Uite farurile care râd!


Întotdeauna mi-a plăcut poemul lui Lucian Blaga, Trei feţe. E un text care suportă multe tipuri de lecturi, de la cele ludice până la cele filosofice.

Copilul râde:
„Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!”
Tânărul cântă:
„Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!”
Bătrânul tace:
„Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!”

Nu mi-am propus o lectură a poemului, dar am selectat trei întâmlpări cu copii-copii, copii-tineri şi copii-bătrâni.

Bine-ar fi să nu li se-ntâmple deodată copiilor toate astea! Bine-ar fi să-i mai putem educa, nu să se „educe” singuri!…

*

Dan are 4 ani jumate. Într-o zi, m-a luat de mână şi m-a plimbat printr-o parcare numai ca să-mi explice cum e cu farurile maşinilor:

Uite, maşina asta e supărată, că are faruri care-s supărate!

Apoi: – Uite farurile astea ce nervoase îs.

Şi încă: – Uite farurile care râd!

Articula fiecare cuvânt, ca un om mare. El găsise corespondenţe care ne scapă nouă, celor mari.

**

În vacanţă, la bunici, la ţară…

Ioana şi Andrei au 7, respectiv 6 ani. Nu ştiu de unde a prins Andrei de veste că Ioanei i se termină mai repede vacanţa.

Reuşeşte să se apropie de ea într-un moment când copiii de pe uliţă erau furaţi de vâltoarea jocurilor şi o întreabă aproape în şoaptă, deşi nu avea cine să-l audă, şi emoţionat tare:

– Tu când pleci în oraş, Ioana?

– Mâine. Vine mami după mine, că trebuie să merg apoi într-o tabără.

Păcat, iubito!Păcat că nu mai stai!

***

Iana, la 8 ani jumate, află de moartea „şefului”. Îl ştia pe şefu ca om bun. Deşi era bolnav, avea cancer, de fiecare dată când mergea acasă la copii le ducea dulciuri, jucării, iar dacă nu apuca să le cumpere, le dădea bani să-şi pună în puşculiţă. Era generos. (Şi generozitatea înainte de moarte e o chestiune de meditat.)

După ce a murit şefu’, copila întreabă:

Mami, de ce a trebuit să moară şefu’? Era un om aşa bun! Mai bine murea nevastă-sa, că e aşa rea!

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De toate. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Uite farurile care râd!

  1. Ted zice:

    A doua m-a dat gata! Nu cred ca la virsta de 6 ani sunt formate sentimentele de „tineri”, asa ca probabil baietelul aplica la situatia data ceva auzit.

  2. A.Dama zice:

    Nici eu nu cred, Ted, că „bătrâneţea” e deja „formată” la vârste aşa mici. Însă, nu o dată am auzit expresia: „uite cum vorbeşte, ca un bătrânel / ca o bătrânică!”

    Trebuie să fi fost drăguţă scena cu băieţelul şi fetiţa! 🙂

    Eu ziceam că se mai încurcă vârstele… Şi nouă ni se-ntâmplă să dăm în mintea copiilor. Sau nu?

  3. Ted zice:

    Prea des, prea des dam in mintea copiilor! De fapt, copilaria e un lucru care ne urmareste intreaga viata! Ma surprinde cind ma uit cu interes la cite o jucarie, sau la masini, sau la alte chestii „baietesti”. Ca sa nu mai vorbim cind se manifesta si-n vorbire, comportament!

  4. A.Dama zice:

    E bine că te-ai jucat cu maşinuţele când erai mic!!! Eu ştiu băieţei care nu vor maşinuţe, vor doar păpuşi! 😀

    În comportament, cred că se vede tare când e vorba de „vreau la mama”. Mă supără ceva, gata, fug sub aripa ocrotitoare! Cum ar fi să fugim mereu sub aripa Lui?

  5. calatorru zice:

    frumoasa zicerea a 2 a, indiferent daca e din auzite sau nu. nu m/am putut abtine sa nu zambesc cand am citit :). cu adevarat copiii prind ceva ce oamenilor mari le scapa de multe ori

  6. A.Dama zice:

    Nu e din auzite, Călătorrule! E din păţite. Toate sunt păţite, de fapt. 😀 Chestia e că îţi trebuie o sensibilitate anume să le remarci. Nu ştiu de ce le luăm toate la pachet, ca produse finite. Nu ne mai gândim la procesul facerii… aşa, în general!

  7. Camix zice:

    🙂 Creativitate extremă la copiii ăştia. Bine, creativitate combinată cu reproducerea celor auzite până atunci. Însă toate într-un stil individual.

    La prima secvenţă, imaginaţie foarte dezvoltată.

    La a doua, vezi cum reacţionăm când ni se răpeşte ceva? 🙂 Atunci suntem constrânşi de împrejurări, forţaţi, obligaţi de timpul pe care nu-l mai avem să ne spunem, să ne confesăm.
    Atunci când ni se promit recompense, nu spunem. Când e vorba de ceva ce vine din exterior. Însă când ceva al nostru ni se răpeşte, iată… 🙂

    La a treia, luciditate extremă în simţirea oamenilor. Îmi spuneau colegii, din experienţă ca, la catedră, să fiu aşa cum sunt eu întotdeauna. Dacă sunt blândă, să nu încerc să par dură, că ei vor simţi imediat că nu sunt eu, că ei citesc foarte bine omul şi nu pot fi fentaţi. 🙂 Şi iată…

    Mi s-au părut interesante primele 3 ziceri şi potriviri ale aceloraşi 3 cuvinte îmbinate de Blaga. Apropo de asta, pe uşa unui cabinet stomatologic, scria ceva asemănător:
    1. ce e rapid şi ieftin nu e de calitate
    2. ce e rapid si de calitate nu e ieftin
    3. ce e ieftin şi de calitate nu e rapid

  8. A.Dama zice:

    Camix, ma surprinzi! Un comentariu care mergea si pe post de articol. 🙂 Mie mi-au rezonat secventele acestea cu cele trei varste din poezia lui Blaga. La prima faza, m-am distrat copios. La a doua faza, am facut ochii mari. La a treia, am cazut pe ganduri. De ce se gandesc copiii astia atat de departe?

    Cand mi-ai scris despre cum e bine sa fii la catedra, exact asa cum esti de obicei, ca altfel elevii pescuiesc diferentele, „personajul”, m-am gandit serios la activitatea-mi similara………………. Aici punctele inseamna ca inca ma gandesc. 😛

    Fain afisul logic de pe usa stomatologului. Oare suntem logici cand mergem la stomatolog. Sau ne ia frica pe dinaintea logicii? 😀

  9. Pingback: Copii cuminti « Călin Hera. PA-uri şi mirări

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s