Din miracolele copilăriei mele (6) – Percheziţia


Deşi nu-i pot spune azi La Mulţi Ani!, voi scrie spre-aducere-aminte despre Ea. De fapt, pot spune urarea, dar mami are deja toţi anii, trecuţi, prezenţi şi viitori, iar urarea mea nu-i mai este de niciun folos. Ea are eternitatea ‘nainte. Înainte, înapoi, unul la dreapta, altul la stânga… Ce idee ne putem face noi despre topografia Raiului?

Îngrijorări de Marta

Într-o familie mare, treburile gospodăreşti sunt şi mai numeroase, iar pentru asta, nici nu e nevoie de exerciţiu de imaginaţie. Să pui de trei ori pe zi optsprezece farfurii de mâncare nu e ca şi cum ai pune patru-cinci. Cumpărăturile, statul la cozi, alte dificultăţi inerente. Spălatul hainelor… ce să mai vorbim? Se-adunau în baie hainele pentru spălat cu duiumul…

În unele perioade, eu cu încă o soră sau un frate răspundeam de cumpăratul laptelui dimineaţa. Nu se dădeau decât doi litri de persoană, aşa că, înainte de a merge la şcoală pe ora 8, ne trezeam pe la 6 şi mergeam la coadă la lapte.

Au fost apoi perioade în care mie mi-a revenit spălatul hainelor. Maşini automate nu existau, dar aveam o maşină de spălat cu cuvă şi storcător separate. Trebuia să ne sincronizăm şi cu orele în care aveam curent, fiindcă se lua zi de zi curentul. Temele pentru şcoală le mai făceam la lumina lămpilor cu petrol, dar pentru spălat aveam nevoie de curent. Şi când te gândeşti că eram în „epoca de aur”, în „epoca luminii”!…

Partea Mariei

Deşi nu o lua nimeni la-ntrebări la Şcoala duminicală dacă şi-a citit pasajele din Biblie, dacă şi-a pus timp deoparte în fiecare zi pentru părtăşie, pe mami o puteam auzi vorbind zi de zi cu Dumnezeul ei. Noi eram verificaţi de învăţători, însă ea de ce făcea asta, dacă nu o verifica nimeni? Nu că ar fi fost iraţional, doar că semăna prea bine cu nebunia crucii. Nu exista moment în care măcar unul dintre copii să nu fi avut nevoie de ea. Dar ea se închidea în cameră şi se ruga în genunchi, rostindu-ne numele unul după altul, începând de la cel mai mare, până la cel mai mic, ca pe o poezie… patru nume, aşezate pe patru rânduri… un catren perfect.

Dar poezia îşi are măsura ei…

Dincoace de raţiune

Era într-o perioadă când răspundeam eu de spălatul hainelor. Tot procedeul dura câteva ceasuri bune: spălat, limpezit, limpezit, limpezit şi stors. Într-o după-masă, se adunaseră multe haine la spălat. În vană, îşi lăsase careva apă să facă baie. Şi-ăsta era un motiv de ceartă cu fraţii: că dacă voiam să spăl hainele, să mă achit de îndatoriri, ar fi trebuit să-mi lase spaţiu de desfăşurare…

Mami era în camera ei la rugăciune. Am auzit-o ieşind cam la repezeală şi mergând în bucătărie. Pe geamul bucătăriei se putea vedea ce se întâmplă în stradă – de cele mai multe ori transformată în teren de joacă pentru noi – până la capătul blocului.

Mami se uită pe geam şi, dintr-odată, ne puse pe toţi pe roate, fără să apucăm să pricepem ce se întâmplă:

– Urgent, toate Bibliile în baie! Hai, puneţi mâna, nu aşteptaţi unul după celălalt! Farfuriile spălate! Rapid, rapid, am spus! Strângeţi jucăriile din camera celor mici! Să nu văd nimic pe jos! Aranjaţi-vă pantofii la cuier! Adunaţi-vă caietele de pe masă şi-apoi staţi smirnă!

O parte dintre Biblii le-am pus, la porunca ei, în cuva de la maşină, o altă parte în saci de nailon, bine legaţi la gură, în apa din vană. Peste Bibliile din cuva maşinii şi peste sacii de nailon din vană, mami împrăştie haine dintre cele care urmau să fie spălate.

Toate acestea s-au întâmplat atât de repede, că nici nu am apucat să punem copilăreasca întrebare: DE CE?

Dincolo de raţiune

La uşă, se auzi soneria.

În pragul uşii, doi domni care se legitimară:

– Am venit să facem percheziţie! au spus. Avem informaţii că ascundeţi Biblii în casă.

Mami îi măsură din cap până-n picioare. Îi pofti înăuntru cu detaşare, cu zâmbet, ca o gazdă primitoare:

– Sigur, intraţi, vă rog! Copii, mergeţi toţi în camera mare!

Au răscolit tot. Dulapurile de haine, debaralele, locul unde ţineam încălţămintele, şpaisul, s-au uitat sub paturi, în spatele mobilelor, sub mese. Au fost şi în baie, dar n-au găsit altceva decât o droaie de haine de spălat.

În camera mare, la locul ei, pe măsuţa din mijlocul camerei, se afla Biblia mare a lui tati, dar nu s-au atins de ea, nici de Bibliile noastre, pe care aveam fiecare numele scrise. Eu o am şi acum, fiindcă nu m-am putut despărţi de ea, oricât i s-au îngălbenit filele şi oricât au fircălit-o frăţiorii mai mici…

Cei doi tovarăşi s-au uitat îndelung şi în detaliu peste tot, parcă nevenindu-le să creadă că nu vor avea nimic de raportat. Mami i-a servit cu clătite, fiindcă erau proaspăt făcute şi miroseau îmbietor.

– Mulţumim! au spus ieşind pe uşă. Se pare că informaţiile au fost incorecte. Bună ziua şi ne scuzaţi de deranj!

*

Mami ne-a spus mai târziu că, în timp ce se ruga, i-a venit un gând să ascundă Bibliile din casă. Era un imbold foarte puternic, stringent, care nu-i dădea pace, aşa că a venit din camera ei la bucătărie, iar când s-a uitat pe geam, i-a văzut la capătul blocului pe cei doi domni. Cu toate că nu ieşeau cu nimic în evidenţă, cu toate că puteau fi doi trecători obişnuiţi, mami a ştiut în inima ei că aceştia aveau o misiune secretă. Ea a ştiut în sinea ei adevărul despre gândul lor.

De unde a ştiut că cei doi urmau să vină la noi acasă să întrebe de Biblii? De unde a ştiut exact cum să acţioneze, într-un interval atât de scurt? De la capătul blocului până la noi în casă se ajungea în 2 minute. De unde a ştiut să găsească, la clipeală de ochi, contra cronometru, camuflajul perfect?

*

În loc de La Mulţi Ani!, am lăsat faptele ei să vorbească! Eu ştiu acum că am avut-o pentru că El m-a iubit foarte mult. Nepoţelului meu, născut pe 13 mai, pot să-i spun La Mulţi Ani, CJ!

Dar pentru Ea, pot doar să-I mulţumesc! Ştiu că Se bucură de cântarea ei împreună cu îngerii, în geografia paradisului pe care mintea noastră nu o poate cuprinde!…

About A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De miraculis, De probă și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

40 de răspunsuri la Din miracolele copilăriei mele (6) – Percheziţia

  1. pety spune:

    Mare este Dumnezeu si minunati sunt copiii Sai.

  2. Debora spune:

    Inca o ai, Adama, dupa cum spuneai chiar tu. Acum nu e cu tine, dar binecuvantata esti ca ai avut-o aproape, fericiti sunteti pentru catrenul cu numele voastre, recitat mereu de ea inaintea Domnului. Ne vom bucura si noi acolo, daca pastram pana la sfarsit ceea ce ni s-a incredintat, daca vom umbla cu Dumnezeu asa cum au facut inaintasii nostri. Mi-as dori ca asemenea exemple de traire in intimitate cu Dumnezeu sa ne insufleteasca mai mult! Multumim!

  3. ama spune:

    🙂 imi place enorm sa o citesc pe mami ta printre gandurile tale scrise, dar asta stii deja!🙂

  4. Narcisa spune:

    Of, Doamne, A.Dama draga… gindurile tale scrise nu se pot citi fara intrerupere… nu vezi bine ecranul cind lacrimile curg fara control… Esti o scumpa. Ce bine poti relata amitirile noastrea atit de frumoase! Pentru mine, e o bucurie sa il am pe Caleb nascut de ziua ei, parca imi da un pic de speranta ziua de azi, cu toata greutate ei incarcata de amintiri, azi pentru mine e o zi plina de bucurie…

  5. A.Dama spune:

    Draga Pety, scrii ca unul care stie! Poate nici pe tine nu te-au ocolit miracolele!🙂 Zic Amin la versul tau psalmic!

  6. A.Dama spune:

    Draga Debora, ai dreptate! Inca o avem pe mami ca model de urmat, inca mai auzim cuvintele ei. Ma gandeam scriind aceste episoade cu miracolele copilariei la indemnul acela pe care-l primesc evreii, de a transmite mai departe lucrarile lui Dumnezeu copiilor si copiilor copiilor lor, din neam in neam. Bine-ar fi sa se duca vestea despre nemarginita Lui bunatate si despre minunile Lui din generatie in generatie!

  7. A.Dama spune:

    Sigur, Ma Verte😉 , sigur ca stiu, dar imi pica bine de cate ori mi-o spui, fiindca astfel se reinnoiesc incurajarile. Imi amintesc ca ai anticipat intr-un comentariu povestea asta cu Bibliile din cada cu apa… Dar, uite ca i-a venit randul sa fie spusa in auzul tuturor!🙂 Multumesc again!

  8. A.Dama spune:

    Draga Narcisa, multumesc de surpriza pasirii sonore prin lumea adam(a)ica!!!🙂 Wow!

    Da, uite, i-am urat dragului tau CJ La Multi Ani!, in auzul tuturor! Bine ca pot fi macar asa, in scris, parte a bucuriei tale!

    Si mai stiu ca e o zi de bucurie si fiindca Ea se afla in cel mai bun loc cu putinta si in cea mai fericita stare! Noi numaram anii… cat ar fi implinit daca mai traia, insa fata in fata cu El, la ce i-ar mai fi de folos anii? Sa ne rugam sa ajungem in preajma-i!🙂

    Multumesc pentru cuvintele emotionante!

    Cu drag,
    A.Dama

  9. rose4you spune:

    …Ce interesant! si a mea s-a nascut tot in luna in care liliacul isi deschide petalele… tata e nascut pe 15 (mai sunt 2 zile…) si am multi prieteni faini nascuti in mai – o fi ceva cu luna asta? ca in ea s-au nascut numai oameni super faini! Oricum, fii sigura ca dupa ce vor fi cules toti ingerii, cei dupa care au plecat… le vom revedea – te imbratisez si ingerii aripe sa te sarute!

  10. A.Dama spune:

    Lorelei, să fie cu „La Mulţi Ani!” Uneori mă încurc când mi se spun urări atât de frumoase. Nu mai găsesc răspunsuri pe măsură.🙂 Hm. Mulţumesc adamaic!

  11. A.Dama spune:

    Violeta, mulţumesc pentru link, să ştii că am mai trecut pe la tine, doar că am trecut în tăcere, fără să trezesc gazda!🙂 Bine-ai venit şi spor în continuare în activităţi, blogăreşti şi mai puţin blogăreşti!🙂

  12. violeta shalom spune:

    ei, eu te-am trezit…🙂

  13. A.Dama spune:

    Violeta, zambesc indelung.😆 De fapt, se si lucreaza, nu numai se doarme pe-aici, asa-i?😉

    Multumesc ca m-ai trezit! :))))

  14. pety spune:

    Draga Adama,
    eu m-am nascut cu doar 3 „camarute” la inimioara.

    Niciodata n-am sa uit miracolul vindecarii🙂

    A fost ULUITOR!!!

    Eram mic, mic, mic. Parca s-a intamplat ieri.

  15. A.Dama spune:

    Draga Pety,

    ma lasi cam fara cuvinte! Dar cu multumiri adanci in sonoritatea batailor inimii!🙂

    Banuiesc ca si tie ti s-a intamplat fiindca au avut cei mari credinta pentru tine! Ce ne-am fi facut fara „cei mari”?

    Multumesc ca ai fost ales sa se-ntample cu tine minunea! Uite-asa se facu de ne-ntalniram pe strada Miracolului la Nr. 3.🙂

  16. pety spune:

    Ma bucur ca ne’ntalnim pe aceeasi strada.

    Dumnezeu e FANTASTIC!!!🙂

  17. A.Dama spune:

    Imi place fantastic. Nu stiu cum ar fi „stiintifico-fantastic”.😉

    Dar inimioara ta, care intre timp s-a facut inima… inimoasa de-a dreptul… are acum 4 camarute sau functioneaza bine si cu 3? Daca nu poti raspunde, nu raspunde!

    Am zis deja MULTUMIRI! Acum adaug fantastice multumiri!😉 Iar lucrarile Lui trebuie date mai departe generatiilor care vin!…

  18. pety spune:

    Are 4 acum. Cum a aparut a 4-a? Imposibil de explicat din punct de vedere medical. Pur si simplu a aparut. Mama, impreuna cu tata a mers cu mine la Bucuresti ca sa vada cum ma mai simt.

    Dupa prima analiza, medicul mirat a spus ca sunt bine.
    Mama l-a rugat sa faca si a 2-a analiza. Bine!

    A insistat si pentru a 3-a. Exasperat, medicul a venit cu raspunsul/rezultatul: „Bine”.

    Nu stiu ce-a facut mama, ca medicul a repetat a 4-a oara: „BINEEE”.

    Suna ciudat rau dar dupa a 5-a analiza in regula, medicul i-a dat afara din spital.

    Cum s-a intamplat minunea? Poate altadata🙂

  19. A.Dama spune:

    Mi-a placut cum ai ales sa ne spui asa, intr-un crescendo, reactiile medicului.🙂

    Daca te hotarasti sa scrii pe pagina ta, o sa mergem acolo sa citim „cum s-a intamplat minunea”!

    Cine stie, poate iese asa, o imprejmuire de miracole! Si se face cald si belsug.

    Acum Ii transmit Lui multumiri adam(a)ice pentru tine si dragii inimii tale!🙂

  20. Camix spune:

    Mie îmi prind întotdeauna bine astfel de episoade de mers prin credinţă. Uneori trebuie să fii încăpăţânat de credincios, să crezi chiar şi atunci când şansele raţionale trag de tine cu toată puterea să renunţi.

    Spre final a fost emoţionant. Dar tot aşa mi s-a întâmplat şi la Fiul risipitor şi la încă câteva.🙂
    Fac bine sufletului meu.🙂

  21. violeta shalom spune:

    Ei, Adama, acel „te-am trezit” a aparut altfel decat l-am spus. :)) A fost un raspuns spontan la commentul tau in care spuneai ca ai trecut pe la Shalom fara sa trezesti gazda. Oricum s-a inteles, as vrea sa-ti spun ca-mi place blogul tau, fapt pentru care l-am trecut intre blogurile crestine din Shalom. Toate bune.

  22. A.Dama spune:

    Deci, Camix, tu zici ca nu-i gresit sa fii incapatanat? Incapatanat de credincios.🙂 Poate se plictiseste de stat la coada Ratiunea si isi ia talpasita, lasand Credinta sa-si faca de cap.😛

  23. A.Dama spune:

    Draga Violeta, multumesc pentru cuvintele de apreciere. Eu glumeam, deci am inteles bine cum e cu trezitul!🙂 A fost dragut din partea ta! Numai bine cuvântari!🙂

  24. rodica botan spune:

    Am mai citit odata…si inca odata. Si merita sa recitesc din cind in cind. Frumoase amintiri ai…

  25. A.Dama spune:

    Rodica,
    Mulţumesc!
    Am recitit şi eu… nu de alta, dar când le-am scris, au fost dintr-o bucată!😛
    Cred că m-au emoţionat propriile amintiri… Mai ales că se apropie ziua mamei, şi… nu mai am cui spune „mamă”.

  26. Th3Lov3OfG0d spune:

    Chiar ca ar fi o idee buna sa scrii cartea aceea … Ma inscriu de pe acum ca si cumparator😛.
    Mi-e dor de credinta SIMPLA care se vede BINE in fapte & de acele ocazii pe care Dumnezeu le foloseste pentru a-Si arata suveranitatea…

  27. Th3Lov3OfG0d spune:

    Nu-ti ramane decat sa le accepti😉 !!!

  28. krabul spune:

    Minuni ale credinţei! Se bucură sufletul citind minuni adevărate!

    Lipseşte minunea 3?

    • A.Dama spune:

      Nu lipsesc minunile celelalte (pe unele, încă nici nu le-am scris), dar le-am „privatizat”. Poate fac excepție cu tine și fac să-ți parvină…

      • krabul spune:

        Minunile fac parte dintr-un dialog personal al sufletului cu Dumnezeu. Mintea ia act despre o rupere a realităţii şi numai sufletul acceptă minunea ca fiind o realitate.

        De aceea minunile ori sunt private sau împărtăşite tuturor. Sunt prea nevrednic pentru a primi ceva peste rând. Aştept cuminte ca orice cititor.

        Şi în viaţa mea Dumenezeu a făcut minuni. Însă e greu să le spun celor pe care nu îi cunosct pentru că îmi e teamă că vor fi altfel interpretate. Sunt mărgăritare. Şi am trăit şi în mocirlă. Mă bucur să le văd la alţii, dar mă comport ca un supravieţuitor al foamei care îşi ascunde încontinuu biscuiţii.🙂

        • A.Dama spune:

          Și eu îmi ascund biscuiții. Din când în când, mai ies cu câte unul pe stradă și închid ochii, să nu văd cine se servește. Lucrările Lui trebuie mărturisite. Noi suntem martori vii. Nimănui nu i se va întâmpla identic vreo minune. Dar auzind că altora li se întâmplă, și-ar putea dori același lucru. L-ar pune pe El la încercare. E singurul Dumnezeu care Se lasă pus la încercare… Slavă Lui!

  29. disa spune:

    M-am regasit in multe din intamplarile tale, draga mea…

  30. Pingback: Și totuși, există Iubire… | lumea adam(a)ică

  31. Pingback: Mai mult decât un nume pe-o carte | lumea adam(a)ică

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s