu ei.
    Multumim frumos.

  10. Camix spune:

    Îmi pare bine că aţi avut momente unice.

    Îmi pare rău că nu am fost şi eu prezentă.

  11. ciprians spune:

    Ma bucur ca ati ajuns la Alesd si ca v-a placut!
    Omul sfinteste locul, referindu-ma la cel care v-a invitat!🙂

  12. si mie imi plac enorm macii

    uita-te aici http://bluefairy74.wordpress.com/
    poate o sa iti placa

    frumoase locuri

  13. A.Dama spune:

    Dadatroll, te asigur ca au ajuns la capat unii!😀

  14. A.Dama spune:

    Elisa, cred ca ni se intampla fiecaruia oaze de acest fel. Fara ele nu ne prea descurcam.🙂 Mi-a placut trimiterea la cantarea aceea!!!

  15. A.Dama spune:

    Camix, imi pare rau si mie!😦 Daca se va mai ivi ocazia!… Nuntile de dinainte sunt de vina.😛

  16. A.Dama spune:

    Ana Eugenia, bun venit! Mi-au placut, mi-au placut macii tai!🙂 Si erau si cu „lacrimi de cer” pe ei!🙂

    Multumiri sincere!

    A.Dama

  17. dadatroll spune:

    Poate poti sa pui intrebari din sfarsitul insemnarii ca sa-ti dai seama dac-au ajuns ca eu nu cred ca au ajuns ca-i stiu eu pe ardeleni ca-s inceti. Unii si acuma mai citesc titlul.

  18. gadjodillo spune:

    ti-a placut sa te simti in pozitie de putere (stiind despre ei ce ei nu stiau despre tine)? sau te-ai simtit putin jenata?

  19. pety spune:

    Parca simt invidia sfanta (de ce nu, daca vorbim si de mania sfanta?).

    Ma bucur enorm pentru atmosfera de la Alesd, de relatia agape dintre pastor si enoriasi (frati, surori), cat si de beneficiile spirituale resimtite de musafiri.

    Multumiri si binecuvantari!

  20. A.Dama spune:

    Dadatroll, de-aia sunt exceptii, sa intareasca regula!😀

  21. A.Dama spune:

    Gadjodillo, interesanta intrebare ridici tu. Sa ma psihanalizez aici in vazul tuturor?😛

    Eh, iti spun cum am reactionat cand mi-am dat seama ca am un avantaj in privinta cunoasterii acelor persoane. Am tacut mai intens. Le-am lasat sa vorbeasca. Am lasat momentul sa fie personajul principal.🙂

  22. A.Dama spune:

    Pety, esti iertat, daca e invidie sfanta!😀 Sa stii ca articolul acesta a fost mai putin despre pastor. A fost despre oamenii de acolo pe care i-am intalnit pentru prima data dupa ce au auzit despre ei in spatiul virtual.

    Cat despre sincronizarea cu alte articole dedicate Patratosului, am tinut sa arat ca exista o normalitate dincolo de cum o iau aici pe net lucrurile razna nu de putine ori. Chiar exista o normalitate, o realitate pe care am filtrat-o – subiectiv, se intelege, – in cele scrise.

    Bine cuvantari intoarse!🙂

  23. DanutM spune:

    Superb, A.Dama.
    Danut

  24. A.Dama spune:

    Multumesc, Danut!

    A.Dama

  25. viorica spune:

    Fratilor, va invidiez! Eu nu am aceasta bucurie pe care o aveti voi. Sunteti acasa, va bucurati impreuna, va cautati, distantele va permit sa va intilniti. Eu nu am aceasta posibilitate, dar ma bucur pentru voi. Inchid ochii si va visez… Multumesc A.Dama ca m-ai facut sa visez.
    Poate saptamina acesta voi avea ocazia sa stau de vorba cu Patratosul. Dumnezeu sa binecuvinteze misiunea lui!

  26. A.Dama spune:

    Viorica, inteleg invidia in termenii explicati de Pety mai sus.🙂

    Nu se intampla atat de des sa ne intalnim unii cu altii – ma refer la cei care suntem vizibili aici pe bloguri – insa, cand se intampla, ramane in memorie multa vreme!🙂

    Sper sa fie un timp minunat daca veti avea ocazia sa il intalniti pe Patratosu in realitate! Sa fie cu adieri de Cer! Ba chiar cu vant puternic.🙂

  27. Marius David spune:

    Dragi prieteni,

    avem nevoie de ajutoru vostru in rugaciune,

    Probabil vă amintiți de sora Dana, http://patratosu.wordpress.com/2007/08/12/avem-un-top-model-in-biserica/

    acum are nevoie de multă rugăciune, este grav bolnavă.

    Vă rugăm să vă rugați și să postiți pentru ea, așa cum ea a postit pentru toată lumea pînă acum.

    Cu întristare,

    marius cruceru

  28. Camix spune:

    Marius, I will pray for her.😦

  29. A.Dama spune:

    Marius, mulţumesc că ne-ai spus!!!

    Suntem pe-acelaşi fir de… credinţă. Bob cu bob, până zice Tata:

    „Vă ascult, măcar pentru stăruinţa voastră!”

    Aşa să fie! Cu vindecare!

  30. Alex spune:

    Ce bucurie să revedem aici micul icon cu globul pătrăţos al lui Marius. Păcat că revederea e pricinuită de o veste tristă. Dumnezeu să ne binecuvinteze pe toţi cu sănătate! Şi mai ales pe cei aflaţi în suferinţă!

  31. Pingback: Ionatan a trecut dincolo de icoană… prin Icoană « Marius Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s