Schiţă de (pe) drum


Erată: Încep cu erata, fiindcă ce urmează e o fugă pe clavecin, adică aşa, ruptă în bucăţele, sacadată, tocându-ţi nervii într-un efort unificator. Efortul ascultătorului /cititorului de a aduna fragmentele laolaltă e supralicitat. Cu toate acestea: îndrăzniţi! Mâncăm o bucată (de drum) împreună! Câteva măsuri pe claviatură. Câteva mutări pe eşichier.

Sunt pe drum, vorbim când ajung.

„Când ajung” – adică unde, pe alt drum? Ajung vreodată de tot? De toate… Ajung vreodată tot?

Cine merge pe cale e călător.

Cine merge pe drum e drumeţ. Ori drumaş. (Drumeţii nu fac grevă. Drumarii, da.)

Cine merge pe potecă e potecaş.

Cine merge pe cărare e cărărău (vagabond). Sau poate merge pe şapte cărări.

Cine-arată drumul e drumător. Cine şade în drum e îndrumător! 😀

Ne-am obişnuit cu lozinci:

Toate drumurile duc la Roma.
Toate drumurile duc la teatru.
Isus este Calea.

L-a apucat dorul de ducă. S-a pornit la drum. A luat-o pe căi ocolite. A greşit drumul! A călcat pe de lături. S-a-mpotmolit. A luat-o razna. A pus ceva la cale. I-au tăiat calea. S-a dus de-a dreptul… de-a stângul… de-a berbeleacul. Ce mai calea-valea!? Când să-i taie cărarea, a făcut cale-ntoarsă.

A luat-o pe calea laptelui. Cale de mijloc nu e.

Ne-am obişnuit cu capul şi pajura, cu albul şi negrul:

calea îngustă / calea lată
calea sfântă / calea stricată
calea înţelepciunii / calea nebunului
calea neprihăniţilor / calea păcătoşilor
calea dreaptă / calea strâmbă
calea mântuirii / calea pierzării
calea nevinovăţiei / calea fărădelegii
calea bună / calea rea
calea vieţii / calea morţii

Ce legătură e între şah şi drum? Chacun mène sa partie d’échecs. Fiecare îşi joacă partida de şah în viaţă. Fiecare-şi gestionează partea de eşecuri. 😛

Aici clapele clavecinului s-au crăpat sub greutatea apăsării.

Am luat-o pieptiş.

Partida a continuat în trei. În Trei.

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De(z)legat. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

19 răspunsuri la Schiţă de (pe) drum

  1. simplulgand zice:

    e interesanta tabla asta de „sah”, doar ca sunt prea multe reguli care trebuie schimbate.

  2. A.Dama zice:

    Simplulgand,

    Eu am luat-o mai ales ilustrativ tabla asta de sah. N-am urmarit toata povestea cu jocul in 3, dar cine o prezenta zicea ca e functionala. E nevoie de 3 jucatori, mutarile raman in mare aceleasi. In acest moment nu-mi imaginez un campionat de sah cu 3 jucatori la fiecare tabla, insa… cum ziceam, ilustrativ, m-am gandit simplu 😀 la treime.

  3. romuluss zice:

    Exista si sah in 4, e foarte interesant dar si cu un grad de dificultate mai mare – e de fapt sah patrat(os) 😛 .

    A.Dama ti-ai schimbat stilul? Ai trecut de la subiecte compacte construite pe o idee de baza la culegere de ganduri?

    Headerul arata mai bine acum, mult mai optimist, desi parca e putin ametitoare perspectiva daca ai luat in obiectiv doar cerul 🙂 .

  4. Camix zice:

    Deci, cu alte cuvinte, viaţa ca un şah! 🙂
    Viaţa este şi ca un şah. Mereu faci alegeri. Şi, mereu, unele decizii sunt mai bune, altele mai puţin bune.
    E mai greu de trasat viaţa în alb şi negru uneori. Uneori trebuie da sau nu. Însă alteori sunt şi pătrăţele gri, care depind de noi ce nuanţă vor căpăta pe parcurs, după felul în care le punem noi în valoare.

    Interesant.

  5. A.Dama zice:

    Romi, exista si tabla de sah facuta special pentru 4 jucatori? Oare cum arata? Doua table puse una langa alta stiu cum arata. 😛

    Cat priveste stilul meu de a scrie articole… hm… stii ca unii ma considera prea serioasa, altii zic ca prea ma joc cu cuvintele, altii ca sunt romantica, altii ca sunt violenta. Asta e parerea cititorilor.

    Parerea mea e ca uneori scriu inspirata, alteori mai putin inspirata, ca unele texte sunt mai „tehnice”, altele mai poetice, ca nu ma intere’ politica si sexul, ca la asta se pricepe toata lumea, dar de-aia am pus articol cu Basescu pe cand nasea o finuta, si articol cu lucrurile impotriva firii…

    Deci, lumea gaseste aici diferite lucruri, stilul s-ar putea creiona adunand din toate cate putin…

    Iar in ce priveste textul de mai sus, el are o idee, chiar daca e urmarita „saltaret”, aceea a Caii, pe care o arat indirect: sunetul (intre)rupt al clavecinului, toate expresiile acelea cu drumul si calea, si apoi cu tabla de sah. Sunt 3 elemente, pentru ca mereu ajung la triada-treime. 🙂 Problema cu lozinca e punctul critic. Apoi zic ca nu e cale de mijloc. Dar tre’ sa priceapa lumea…

    P.S.
    Imaginea de pe header e un mac proaspat. 😛 Ieri l-am pozat, dar a fost vant si toti macii mei sunt batuti de vant acum. :)) N-am putut decupa altfel din imaginea intreaga macul, asa ca l-am vaduvit de tulpina si frunze. Life…

  6. A.Dama zice:

    Camix, am zambit! Sa stii ca nu m-am gandit la aceasta „saracire cromatica”, adica la a vedea in alb-negru, dar, in fond, nici nu-i rau. Ori esti cu El, ori cu nu-i-rostim-numele. :))

    Cu griurile suntem noi specialisti, nu-i asa? Dar cu roz bonbon? 😉

  7. pety zice:

    Dac-ar fi sa-mi analizez viata asa cum joc sah, poate s-ar potrivi.

    Cu unele persoane joc doar de dragul companiei acestora, cu altele joc ca sa le inving, cu altele ca sa-mi fortez limitele gandirii logice, puterile de analiza si calcul.

    Cred ca in general se potriveste.
    Reguli diferite functie de context si persoane.

    Dar chiar asa e viata. Intr-un fel suntem la serviciu, altfel acasa, diferit la biserica, respectuos fata de unii, rigid fata de altii etc. Avem reguli personale si… personificate, obiective si subiective pentru contexte si persoane care mai de care. Aici fac referire strict la relatia cerintele situatiei si raspunsul personal. Deci, nu are a face cu referirea la cameleonism.

    Una era manifestarea evreilor la diverse sarbatori, alta la vocea tunatoarea a lui Dumnezeu.

    Dar, ca si in sah, pentru a castiga/reusi sunt reguli specifice, multiple de neschimbat. Cunostinta, gandire analitica si sintetica, trasaturi specifice de personalitate (caracter). „Caci despartiti de Mine nu puteti face nimic…” 🙂

  8. A.Dama zice:

    Dragă Pety,

    Am urmărit argumentarea ta. E interesantă în legătură cu regulile şi cum e corect să calci / să faci mutări. Noi, oamenii, nu respectăm jocul şi regulile lui. Ştii că cei ce nu respectă jocul sunt trişori. 🙂

    Ceea ce mă surprinde în general legat de receptarea textului este că nu s-a prins lumea de faptul că am criticat o atitudine lozincardă. Spunem „Isus e Calea” ca pe o lozincă, fiindcă de multe ori nu suntem de acord cu ce presupune mersul pe Cale: acceptarea altor reguli etc. Citatul ultim al tău rimează cu afirmaţia din textul meu: „cale de mijloc nu e”. 🙂

  9. pety zice:

    Draga Adama,
    sincer sa fiu am sesizat, dar n-am avut curajul 🙂

  10. pety zice:

    Avem multe lozinci:
    Slavit sa fie Domnul!
    Pace!
    Pacea Domnului, frate/sora!
    Doamne fereste/pazeste!
    Domnul cu voi!
    Ne rugam pentru aceasta situatie…
    Ne rugam pentru voi…
    Va sustinem in rugaciune.

    Fara suparare, tehnici personale de stergerea …(puncte, puncte…) prin pierderea semnificatiei, datorita eliminarii reverentei fata de continutul cuvintelor. Si nu numai. Simplificare fortata a continutului, cu receptarea aceleiasi trairi data de concepte si imagini complexe (rostirea Numelui lui Yahve, reverent, etc.), perceperea emotivitatii ca traire sfanta s.a.m.d.

    Pacat!

    Iaca mi-am facut curaj si sunt gata sa o iau in freza ca Patratosu.

  11. A.Dama zice:

    Draga Pety, am zambit la expresia „sa o iau in freza”. E comuna expresia, deci nu m-a surprins ea, ca atare, doar ca e si asta o lozinca, pana nu simtim pe pielea noastra „sensul” ei. 🙂

    Eu recunosc ca acest text a fost mai incriptat. Ma bucur ca ai avut curajul sa enumeri lozincile si sa atragi atentia asupra lipsei reverentei. Uneori, Pety, ma gandesc ca Domnul ar vrea sa ne exprimam mai simplu, alteori imi amintesc ca pana si ucenicilor trebuia sa le traduca ce spunea, cat ca le graia pe limba lor…

    Imi pare rau de ce se intampla la Patratosu! Vorbeam cu cineva si ii ziceam ca fratii se mananca unii pe altii, in loc sa se-nfrupte din Hristos.

  12. pety zice:

    Ai ramane uimita, perplexa daca ti-as povesti ce-am patit astazi. Am fost socat cateva ore…

  13. pety zice:

    da, pe vechea adresa 🙂 inca nu am introdus noua adresa in pc

  14. calatorru zice:

    daca ala care shade in drum e indrumator, cum se cheama ala care poposeste? 🙂

    la calatoria in trei, imi place momentul ala istoric cand al Trei-lea s/a facut ca vrea sa mearga mai departe, doar asa sa vada de e invitat sa ramana sa nu.
    n/am prea inteles finalul prima data cand am citit – pana la urma ma gandesc ca dupa cum ne/am obisnuit cu lozinci, cu 2 fete ale monedei, cu 2 variante, tot asa bine ar fi sa ne obisnuim si cu varianta 3 (asta daca am inteles eu bine ce ai scris 🙂 )

  15. A.Dama zice:

    Calatorrule,

    cel ce poposeste o face pe langa drum, nu in drum. Zic si io. 😛

    Ne-am obisnuit cu dualitatile si ne e mai de folos trinitatea. Asta e finalul.

    Dupa ce am recitit textul, m-am intrebat cine il va duce la capat. Cel putin tu ai calatorit pana la capat. 😀

  16. Pingback: Blogul, ca drumul | lumea adam(a)ică

  17. mitica zice:

    „’cale de mijloc nu e.’”

    A Dama, postarea aceasta o citesc acum …[nu cred ca stiam de bloguri in 2008]
    Pentru mine este ca si cum ai fi scris azi .
    Un cuvant nou – „cărărău”…si altele, m-au facut sa zambesc…
    …mi-am amintit de un verset din Proverbe:
    „Eu [Intelepciunea] umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii,
    ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc, şi să le umplu visteriile.
    Asa este: “cale de mijloc nu e”.

    in schimb este „un mijloc al caii”…
    Cand conduc masina iarna, pe timp de ceata si fara linia de mijloc …e ca si cum ai naviga fara busola.
    Versetul acesta m-a inspirat sa nu ma „aventurez” [???o fi corect spus ?] incercand marginile…

    • A.Dama zice:

      Mitică, mă bucur că ai venit cu completarea scripturală. Când am scris rândurile astea, eram fărâmițată. Mă trădează stilistica textuală.
      Da, e corect să te aventurezi. 🙂
      Dar mi-ai amintit de mersul pe ceață, când nu e trasată linia de mijloc. Înfiorător! Atunci e bine să Se-aventureze El pe drumul nostru. Să ne salveze, ca pe copiii pe role, din poezia Anei Blandiana…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s